Când îi spui unui prieten „I-am dat cartea Mariei”, fără să știi, folosești cazul dativ. De ce există el? Pentru că limba română are nevoie să arate clar cui i se întâmplă ceva, cui îi oferi, cui îi explici, cui îi aparține o acțiune. Dativul este cazul „destinatarului” — persoana care primește ceva, fie că e vorba de un obiect, o vorbă sau un gest. Îl vei folosi în fiecare zi: când trimiți un mesaj cuiva, când povestești că i-ai explicat ceva profesorului sau când descrii că i-ai împrumutat un stilou colegului. Fără dativ, propoziția ar fi confuză sau incompletă.

Ce vei învăța în această lecție

• Vei înțelege de ce există cazul dativ și ce rol joacă el într-o propoziție.
• Vei ști să identifici complementul indirect și să îl deosebești de alte funcții sintactice.
• Vei ști să pui corect întrebările specifice dativului: cui?
• Vei exersa analiza unui substantiv în dativ, cu funcție de complement indirect.

Exemplu din text

Greșeli frecvente

• Confuzia dativului cu acuzativul: „I-am văzut pe colegi” — acuzativ, nu dativ. Întreabă-te: cui? (dativ) sau pe cine? (acuzativ). Răspunsul te salvează.
• Omiterea pronumelui clitic: „Am dat Mariei cartea” e corect, dar în vorbirea curentă se spune „I-am dat Mariei cartea”. Fără „i-„, propoziția sună incomplet și este considerată greșită stilistic.
• Greșeala de formă la dativ: „colegului meu” — corect; „colegul meu” — nominativ, nu dativ. Acordă atenție terminației: dativul masculin singular cere forma articulată cu -lui.

Întrebări frecvente