- 5 secțiuni
- 77 de lecții
- Pe viață
- CAPITOLUL 118
- 1.11. Textul narativ literar
- 1.22. Legarea secvențelor narative
- 1.33. Narator, autor, personaj. Enumerația
- 1.44. Textul nonliterar. Anuntul
- 1.55. Principii de interacțiune în comunicare
- 1.66. Contacte culturale
- 1.77. Fraza
- 1.88. Conjuncția
- 1.99. Derivarea
- 1.1010. Compunerea. Familia lexicală
- 1.1111. Categorii semantice
- 1.1212. Paronimele. Confuziile paronimice
- 1.1313. Pleonasmul
- 1.1414. Îmbinări de cuvinte, locuțiuni. Termeni științifici, limbaj popular
- 1.1515. Noțiuni de fonetică. Grupurile de sunete. Despărțirea cuvintelor în silabe
- 1.1616. Accentul. Utilizarea corectă
- 1.1717. Etapele scrierii. Organizarea textului.
- 1.1818. Recapitulare – Capitolul I
- CAPITOLUL 217
- 2.11. Textul narativ – Popa Tanda
- 2.22. Personajul. Mijloace de caracterizare. Repetiția
- 2.33. Conflictul. Complexitatea personajului.
- 2.44. Semnificațiile textului – „Popa Tanda” de Ioan Slavici
- 2.55. Caracterizarea personajului
- 2.66. Limba și cultura
- 2.77. Fapte și opinii. Textul explicativ.
- 2.88. Verbul. Tipuri de verbe
- 2.99. Modurile și timpurile verbului. Actualizare. (I)
- 2.1010. Modurile și timpurile verbului. Actualizare. (II)
- 2.1111. Forme nepersonale – infinitivul și participiul
- 2.1212. Forme nepersonale – gerunziul și supinul
- 2.1313. Posibilități combinatorii ale verbului
- 2.1414. Circumstanțialul de cauză
- 2.1515. Circumstanțialul de scop
- 2.1616. Recapitulare
- 2.1717. Evaluare – Capitolul II
- CAPITOLUL 313
- 3.11. Textul liric. Structura textului liric
- 3.22. Textul liric. Exprimarea emoțiilor
- 3.33. Textul liric – Limbajul figurat
- 3.44. Textul liric. Poezia modernă
- 3.55. Textul descriptiv, descrierea. Redactarea unei descrieri
- 3.66. Atitudini comunicative
- 3.77. Substantivul. Actualizarea cunoștințelor
- 3.88. Prepoziția
- 3.99. Posibilități combinatorii ale substantivului
- 3.1010. Adjectivul. Actualizarea cunoștințelor
- 3.1111. Posibilități combinatorii ale adjectivului
- 3.1212. Comentarea unor pasaje dintr-un text. Descrierea unei emoții
- 3.1313. Evaluare – Capitolul III.
- CAPITOLUL 415
- 4.11. Textul narativ literar – Acțiune, timp și spațiu
- 4.22. Textul narativ literar – Naratorul și personajele
- 4.33. Semnificațiile textului.
- 4.44. Textul multimodal – Enciclopedia
- 4.55. Structura textului narativ oral.
- 4.66. Structuri textuale
- 4.77. Pronumele personal, personal de politețe și reflexiv – Actualizare
- 4.88. Pronumele și adjectivul pronominal posesiv
- 4.99. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ
- 4.1010. Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât
- 4.1111. Pronumele și adjectivul pronominal interogativ
- 4.1212. Pronumele și adjectivul pronominal relativ
- 4.1313. Pronumele și adjectivul pronominal negativ
- 4.1414. Adjectivul pronominal de întărire
- 4.1515. Posibilități combinatorii ale pronumelui și adjectivului pronominal
- CAPITOLUL 514
- 5.11. Textul dramatic. Structura textului dramatic, rolul indicațiilor scenice, autorul.
- 5.22. Arta spectacolului. Personajul dramatic.
- 5.33. Rolul dialogului. Dialogul în textul scris și în spectacol.
- 5.44. Semnificațiile textului.
- 5.55. Dialogul în textul nonliterar. Interviul.
- 5.66. Textul dialogat. Tracul comunicativ.
- 5.77. Strategii de ascultare activă.
- 5.88. Numeralul. Actualizare.
- 5.99. Posibilități combinatorii ale numeralului.
- 5.1010. Adverbul. Actualizare.
- 5.1111. Interjecția. Onomatopeele. Interjecția predicativă
- 5.1212. Tipare textuale de structurare a ideilor. Cererea
- 5.1313. Recapitulare.
- 5.1414. Evaluare unitatea V.
14. Adjectivul pronominal de întărire
Uneori vrem să subliniem că cineva face ceva singur, fără ajutor, sau că tocmai acea persoană — și nu alta — e cea despre care vorbim. Exact asta face adjectivul pronominal de întărire: întărește, accentuează un substantiv sau un pronume. Îl folosești când spui „Eu însumi am rezolvat tema” — adică tu, personal, fără să te ajute nimeni. Sau când mama zice: „Directorul însuși a semnat hârtia.” Asta înseamnă ceva! Limba română a construit aceste forme tocmai pentru că simpla repetare a numelui nu era suficientă — aveam nevoie de un instrument care să adauge greutate și precizie.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei înțelege de ce există adjectivul pronominal de întărire și ce rol îndeplinește în propoziție.
- Vei ști să recunoști formele lui după gen, număr și caz.
- Vei ști să îl deosebești de pronumele reflexiv și de alte adjective pronominale.
- Vei înțelege cum se acordă corect cu substantivul sau pronumele pe care îl însoțește.
Exemplu din text
Propoziție
Directoarea însăși a anunțat rezultatele concursului.
Analiză
însăși — adjectiv pronominal de întărire, deoarece însoțește și accentuează substantivul directoarea. Se acordă cu acesta în gen feminin, număr singular, cazul nominativ. Nu are funcție sintactică independentă — stă pe lângă substantiv și îi sporește forța expresivă, arătând că ea personal, și nimeni altcineva, a făcut anunțul.
Regulă de reținut
Adjectivul pronominal de întărire se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul sau pronumele pe care îl însoțește. Formele de bază sunt: însuși / însăși (singular) și înșiși / însele (plural). Dacă îl poți înlocui cu „personal” sau „chiar el/ea”, ai găsit forma corectă.
Greșeli frecvente
- „Eu însumi” scris „eu însuși” când subiectul e la persoana I masculin — forma corectă pentru „eu” (masculin) este însumi, nu însuși.
- Confuzia cu pronumele reflexiv „își” — în „El își face tema”, își este pronume reflexiv, nu adjectiv pronominal de întărire. Adjectivul de întărire accentuează, nu arată cui se întoarce acțiunea.
- Neacordul în gen și număr — de exemplu „fetele însuși” în loc de „fetele însele„. Forma trebuie să se potrivească cu substantivul: feminin plural → însele.
Întrebări frecvente
Cum știu ce formă să folosesc — însuși, însumi sau însăși?
Uitați-vă la cuvântul pe care îl însoțește: dacă e masculin singular, alegeți între însuși (el) și însumi (eu) sau însuți (tu). Dacă e feminin singular, forma este însăși. Trucul rapid: acordați-l exact cum ați acorda un adjectiv obișnuit — gen, număr, caz.
De ce nu are funcție sintactică adjectivul pronominal de întărire?
Pentru că el nu stă singur în propoziție — stă lângă un substantiv sau pronume și îl „colorează”. Funcția sintactică o are cuvântul pe care îl însoțește, nu el. Gândiți-vă ca la un adjectiv calificativ: și acela stă pe lângă substantiv și preia cazul lui, fără să fie subiect sau complement de sine stătător.
Poate sta adjectivul pronominal de întărire și după pronume, nu doar după substantive?
Da, absolut! Poate însoți și un pronume personal: „Eu însumi am văzut ce s-a întâmplat.” Aici însumi întărește pronumele eu. E chiar foarte frecvent în vorbirea de zi cu zi, când vrem să subliniem că noi personal am trăit sau făcut ceva, fără intermediari.