de Echipa Școala Virtuală23 august 2026
Modul conjunctiv explicat cu exemple și 5 exerciții rezolvate
Spui în fiecare zi „vreau să merg", „trebuie să scriu", „e bine să știi" — și nici nu te gândești că în toate aceste construcții se ascunde același mod verbal. Modul conjunctiv. Nu e ceva exotic, nu e ceva inventat de gramaticieni ca să complice lucrurile. E acolo, în vorbirea ta de zi cu zi, înainte să deschizi vreun manual. Problema apare când trebuie să îl recunoști, să îl analizezi, să explici de ce verbul are o anumită formă. Atunci mulți ezită. „E conjunctiv sau indicativ?" Confuzia vine dintr-un loc simplu: nu s-a explicat de unde vine regula, ci doar care e regula. Hai să o luăm altfel.
📌 Ce vei învăța
- De ce există modul conjunctiv și ce problemă rezolvă în limbă
- Cum recunoști un verb la conjunctiv în orice propoziție
- Care sunt greșelile cele mai frecvente și cum le eviți
Vrei să stăpânești toată materia, nu doar acest subiect?
Lecții video cu profesori, teste și fișe de lucru pentru tot gimnaziul — într-un singur abonament.
Abonează-te — 5 lei prima lună →De ce avem nevoie de modul conjunctiv
Gândește-te la asta: există acțiuni reale, care chiar se întâmplă — „merg", „scriu", „citesc". Și există acțiuni dorite, posibile, incerte — lucruri pe care vrei să le faci, ar trebui să le faci, e posibil să le faci. Cum le distingem? Exact aici intervine modul. Indicativul spune că ceva se întâmplă cu adevărat. Conjunctivul spune că ceva e posibil, dorit sau necesar — nu sigur, nu real încă. Adică verbul nu mai descrie realitatea, ci o posibilitate. Și uite de ce limba are nevoie de o formă separată: ca să facem diferența între „merg la școală" (se întâmplă acum) și „vreau să merg la școală" (e o dorință, nu o certitudine). Fără conjunctiv, nu am putea exprima dorința, îndemnul sau îndoiala cu precizie.
💡 Regula
Modul conjunctiv exprimă o acțiune posibilă, dorită sau necesară — niciodată sigură. Se recunoaște prin marca lui specifică: conjuncția „să" plasată înaintea verbului. Fără „să", nu e conjunctiv. Cu „să", cel mai probabil da — dar verifică și forma verbului.
Exemplu din text
📝 Propoziție
El vrea să scrie o scrisoare lungă.
✅ Analiză
Verbul „să scrie" este la modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a III-a singular. Cum știm că e conjunctiv? Simplu: apare marca „să" înaintea lui, iar acțiunea nu e reală — e doar dorită (el vrea, dar nu a scris încă nimic). Verbul regent este „vrea", care cere în mod natural un conjunctiv după el. Acesta e un tipar pe care îl vei întâlni mereu: verb de dorință sau necesitate + „să" + conjunctiv.
Creangă folosea conjunctivul tot timpul în povești — personajele lui nu acționează imediat, ci întâi vor, plănuiesc, sunt îndemnate să facă ceva. Acea tensiune între dorință și realitate e exprimată exact prin conjunctiv. Nu e întâmplător. E o alegere a limbii.
Greșeli frecvente
❌ Greșeala 1: „Vreau să mănânc" scris „vreau să mănânce" — acord greșit cu altă persoană
✅ Corect: Când subiectul verbului la conjunctiv ești tu (persoana I), forma corectă e „să mănânc", nu „să mănânce". Persoana contează și la conjunctiv, exact ca la indicativ.
❌ Greșeala 2: Confundarea lui „să" conjuncție cu „să" dintr-un verb la conjunctiv — „Mi-a spus să plec" vs. „Vreau să plec"
✅ Corect: În ambele cazuri avem conjunctiv — „să" e marca modului. Diferența e că în primul caz verbul la conjunctiv e cerut de un verb de comunicare, în al doilea de un verb de dorință. Conjunctivul rămâne conjunctiv în ambele situații.
❌ Greșeala 3: „Să fi mers" confundat cu conjunctivul prezent
✅ Corect: „Să fi mers" este conjunctiv perfect — exprimă o acțiune posibilă din trecut. „Să meargă" este conjunctiv prezent. Diferența o face forma verbului auxiliar „fi" care apare la conjunctivul perfect.
Exerciții rezolvate
Încearcă întâi să rezolvi singur fiecare exercițiu, apoi deschide rezolvarea și compară.
Exercițiul 1. Identifică verbul la modul conjunctiv din propoziția: „Mama vrea să gătească ceva bun."
Vezi rezolvarea pas cu pas
Pasul 1: Caut marca conjunctivului — conjuncția „să". O găsesc înaintea verbului „gătească". Pasul 2: Verific — acțiunea e reală sau posibilă/dorită? E dorită: mama vrea, dar nu a gătit încă. Pasul 3: Stabilesc persoana și numărul — subiectul e „mama" (persoana a III-a singular), deci forma „gătească" e corectă.
Răspuns: „să gătească" — modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a III-a singular.
Exercițiul 2. Pune verbul „a citi" la conjunctiv prezent, persoana I singular și persoana a II-a plural.
Vezi rezolvarea pas cu pas
Pasul 1: Conjunctivul se formează cu „să" + forma specifică a verbului. Pasul 2: Persoana I singular — subiectul sunt eu, deci: „să citesc". Pasul 3: Persoana a II-a plural — subiectul sunteți voi, deci: „să citiți". Observă că forma de persoana a II-a plural seamănă cu indicativul prezent — diferența e doar „să"-ul din față.
Răspuns: Persoana I singular: „să citesc". Persoana a II-a plural: „să citiți".
Exercițiul 3. Care dintre variantele de mai jos conține un verb la modul conjunctiv? a) „El merge la școală." b) „Ar fi bine să plece devreme." c) „Ea a plecat ieri."
Vezi rezolvarea pas cu pas
Pasul 1: Caut „să" în fiecare variantă. La varianta a) nu există „să" — „merge" e indicativ prezent. La varianta c) nu există „să" — „a plecat" e indicativ perfect compus. La varianta b) apare „să plece". Pasul 2: Verific — acțiunea e posibilă sau necesară? Da, „ar fi bine" exprimă o recomandare, nu o certitudine. „Să plece" e conjunctiv prezent.
Răspuns: Varianta b) — „să plece" este la modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a III-a singular.
Exercițiul 4. Corectează greșeala din propoziția: „Eu vreau să mergem împreună."
Vezi rezolvarea pas cu pas
Pasul 1: Identific subiectul verbului la conjunctiv. Cine merge? Subiectul din propoziție e „eu" — persoana I singular. Pasul 2: Verific forma verbului. „Să mergem" e persoana I plural — e acordul cu un subiect multiplu (noi), nu cu „eu". Pasul 3: Corectez acordul: dacă subiectul e „eu", forma corectă e „să merg".
Răspuns: Forma corectă este „Eu vreau să merg împreună." Dacă vrei să incluzi și cealaltă persoană, propoziția trebuie reformulată: „Vreau să mergem împreună" (subiect subînțeles: noi).
Exercițiul 5. Construiește o propoziție în care verbul „a învăța" să fie la conjunctiv perfect.
Vezi rezolvarea pas cu pas
Pasul 1: Conjunctivul perfect se formează cu „să fi" + participiul verbului. Participiul lui „a învăța" este „învățat". Pasul 2: Forma de conjunctiv perfect este „să fi învățat". Pasul 3: Construiesc propoziția — conjunctivul perfect exprimă o acțiune posibilă din trecut, deci am nevoie de un context de regret sau presupunere: „Ar fi fost mai bine să fi învățat înainte de evaluare."
Răspuns: „Ar fi fost mai bine să fi învățat." — „să fi învățat" este modul conjunctiv, timpul perfect.
Întrebări frecvente
Cum deosebesc conjunctivul de indicativ când formele sunt aproape identice?
Uită-te la „să" — dacă e acolo, e conjunctiv. La persoana a III-a singular, formele chiar se aseamănă: „merge" (indicativ) vs. „să meargă" (conjunctiv). Observi că la conjunctiv verbul își schimbă de obicei terminația. Pune întrebarea: acțiunea se întâmplă sigur sau e dorită, posibilă, necesară? Asta te ajută să decizi.
De ce la unele verbe forma de conjunctiv e diferită față de indicativ?
Româna a moștenit din latină forme distincte pentru moduri diferite. La unele verbe diferența e vizibilă: „el face" (indicativ) vs. „să facă" (conjunctiv). La altele e minimă. Nu e o regulă arbitrară — e o urmă din istoria limbii. Nu trebuie să memorezi toate formele dintr-o dată; cu practică, le recunoști instinctiv.
Conjunctivul perfect se folosește des sau e rar?
E mai rar decât conjunctivul prezent, dar apare în contexte de regret, presupunere sau reproș: „ar fi trebuit să fi terminat mai devreme", „e posibil să fi greșit". Îl auzi în conversațiile adulților destul de des, chiar dacă nu îl identifici imediat ca conjunctiv perfect. De fapt, îl folosești și tu uneori fără să știi.
Vezi și lecția video: explicația completă, pas cu pas, în 9. Verbul. Modul conjunctiv.
Vrei mai mult? Vezi toate resursele de limba română pentru clasele 5-8 →
