PRONUMELE INTEROGATIV și adjectivul pronominal interogativ - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. a) Cine ține locul persoanei necunoscute care a spart geamul. Stă singur și deschide întrebarea: pronume interogativ.
2. b) Ce înlocuiește lucrul necunoscut care a fost mâncat. După el nu urmează un substantiv, ci verbul „ai mâncat”: pronume.
3. c) Care cere o alegere dintr-un grup cunoscut (voi). După el vine prepoziția „dintre”, nu un substantiv determinat: pronume.
4. d) Câți întreabă despre un număr de persoane și stă singur: pronume interogativ, masculin plural.

Răspuns: a) „cine”; b) „ce”; c) „care”; d) „câți”.

1. La fiecare pereche verificăm dacă după cuvântul interogativ urmează un substantiv pe care îl determină.
2. a) În prima întrebare „care” stă singur și este subiect (care îți place?): pronume. În a doua determină substantivul „rochie”: adjectiv pronominal interogativ.
3. b) Primul „câte” ține locul unui substantiv neexprimat: pronume. Al doilea stă lângă „romane” și se acordă cu el (neutru plural, formă de feminin): adjectiv pronominal.
4. c) Primul „ce” este complement direct (ce ai ales?): pronume. Al doilea însoțește substantivul „desert”: adjectiv pronominal interogativ.

Răspuns: a) pronume, apoi adjectiv pronominal; b) pronume, apoi adjectiv pronominal; c) pronume, apoi adjectiv pronominal.

1. a) „Mihai” este o persoană și face acțiunea. Folosim „cine”: „Cine a câștigat concursul?”
2. b) „O minge” este un lucru: „Ce ai cumpărat?”
3. c) „Bunicii” este în dativ (cui?). Forma de dativ a lui „cine” este „cui”: „Cui i-ai scris?”
4. d) „Excursie” stă după prepoziția „despre”. Prepoziția trece în întrebare, înaintea pronumelui: „Despre ce ați vorbit?”

Răspuns: a) „Cine a câștigat concursul?”; b) „Ce ai cumpărat?”; c) „Cui i-ai scris?”; d) „Despre ce ați vorbit?”

1. Pentru fiecare întrebare ne imaginăm un răspuns: funcția cuvântului din răspuns este funcția pronumelui.
2. a) Răspuns: „Andrei a scris-o.” Cel care face acțiunea este subiectul, deci „cine” este subiect, în nominativ.
3. b) Răspuns: „Am invitat-o pe Maria.” Complement direct, în acuzativ, cu prepoziția „pe”.
4. c) Răspuns: „I-am împrumutat-o vărului meu.” Complement indirect, în dativ.
5. d) Răspuns: „Este a Ioanei.” După verbul copulativ „este”, genitivul cu „a” are funcția de nume predicativ.
6. e) Răspuns: „Mă gândesc la vacanță.” Verbul „a se gândi” cere prepoziția „la”: complement prepozițional, în acuzativ.

Răspuns: a) nominativ, subiect; b) acuzativ, complement direct; c) dativ, complement indirect; d) genitiv, nume predicativ; e) acuzativ, complement prepozițional.

1. a) Cui i-ai dat florile? Întrebarea cere dativul, iar pronumele se referă la o fată. Forma de feminin este căreia.
2. b) Tot dativ, dar pentru un băiat: căruia.
3. c) Dativ plural, pentru mai multe persoane: câtora.
4. d) Cu ajutorul cui? Pronumele arată persoana care a ajutat și determină substantivul „ajutorul”: genitiv, forma cui.

Răspuns: a) „Căreia”; b) „Căruia”; c) „Câtora”; d) „cui”.

1. Ne uităm dacă enunțul este o întrebare directă (cu semnul întrebării) sau o frază în care pronumele leagă o subordonată de regentă.
2. a) Prima construcție este o întrebare directă, deci „cine” este interogativ. În a doua, „cine” introduce subordonata „cine a lăsat lumina aprinsă”, legată de verbul „să știu”: pronume relativ.
3. b) „Ce ai găsit în pod?” este întrebare: interogativ. În „Arată-mi ce ai găsit”, pronumele leagă subordonata de verbul „arată-mi” și nu mai cere un răspuns: relativ.
4. c) Prima este întrebare: interogativ. În a doua, „care” introduce o subordonată care determină substantivul „drumul”: relativ.

Răspuns: a) interogativ, apoi relativ; b) interogativ, apoi relativ; c) interogativ, apoi relativ.

1. a) Pronumele trebuie să stea singur și să facă acțiunea: „Dintre cele două echipe, care a câștigat?”
2. b) Adjectivul are nevoie de un substantiv după el: „Ce instrument cânți?”
3. c) Complementul indirect răspunde la cui?: „Cui i-ai trimis mesajul?”
4. d) Complementul direct răspunde la ce? sau câte? și pronumele stă singur: „Ai adus multe prăjituri. Câte ai mâncat?”
5. Verificare: toate sunt întrebări directe, iar la a), c), d) cuvântul interogativ nu are substantiv lângă el.

Răspuns: De exemplu: a) „Dintre cele două echipe, care a câștigat?”; b) „Ce instrument cânți?”; c) „Cui i-ai trimis mesajul?”; d) „Câte ai mâncat?”

1. a) Răspunsul lui Andrei este „Pe sora mea”, adică persoana văzută. Pronumele are prepoziția „pe” și răspunde la pe cine?: complement direct, în acuzativ.
2. b) Predicatul este „contează”. Ne întrebăm ce anume contează: „ce”. Pronumele este subiectul verbului, deci funcția lui este de subiect, în nominativ.
3. c) „A cui era geaca?” Pronumele are articolul posesiv „a” în față și arată posesorul: este în genitiv (cu funcția de nume predicativ, după „era”).
4. d) Punem întrebarea într-o frază, ca subordonată: „Mama vrea să afle pe cine a văzut Andrei ultima dată în hol.” Acum „cine” nu mai deschide o întrebare directă, ci leagă subordonata de verbul „să afle”: este pronume relativ.

Răspuns: a) complement direct; b) subiect; c) genitiv; d) de exemplu: „Mama vrea să afle pe cine a văzut Andrei ultima dată în hol.”