Când vorbești sau scrii, ai nevoie tot timpul să arăți cui aparține ceva sau cum este ceva. „Cartea colegului„, „o zi frumoasă„, „stiloul de pe bancă” — toate aceste cuvinte sau grupuri de cuvinte răspund la întrebarea „care?” și stau pe lângă un substantiv, ajutându-l să fie mai precis. Fără ele, am vorbi în propoziții vagi și incomplete. Atributul este tocmai această piesă de puzzle care completează un substantiv. Iar când un substantiv-atribut apare fără prepoziție și răspunde la întrebarea „al cui?/a cui?/ai cui?/ale cui?”, cel mai probabil e în genitiv. Dar atributul poate sta și în acuzativ — și asta vom explora azi.

Ce vei învăța în această lecție

• Vei înțelege ce este atributul și de ce are nevoie un substantiv de el.
• Vei ști să recunoști atributul exprimat prin substantiv în cazul acuzativ (cu prepoziție).
• Vei ști să pui corect întrebările pentru a identifica atributul în acuzativ.
• Vei evita confuzia dintre atributul în acuzativ și complementul circumstanțial de loc.

Exemplu din text

Greșeli frecvente

• Confuzia cu complementul circumstanțial de loc: „Cartea de pe raft” — „de pe raft” răspunde la „care carte?”, deci e atribut, NU complement de loc. Dacă întrebarea se pune de la verb, e complement; dacă se pune de la substantiv, e atribut.
• Uitarea prepoziției în analiză: Elevii scriu că „aventuri” singur este atribut. Corect: atributul este întregul grup „de aventuri” — prepoziția face parte din construcție și trebuie menționată.
• Greșeala de caz: Unii spun că substantivul din atribut prepozițional e în nominativ. Orice substantiv guvernat de o prepoziție simplă este în acuzativ — asta e regula fără excepție la acest nivel.

Întrebări frecvente