ATRIBUTUL, ce este, felurile și întrebările - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VI-a)

Echipa Școala Virtuală · materie predată pe video de prof. Augustin Manta · actualizat

Atributul este funcția sintactică (partea de propoziție) care determină un substantiv și răspunde la întrebările care?, ce fel de?, al cui?, câți?. Mai jos găsești felurile atributului, cum îl deosebești de complement și de numele predicativ și 8 exerciții rezolvate pas cu pas, de la ușor la greu.

Ce este atributul

Definiție. Atributul este funcția sintactică (partea secundară de propoziție) care determină un substantiv sau un înlocuitor al lui, de exemplu un pronume. El arată cum este, al cui este sau care anume este ființa ori lucrul numit de substantiv.

Întrebările atributului: care?, ce fel de?, al cui? a cui? ai cui? ale cui?, câți? câte?. Întrebarea se pune de la substantivul determinat, nu de la verb: „o zi însorită” (ce fel de zi?), „caietul colegului” (al cui caiet?).

Felurile atributului, după partea de vorbire prin care se exprimă:

  • Atribut adjectival, exprimat prin adjectiv sau prin numeral cu valoare de adjectiv: „un ceas nou”, „trei mere”, „primul elev”. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
  • Atribut substantival genitival, exprimat prin substantiv în cazul genitiv: „caietul colegului”, „un prieten al Ioanei”.
  • Atribut substantival prepozițional, exprimat prin substantiv precedat de prepoziție (de obicei în cazul acuzativ): „o carte de povești”, „casa de lângă pădure”.
  • Atribut pronominal, exprimat prin pronume: „ghiozdanul lui”, „bunica ei”. Atenție: în „prietenul meu”, „meu” este adjectiv pronominal posesiv (îl studiezi la clasa a VII-a), deci atribut adjectival.
  • Atribut adverbial, exprimat prin adverb, de obicei precedat de prepoziție: „ziarul de ieri”, „vecinii de alături”.

Ce vei învăța mai târziu. La clasa a VII-a, după modurile nepersonale ale verbului, vei întâlni atributul verbal: „dorința de a câștiga”, „mașina de spălat”. La clasa a VIII-a vei învăța apoziția („Andrei, colegul meu de bancă, a câștigat concursul”), pe care programa actuală o tratează ca funcție sintactică separată, și propoziția atributivă.

Atribut sau altă parte de propoziție?

  • Atribut sau complement? Același grup de cuvinte poate avea funcții diferite. În „Casa de lângă pădure este nouă”, întrebarea pornește de la substantiv (care casă?), deci grupul este atribut. În „Bunicii locuiesc lângă pădure”, întrebarea pornește de la verb (unde locuiesc?), deci grupul este complement circumstanțial de loc.
  • Atribut sau nume predicativ? În „O mare liniștită se întindea în fața noastră”, adjectivul stă direct lângă substantiv: atribut adjectival. În „Marea era liniștită”, adjectivul se leagă de subiect prin verbul copulativ a fi: nume predicativ.

Pentru atributul exprimat prin adjectiv, vezi și atributul adjectival, pe larg.

Vrei să stăpânești toată materia, nu doar acest subiect?

Lecții video cu profesori, teste și fișe de lucru pentru tot gimnaziul - într-un singur abonament.

Abonează-te - 5 lei prima lună →

Exerciții rezolvate

Încearcă întâi singur, apoi deschide rezolvarea și compară pașii.

EXERCIȚIUL 1Găsește atributulușor

Identifică atributul din fiecare propoziție și scrie substantivul pe care îl determină:
a) „Elevul silitor a primit o diplomă.”
b) „Andrei poartă o cască de protecție.”
c) „Caietul colegului era pe bancă.”

Rezolvare pas cu pas
  1. a) Căutăm cuvântul care spune ceva despre un substantiv. Întrebăm: ce fel de elev? Răspuns: silitor. Atributul „silitor” determină substantivul „elevul”.
  2. b) Întrebăm: ce fel de cască? Răspuns: de protecție. Atributul este tot grupul „de protecție”, cu prepoziție cu tot, și determină substantivul „cască”.
  3. c) Întrebăm: al cui caiet? Răspuns: colegului. Atributul „colegului” determină substantivul „caietul”.
  4. Atenție: „pe bancă” nu este atribut. Întrebarea pornește de la verb (unde era?), deci este complement circumstanțial de loc.

Răspuns: a) „silitor” (determină „elevul”); b) „de protecție” (determină „cască”); c) „colegului” (determină „caietul”).

EXERCIȚIUL 2Întrebarea potrivităușor

Scrie întrebarea la care răspunde atributul îngroșat din fiecare grup de cuvinte: a) „trei mere”; b) „grădina bunicii”; c) „o zi însorită”; d) „fereastra de la bucătărie”.

Rezolvare pas cu pas
  1. Pornim de fiecare dată de la substantivul determinat.
  2. a) Câte mere? Trei. Atributul este exprimat prin numeral.
  3. b) A cui grădină? A bunicii. Forma întrebării se potrivește cu substantivul determinat: „grădina” este feminin, singular, deci întrebăm „a cui?”.
  4. c) Ce fel de zi? Însorită. Adjectivul arată o însușire a zilei.
  5. d) Care fereastră? Cea de la bucătărie. Întrebarea „care?” arată că atributul deosebește această fereastră de celelalte.

Răspuns: a) câte?; b) a cui?; c) ce fel de?; d) care?

EXERCIȚIUL 3Felul atributuluimediu

Precizează felul atributelor subliniate: „Două surori ale lui Mihai locuiesc în casa de lângă școală.”

Rezolvare pas cu pas
  1. „Două” determină substantivul „surori” și răspunde la întrebarea câte surori?. Este numeral cu valoare de adjectiv, deci atribut adjectival.
  2. „ale lui Mihai” determină tot substantivul „surori” și răspunde la întrebarea ale cui surori?. „Mihai” este substantiv propriu în cazul genitiv, marcat de „lui”, deci atribut substantival genitival. „Ale” este articolul genitival, acordat cu „surori” (feminin, plural).
  3. „de lângă școală” determină substantivul „casa”: care casă? Este substantiv precedat de prepoziția „de lângă”, în cazul acuzativ, deci atribut substantival prepozițional.
  4. Grupul „în casa” nu este atribut: răspunde la întrebarea unde locuiesc?, pusă de la verb, deci este complement circumstanțial de loc.

Răspuns: „Două”: atribut adjectival; „ale lui Mihai”: atribut substantival genitival; „de lângă școală”: atribut substantival prepozițional.

EXERCIȚIUL 4Atribut sau nume predicativ?mediu

Precizează dacă adjectivul subliniat este atribut adjectival sau nume predicativ:
a) „O mare liniștită se întindea în fața noastră.”
b) „Marea era liniștită.”
c) „Cerul pare senin.”
d) „Pe cerul senin zboară păsări.”

Rezolvare pas cu pas
  1. a) „liniștită” stă chiar lângă substantivul „mare” și răspunde la întrebarea ce fel de mare?. Între ele nu există verb copulativ, deci este atribut adjectival.
  2. b) „liniștită” se leagă de subiectul „marea” prin verbul copulativ „era” (a fi). Împreună formează predicatul nominal „era liniștită”, deci „liniștită” este nume predicativ.
  3. c) „pare” este verb copulativ (a părea). Adjectivul „senin” spune ceva despre subiectul „cerul” prin intermediul acestui verb, deci este nume predicativ.
  4. d) „senin” determină direct substantivul „cerul”: ce fel de cer? Este atribut adjectival.

Răspuns: a) atribut adjectival; b) nume predicativ; c) nume predicativ; d) atribut adjectival.

EXERCIȚIUL 5Atribut sau circumstanțial?mediu

Precizează funcția sintactică a grupurilor subliniate:
a) „Casa de lângă pădure are un acoperiș roșu.”
b) „Bunicii locuiesc lângă pădure.”
c) „Drumul spre munte era îngust.”
d) „Turiștii merg spre munte.”

Rezolvare pas cu pas
  1. Pentru fiecare grup căutăm întâi cuvântul pe care îl determină: dacă este un substantiv, grupul este atribut; dacă este un verb, grupul este complement.
  2. a) „de lângă pădure” determină substantivul „casa”: care casă? Este atribut substantival prepozițional.
  3. b) „lângă pădure” determină verbul „locuiesc”: unde locuiesc? Este complement circumstanțial de loc.
  4. c) „spre munte” determină substantivul „drumul”: care drum? Este atribut substantival prepozițional.
  5. d) „spre munte” determină verbul „merg”: încotro merg? Arată direcția, deci este complement circumstanțial de loc.

Răspuns: a) atribut substantival prepozițional; b) complement circumstanțial de loc; c) atribut substantival prepozițional; d) complement circumstanțial de loc.

EXERCIȚIUL 6Atribut pronominal și adverbialmediu

Precizează felul atributelor subliniate:
a) „Ghiozdanul lui este nou.”
b) „Ziarul de ieri a rămas pe masă.”
c) „Vecinii de alături au un câine.”
d) „Bunica ei locuiește la țară.”

Rezolvare pas cu pas
  1. a) „lui” determină substantivul „ghiozdanul”: al cui ghiozdan? Este pronume personal, persoana a III-a, în cazul genitiv, deci atribut pronominal.
  2. b) „de ieri” determină substantivul „ziarul”: care ziar? „Ieri” este adverb de timp, precedat de prepoziția „de”, deci atribut adverbial.
  3. c) „de alături” determină substantivul „vecinii”: care vecini? „Alături” este adverb de loc, deci atribut adverbial.
  4. d) „ei” determină substantivul „bunica”: a cui bunică? Este pronume personal în cazul genitiv, deci atribut pronominal.
  5. Observă: adverbele „ieri” și „alături” sunt de obicei complemente circumstanțiale. Aici însă determină un substantiv, deci sunt atribute.

Răspuns: a) atribut pronominal; b) atribut adverbial; c) atribut adverbial; d) atribut pronominal.

EXERCIȚIUL 7Transformă atributulgreu

Înlocuiește fiecare atribut adjectival subliniat cu un atribut substantival prepozițional cu același înțeles, apoi explică ce s-a schimbat: a) „un băiat curajos”; b) „un drum prăfuit”; c) „un copil talentat”.

Rezolvare pas cu pas
  1. Căutăm substantivul din aceeași familie cu adjectivul: „curajos” vine de la „curaj”, „prăfuit” de la „praf”, „talentat” de la „talent”.
  2. Formăm grupul prepoziție + substantiv: „cu curaj”, „cu praf”, „cu talent”.
  3. a) „un băiat cu curaj”: ce fel de băiat? Cu curaj. Atributul nu mai este exprimat prin adjectiv, ci prin substantiv cu prepoziție, deci devine atribut substantival prepozițional.
  4. b) „un drum cu praf” și c) „un copil cu talent” se analizează la fel: atribute substantivale prepoziționale.
  5. Întrebarea rămâne aceeași (ce fel de?) și sensul se păstrează. Se schimbă doar partea de vorbire prin care se exprimă atributul, deci și felul lui.

Răspuns: „un băiat cu curaj”, „un drum cu praf”, „un copil cu talent”: atributele adjectivale au devenit atribute substantivale prepoziționale.

EXERCIȚIUL 8Toate atributele dintr-o propozițiegreu

Identifică toate atributele din propoziție și precizează felul fiecăruia: „Fratele mai mare al Ioanei a vopsit gardul de lângă casa bunicilor.”

Rezolvare pas cu pas
  1. Găsim întâi substantivele: „fratele”, „Ioanei”, „gardul”, „casa”, „bunicilor”. Apoi căutăm cuvintele care determină un substantiv.
  2. „mai mare” determină „fratele”: care frate? Este adjectiv la gradul comparativ, deci atribut adjectival.
  3. „al Ioanei” determină tot „fratele”: al cui frate? Este substantiv în genitiv, cu articolul genitival „al”, deci atribut substantival genitival. Articolul „al” apare pentru că între „fratele” și „Ioanei” stă alt cuvânt.
  4. „de lângă casa” determină „gardul”: care gard? Este substantiv precedat de prepoziție, deci atribut substantival prepozițional.
  5. „bunicilor” determină „casa”: a cui casă? Este substantiv în genitiv, deci atribut substantival genitival. Un atribut poate determina substantivul care face parte dintr-un alt atribut.
  6. „gardul” nu este atribut: răspunde la întrebarea ce a vopsit?, pusă de la verb, deci este complement direct.

Răspuns: „mai mare”: atribut adjectival; „al Ioanei”: atribut substantival genitival; „de lângă casa”: atribut substantival prepozițional; „bunicilor”: atribut substantival genitival.

Cum recunoști un atribut

  • Găsești întâi substantivul determinat, apoi pui întrebarea de la el: care?, ce fel de?, al cui?, câți?. Dacă întrebarea are sens, ai un atribut.
  • Pentru felul atributului te uiți la partea de vorbire: adjectiv sau numeral (adjectival), substantiv în genitiv (genitival), substantiv cu prepoziție (prepozițional), pronume (pronominal), adverb (adverbial).
  • Dacă între substantiv și adjectiv stă un verb copulativ (este, era, pare, devine), adjectivul nu mai este atribut, ci nume predicativ.

Greșeli frecvente

  • Pui întrebarea de la verb. În „Cartea de pe raft e nouă”, întrebi care carte?, nu unde?. Grupul „de pe raft” determină substantivul, deci este atribut, nu complement de loc.
  • Uiți prepoziția din atribut. Atributul substantival prepozițional este tot grupul: „de povești”, nu doar „povești”.
  • Confunzi atributul cu numele predicativ. În „Ziua era frumoasă”, „frumoasă” este nume predicativ, pentru că se leagă de subiect prin verbul copulativ „era”.

Exersează

Din același capitol

Întrebări frecvente

Ce este atributul, pe scurt?

Este partea de propoziție care determină un substantiv și arată cum este, al cui este sau care este: „o carte nouă”, „cartea fratelui”.

Care sunt întrebările atributului?

Care?, ce fel de?, al cui? a cui? ai cui? ale cui?, câți? câte?. Le pui întotdeauna de la substantivul determinat.

Apoziția este tot un fel de atribut?

În gramaticile mai vechi, da. Programa actuală o tratează ca funcție sintactică separată, pe care o studiezi la clasa a VIII-a.

Vezi și lecția video: explicația completă, pas cu pas, în 10. Cazul acuzativ. Atributul.

Exersează cu fișa de lucru: Cazul acuzativ — fișă de lucru — temă printabilă, cu rezolvări separate.

Vrei mai mult? Vezi toate resursele de limba română pentru clasele 5-8 →

Verifică-te: 5 întrebări

Alege un răspuns și vezi imediat dacă e corect. Nu se salvează nimic, îl poți relua oricând.

  1. 1. În ce caz se află substantivul subliniat din propoziția: Mama cumpără mere.

  2. 2. Care dintre următoarele întrebări corespund cazului acuzativ?

  3. 3. Identifică atributul din propoziția: Cartea de povești este frumoasă.

  4. 4. Ce funcție sintactică poate îndeplini un substantiv în cazul acuzativ?

  5. 5. În propoziția: Am văzut un film interesant, cuvântul interesant este:

Despre acest articol

Redactat de
Echipa editorială Școala Virtuală. Răspundem de conținutul lui și îl corectăm când găsim o greșeală.
Pe ce se bazează
Programa școlară în vigoare pentru gimnaziu, la limba și literatura română - aceleași noțiuni, în aceeași ordine în care se predau la clasă.
Cine predă tema
Augustin Manta, profesor de limba și literatura română cu 6 ani la catedră, predă lecțiile video de limba și literatura română pentru clasele V-VIII.
Publicat
, actualizat