de Echipa Școala Virtuală14 august 2026
Cazul nominativ explicat cu exemple și 5 exerciții rezolvate
Când spui "Mama gătește" sau "Câinele latră", nu te gândești la gramatică. Spui propoziția natural, fără să analizezi nimic. Și totuși, în acel moment, folosești cazul nominativ fără să știi. Asta e ceva interesant: cele mai simple propoziții din limbă sunt, de fapt, și cele mai clare demonstrații ale unui concept pe care mulți elevi îl consideră complicat. De ce complicat? Pentru că manualul îl prezintă ca o definiție de memorat, nu ca ceva ce faci deja în fiecare zi. Hai să schimbăm asta. Cazul nominativ nu e un monstru gramatical. E exact ceea ce se întâmplă când pui un substantiv în centrul propoziției și îi dai un rol clar. Simplu. Concret. Al tău deja.
📌 Ce vei învăța
- Ce este cazul nominativ și de ce există în română
- Cum recunoști subiectul și numele predicativ în nominativ
- Greșelile cele mai frecvente și cum le eviți
Vrei să stăpânești toată materia, nu doar acest subiect?
Lecții video cu profesori, teste și fișe de lucru pentru tot gimnaziul — într-un singur abonament.
Abonează-te — 5 lei prima lună →De ce avem nevoie de cazul nominativ?
Gândește-te la o propoziție simplă: "Fata cântă." Cine cântă? Fata. Asta e tot ce trebuie să știi ca să înțelegi cazul nominativ. Limba română are un sistem de cazuri tocmai pentru că substantivele își schimbă forma în funcție de rolul pe care îl au în propoziție. Fără acest sistem, fraze ca "Mama îl vede pe băiat" și "Băiatul o vede pe mama" ar fi imposibil de diferențiat dacă cuvintele ar arăta identic. Cazul nominativ marchează elementul principal — cel care face ceva sau despre care spunem ceva. E, practic, punctul de pornire al oricărei propoziții. Fără nominativ, nu există propoziție completă. E ca fundația unei case: nu o vezi, dar fără ea totul se prăbușește. Și uite ceva util: nominativul e cazul fără prepoziție. Niciodată nu pui "pe", "la", "cu" înaintea unui substantiv în nominativ.
💡 Regula
Cazul nominativ răspunde la întrebările Cine? sau Ce? și are două funcții sintactice principale: subiect (cel care face acțiunea sau despre care se vorbește) și nume predicativ (când substantivul completează un verb copulativ, de obicei "a fi"). Substantivul în nominativ nu este precedat de prepoziție.
Exemplu din text
📝 Propoziția 1 — subiect
Băiatul aleargă prin curte.
✅ Analiză
Băiatul este substantiv comun, articulat hotărât, masculin, singular. Pune întrebarea: Cine aleargă? — Băiatul. Răspunde la întrebarea cazului nominativ și îndeplinește funcția sintactică de subiect. Nu e precedat de nicio prepoziție. Cazul: nominativ.
📝 Propoziția 2 — nume predicativ
Maria este profesoară.
✅ Analiză
Profesoară vine după verbul copulativ este și spune ceva despre subiect. Pune întrebarea: Maria este cine? — Profesoară. Asta e funcția de nume predicativ. Cazul: nominativ. Observă că și subiectul Maria e tot în nominativ — în aceeași propoziție pot fi două cuvinte în nominativ.
Greșeli frecvente
❌ Greșeala 1: "Substantivul în nominativ e mereu subiectul."
✅ Corect: Nu mereu. Nominativul are două funcții: subiect și nume predicativ. Dacă uiți de numele predicativ, pierzi jumătate din imagine. Când vezi un verb copulativ (a fi, a deveni, a părea, a rămâne), caută și acolo un nominativ.
❌ Greșeala 2: Confundarea nominativului cu acuzativul când forma e identică.
✅ Corect: "Cartea" arată la fel în nominativ și în acuzativ. Diferența o face rolul în propoziție, nu forma. Pune întrebarea: Cine face acțiunea? — nominativ. Pe cine? Ce? — acuzativ. De exemplu: Cartea (cine?) e pe masă — nominativ. Am luat cartea (ce?) — acuzativ.
❌ Greșeala 3: "Subiectul e mereu primul cuvânt din propoziție."
✅ Corect: Româna e flexibilă. Subiectul poate sta oriunde. "Aleargă băiatul", "Prin curte aleargă băiatul" — băiatul e tot subiect, deși nu e primul. Uită-te la funcție, nu la poziție.
Exerciții rezolvate
Încearcă întâi să rezolvi singur fiecare exercițiu, apoi deschide rezolvarea și compară.
Exercițiul 1. Identifică substantivul în cazul nominativ și precizează funcția lui sintactică: Vântul suflă puternic peste câmpie.
Vezi rezolvarea pas cu pas
Pun întrebarea: Cine suflă? — Vântul. Răspunde la întrebarea cazului nominativ. Nu e precedat de prepoziție. Verbul suflă e predicat verbal, deci vântul nu poate fi nume predicativ. Concluzie: e subiect.
Răspuns: Vântul — substantiv comun, articulat hotărât, masculin, singular, cazul nominativ, funcție sintactică: subiect.
Exercițiul 2. Identifică toate substantivele în nominativ din propoziția: Andrei este un elev silitor.
Vezi rezolvarea pas cu pas
Primul pas: cine este? — Andrei. Subiect, nominativ. Al doilea pas: verbul este e copulativ, deci caut numele predicativ. Andrei este cine? — un elev. Deci elev e nume predicativ, tot în nominativ. Ambele sunt în nominativ, dar cu funcții diferite.
Răspuns: Andrei — nominativ, subiect; elev — nominativ, nume predicativ.
Exercițiul 3. Precizează cazul substantivului subliniat și justifică: Pe stradă alerga un copil. — e stradă în nominativ?
Vezi rezolvarea pas cu pas
Testul 1: răspunde la Cine aleargă? — Nu, stradă nu face acțiunea. Testul 2: e precedat de prepoziția pe. Nominativul nu acceptă prepoziții. Deci nu e nominativ. Pune întrebarea Pe unde? sau Unde? — răspunde la întrebările acuzativului, cazul acuzativ.
Răspuns: Stradă — cazul acuzativ, nu nominativ. Prezența prepoziției pe exclude nominativul.
Exercițiul 4. Subiectul e mereu înainte de predicat? Analizează: Doarme pisica pe canapea.
Vezi rezolvarea pas cu pas
Predicatul doarme e primul cuvânt. Subiectul vine după. Pun întrebarea: Cine doarme? — pisica. Deci pisica e subiect în nominativ, chiar dacă stă după predicat. Ordinea cuvintelor în română e liberă — funcția o stabilești prin întrebări, nu prin poziție.
Răspuns: Pisica — substantiv comun, articulat hotărât, feminin, singular, cazul nominativ, funcție sintactică: subiect. Ordinea din propoziție nu schimbă cazul.
Exercițiul 5. Construiește o propoziție în care același substantiv, fată, apare o dată ca subiect și o dată ca nume predicativ (în propoziții diferite). Analizează ambele cazuri.
Vezi rezolvarea pas cu pas
Propoziția 1: Fata cântă frumos. — Cine cântă? Fata. Subiect, nominativ. Propoziția 2: Sora mea este o fată harnică. — Sora mea este cine? O fată. Nume predicativ, nominativ. Observi că forma cuvântului e aceeași în ambele cazuri — dar rolul e diferit. Asta e, de fapt, dificultatea nominativului: trebuie să te uiți la context, nu la formă.
Răspuns: Fata — subiect, nominativ (propoziția 1); fată — nume predicativ, nominativ (propoziția 2).
Întrebări frecvente
Cum deosebesc nominativul de acuzativ când forma substantivului e identică?
Pune întrebările. Nominativul răspunde la Cine? Ce? ca subiect sau ca nume predicativ pe lângă un verb copulativ. Acuzativul răspunde tot la Ce? Pe cine?, dar ca obiect direct sau cu prepoziție. Dacă substantivul e precedat de o prepoziție — acuzativ, sigur. Dacă e cel care face acțiunea — nominativ.
Poate un pronume să fie în cazul nominativ, nu doar un substantiv?
Da, absolut. Pronumele preia toate funcțiile substantivului, inclusiv cazul nominativ. Când spui Eu citesc sau El aleargă, pronumele eu și el sunt în nominativ, cu funcție de subiect. Aceeași logică, aceleași întrebări — doar că în loc de substantiv, ai pronume.
Ce verbe copulative acceptă nume predicativ în nominativ?
Cele mai frecvente sunt: a fi, a deveni, a rămâne, a părea, a se face, a ieși, a ajunge (în sens de a deveni). De exemplu: A devenit medic. A rămas prieten. Pare obosit. Ori de câte ori dai peste aceste verbe, caută și numele predicativ — care va fi în nominativ dacă e substantiv sau adjectiv.
Vezi și lecția video: explicația completă, pas cu pas, în 7. Cazurile substantivului. Cazul nominativ.
Vrei mai mult? Vezi toate resursele de limba română pentru clasele 5-8 →
