CAZUL NOMINATIV, subiect și nume predicativ - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VI-a)

1. a) Punem întrebarea predicatului „se joacă”: cine se joacă? Copiii. „Copiii” nu are prepoziție în față, deci e în cazul nominativ, cu funcția de subiect.
2. b) Cine doarme? Pisica. „Pisica” e în nominativ, subiect.
3. c) Ce a rupt crengile? Furtuna. „Furtuna” e în nominativ, subiect. „Crengile” răspunde la ce a rupt?, deci e complement direct, în acuzativ, nu nominativ. „Copacului” e în genitiv (arată apartenența crengilor).

Răspuns: a) „copiii”; b) „pisica”; c) „furtuna”. Toate sunt subiecte, în cazul nominativ.

1. a) Cine a intrat? Directorul. Nu e verb copulativ înainte, deci „directorul” are funcția de subiect.
2. b) „este” e verb copulativ. „Campion” arată o însușire a subiectului „Andrei”, deci are funcția de nume predicativ.
3. c) Cine a rămas? Vulpea. „A rămas” e verb copulativ aici, dar întrebarea cade pe „vulpea”, care e subiectul; „flămândă” (adjectiv) este numele predicativ.

Răspuns: a) subiect; b) nume predicativ; c) „vulpea”: subiect.

1. a) „băiatul citește”: cine citește? Băiatul, fără prepoziție înainte: nominativ. „pentru băiatul din clasă”: are prepoziția „pentru”, deci nu e nominativ.
2. b) „elevii învață”: cine învață? Elevii, fără prepoziție: nominativ. „către elevii merituoși” are prepoziția „către”: nu e nominativ.

Răspuns: a) „băiatul citește”; b) „elevii învață”. Nominativul nu are niciodată prepoziție.

1. a) Verbul copulativ este „a fost” (de la a fi). Completăm cu un substantiv care arată o însușire: „medic”, „învățător”.
2. b) Verbul copulativ este „a devenit”. Completăm, de exemplu, cu „inginer”.
3. c) Verbul copulativ este „pare”. Completăm, de exemplu, cu „un om vesel”.
4. În toate cele trei cazuri, substantivul din completare stă în nominativ și are funcția de nume predicativ, pentru că arată o însușire a subiectului prin intermediul unui verb copulativ.

Răspuns: De exemplu: a) medic (fost); b) inginer (devenit); c) un om vesel (pare). Toate au funcția de nume predicativ.

1. a) Nu ne luăm după poziție. Punem întrebarea predicatului „a câștigat”: cine a câștigat? Echipa noastră. Subiectul „echipa” stă la finalul propoziției, dar rămâne în nominativ.
2. b) Ce s-au copt? Merele. „Merele” e subiect, în nominativ, deși predicatul „s-au copt” stă înaintea lui.

Răspuns: a) „echipa noastră”; b) „merele”. Poziția din propoziție nu schimbă cazul.

1. Cine a devenit? Fratele. „Fratele” răspunde direct la întrebarea pusă predicatului, fără verb copulativ implicat în identificarea lui: are funcția de subiect.
2. „a devenit” este verb copulativ. „Profesor” arată o însușire pe care o capătă subiectul „fratele”: are funcția de nume predicativ.
3. Amândouă sunt în nominativ (niciunul nu are prepoziție și amândouă răspund la cine?/ce?), dar unul arată cine face acțiunea, iar celălalt arată ce devine acel cineva.

Răspuns: „Fratele”: subiect; „profesor”: nume predicativ. Ambele sunt în cazul nominativ, dar cu funcții diferite.

1. „Ploaia a încetat”: ce a încetat? Ploaia, fără prepoziție: nominativ, subiect.
2. „Cerul a rămas senin”: ce a rămas? Cerul: nominativ, subiect. „a rămas” e verb copulativ, iar „senin” (adjectiv) e numele predicativ, nu un substantiv.
3. „Copiii au ieșit din nou la joacă”: cine a ieșit? Copiii: nominativ, subiect. „la joacă” are prepoziția „la”, deci nu este nominativ.

Răspuns: „ploaia”, „cerul”, „copiii”: toate au funcția de subiect, în cazul nominativ.

1. Colegul a pornit de la ideea greșită că nominativul înseamnă mereu subiect. De fapt, nominativul are două funcții posibile: subiect și nume predicativ.
2. Cine a rămas? Maria: subiect, nominativ. Dar „a rămas” este verb copulativ aici, iar „prietenă” arată o însușire a Mariei, deci este nume predicativ, tot în nominativ.
3. Concluzia corectă: propoziția are DOUĂ substantive în nominativ, nu unul singur, cu funcții diferite.

Răspuns: „Maria”: subiect; „prietenă”: nume predicativ. Ambele sunt în cazul nominativ; greșeala era să crezi că nominativul e mereu subiect.