- 5 secțiuni
- 79 de lecții
- 10 săptămâni
- CAPITOLUL 118
- 1.11. Textul liric. Actualizarea cunoștințelor
- 1.22. Textul liric. Versificația
- 1.33. Textul liric. Limbajul figurat
- 1.44. Textul liric. Frumusețea umană. Poezia modernă. Hiperbola
- 1.55. Compararea textelor sub aspectul conținutului și al structurii
- 1.66. Strategii de ascultare activă
- 1.77. Categorii semantice I. Actualizarea cunoștințelor
- 1.88. Categorii semantice II. Actualizarea cunoștințelor
- 1.99. Derivarea. Actualizarea cunoștințelor
- 1.1010. Compunerea. Actualizarea cunoștințelor
- 1.1111. Conversiunea. Familia lexicală și câmpul lexical
- 1.1212. Împrumuturile lexicale
- 1.1313. Registrele limbii
- 1.1414. Fonetică
- 1.1515. Organizarea coerentă a textului. Anafora
- 1.1616. Etapele scrierii. Feedbackul
- 1.1717. Rolul elementelor grafice în prezentarea unui text
- 1.1818. Recapitulare – Text liric
- CAPITOLUL 216
- 2.11. Textul dramatic. Actualizarea cunoștințelor.
- 2.22. Textul dramatic. Structuri textuale
- 2.33. Timpul, spațiul, acțiunea și personajele
- 2.44. Semnificațiile textului
- 2.55. Textul nonliterar. Cronica de spectacol
- 2.66. Cronica de film. Redactarea de mână și computerizată
- 2.77. Atitudini comunicative
- 2.88. Construcții active. Construcții pasive cu verbul „a fi”
- 2.99. Predicatul – Actualizare
- 2.1010. Construcții cu pronume reflexive
- 2.1111. Construcțiile impersonale
- 2.1212. Subiectul – Actualizarea cunoştinţelor
- 2.1313. Construcții incidente
- 2.1414. Fraza. Coordonarea
- 2.1515. Fraza. Subordonarea
- 2.1616. Enunțuri eliptice. Norme de punctuație
- CAPITOLUL 315
- 3.11. Textul literar, dincolo de clasificări
- 3.22. Lumea ficțională.
- 3.33. Combinarea structurilor textuale.
- 3.44. Textul discontinuu.
- 3.55. Textul argumentativ.
- 3.66. Tipare textuale de structurare a ideilor: comparație, analogie.
- 3.77. Atributul.
- 3.88. Apoziția.
- 3.99. Atributiva (AT)
- 3.1010. Complementul direct.
- 3.1111. Completiva directă (CD)
- 3.1212. Complementul indirect.
- 3.1313. Completiva indirectă (CI).
- 3.1414. Complementul prepozițional.
- 3.1515. Completiva prepozițională (CP).
- CAPITOLUL 415
- 4.11. Textul epic.
- 4.22. Textul epic. Structuri textuale.
- 4.33. Naratorii și personajele. Antiteza.
- 4.44. Semnificațiile textului.
- 4.55. Textul multimodal. Reclama.
- 4.66. Comportamente nonverbale și paraverbale cu efect persuasiv.
- 4.77. Tipare textuale de structurare a ideilor: pro-contra.
- 4.88. Circumstanțialul de loc.
- 4.99. Circumstanțiala de loc.
- 4.1010. Circumstanțialul de timp.
- 4.1111. Circumstanțiala de timp.
- 4.1212. Circumstanțialul de mod.
- 4.1313. Circumstanțiala de mod.
- 4.1414. Recapitulare.
- 4.1515. Evaluare unitatea IV.
- CAPITOLUL 515
- 5.11. Textul epic de mare întindere.
- 5.22. Structuri textuale.
- 5.33. Personajele. Conflictul.
- 5.44. Semnificațiile textului.
- 5.55. Textul nonliterar. Textul de opinie.
- 5.66. Argumentare și persuasiune.
- 5.77. Modalități de exprimare a preferințelor și a opiniilor.
- 5.88. Circumstanțialul de cauză.
- 5.99. Circumstanțiala de cauză.
- 5.1010. Circumstanțialul de scop.
- 5.1111. Circumstanțiala de scop.
- 5.1212. Construcții concesive.
- 5.1313. Construcții condiționale.
- 5.1414. Recapitulare.
- 5.1515. Evaluare unitatea V.
14. Complementul prepozițional.
Când vorbești cu cineva, nu te limitezi la subiect și predicat. Spui că te gândești la ceva, că visezi la ceva, că te temi de ceva. Limba română are nevoie de un complement special tocmai pentru aceste situații — când verbul din propoziție nu se „mulțumește” cu un simplu obiect direct, ci cere obligatoriu o prepoziție ca să aibă sens. Fără acel „la”, „de”, „despre”, propoziția sună rupt sau incomplet. Complementul prepozițional apare natural în vorbire și scriere, iar dacă îl recunoști, înțelegi mai bine cum se leagă ideile între ele.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei înțelege de ce unele verbe cer obligatoriu o prepoziție după ele.
- Vei ști să identifici complementul prepozițional printr-o întrebare simplă pusă verbului.
- Vei recunoaște prepozițiile și locuțiunile prepoziționale specifice acestui complement.
- Vei evita confuzia dintre complementul prepozițional și alte complemente circumstanțiale.
Exemplu din text
Propoziție
Andrei se gândea mereu la concursul de lectură.
Analiză
La concursul de lectură — complement prepozițional, răspunde la întrebarea „La ce se gândea Andrei?”. Este cerut obligatoriu de verbul reflexiv a se gândi, care nu poate apărea fără prepoziția la. Grupul nominal este alcătuit din prepoziția la + substantivul concursul, articulat, în cazul acuzativ.
Regulă de reținut
Complementul prepozițional este cerut obligatoriu de verb sau de adjectiv — dacă scoți prepoziția, propoziția nu mai are sens. Întreabă verbul cu „la ce?”, „de ce?”, „despre ce?”, „cu cine?” etc. și vei găsi imediat complementul.
Greșeli frecvente
- Confuzia cu complementul circumstanțial de loc: „Se uită la tablou” — la tablou este complement prepozițional (cerut de verbul a se uita la), nu complement de loc. Testul: poți înlocui cu „unde”? Dacă nu, e prepozițional.
- Omiterea prepoziției în analiză: Mulți elevi scriu că termenul regent este substantivul, uitând că prepoziția face parte integrantă din complement. Prepoziția se include întotdeauna în analiză.
- Confuzia cu complementul direct: „Îl aștept” are complement direct, dar „Mă bazez pe el” are complement prepozițional. Diferența: complementul direct nu are prepoziție impusă de verb, cel prepozițional da.
Întrebări frecvente
Cum știu dacă prepoziția este „cerută” de verb sau e doar întâmplătoare?
Trucul meu preferat: încearcă să scoți prepoziția și schimb-o cu alta. Dacă propoziția devine absurdă sau verbul își pierde sensul, prepoziția este cerută — deci avem complement prepozițional. „Mă tem de furtună” nu funcționează cu altă prepoziție. „Merg la școală” merge și cu „spre”, deci acolo e circumstanțial de loc.
De ce nu e tot complement direct dacă răspunde tot la o întrebare despre obiect?
Complementul direct se leagă de verb fără prepoziție — îl „atingi” direct. Complementul prepozițional are mereu o prepoziție obligatorie între verb și obiect, ca un pod necesar. „Citesc cartea” — direct. „Mă gândesc la carte” — prepozițional. Prepoziția nu e decorativă, e structurală.
Poate fi complementul prepozițional cerut și de un adjectiv, nu doar de un verb?
Da, și asta e o nuanță frumoasă! Unele adjective cer și ele o prepoziție: „sigur de reușită”, „mulțumit de rezultat”, „capabil de efort”. Adjectivul este termenul regent, iar grupul prepozițional care îi completează sensul devine tot complement prepozițional. Aceeași logică, alt regent.