Când spui „Mă gândesc la vacanță” sau „M-am hotărât să plec„, completezi sensul unui verb cu ajutorul unei prepoziții sau al unei conjuncții. Fără acea completare, fraza rămâne în aer — te gândești la ce, exact? Completiva prepozițională există tocmai pentru că unele verbe cer obligatoriu o prepoziție ca să-și termine gândul. O vei recunoaște în vorbirea de zi cu zi, în texte literare, în compuneri — și dacă știi cum funcționează, nu vei mai confunda niciodată o subordonată cu alta. E una dintre propozițiile subordonate care îți arată că limba română are o logică frumoasă, nu doar reguli arbitrare.

Ce vei învăța în această lecție

• Vei înțelege de ce apare completiva prepozițională și ce rol joacă în frază.
• Vei ști să recunoști elementul regent al completivei prepoziționale și prepoziția (sau locuțiunea prepozițională) care o introduce.
• Vei ști să deosebești completiva prepozițională de alte subordonate asemănătoare (completiva directă, completiva indirectă).
• Vei exersa analiza sintactică a completivei prepoziționale pas cu pas.

Exemplu din text

Greșeli frecvente

• Confuzia cu completiva indirectă: Elevii uită că și completiva indirectă poate fi introdusă de o prepoziție, dar aceasta corespunde unui complement indirect. Testul: completiva prepozițională răspunde la întrebări de tipul „La ce?”, „Despre ce?”, „Cu ce?” atunci când verbul regent cere fix acea prepoziție.
• Ignorarea prepoziției din introducere: Unii elevi consideră că propoziția este completivă directă chiar dacă apare o prepoziție, motivând că „tot un obiect completează”. Greșit — prezența prepoziției schimbă complet tipul subordonatei.
• Confuzia elementului regent: Completiva prepozițională nu depinde doar de verbe — poate depinde și de adjective („sigur de că va reuși”) sau adverbe. Elevii caută mereu un verb și ratează celelalte situații.

Întrebări frecvente