- 5 secțiuni
- 79 de lecții
- 10 săptămâni
- CAPITOLUL 118
- 1.11. Textul liric. Actualizarea cunoștințelor
- 1.22. Textul liric. Versificația
- 1.33. Textul liric. Limbajul figurat
- 1.44. Textul liric. Frumusețea umană. Poezia modernă. Hiperbola
- 1.55. Compararea textelor sub aspectul conținutului și al structurii
- 1.66. Strategii de ascultare activă
- 1.77. Categorii semantice I. Actualizarea cunoștințelor
- 1.88. Categorii semantice II. Actualizarea cunoștințelor
- 1.99. Derivarea. Actualizarea cunoștințelor
- 1.1010. Compunerea. Actualizarea cunoștințelor
- 1.1111. Conversiunea. Familia lexicală și câmpul lexical
- 1.1212. Împrumuturile lexicale
- 1.1313. Registrele limbii
- 1.1414. Fonetică
- 1.1515. Organizarea coerentă a textului. Anafora
- 1.1616. Etapele scrierii. Feedbackul
- 1.1717. Rolul elementelor grafice în prezentarea unui text
- 1.1818. Recapitulare – Text liric
- CAPITOLUL 216
- 2.11. Textul dramatic. Actualizarea cunoștințelor.
- 2.22. Textul dramatic. Structuri textuale
- 2.33. Timpul, spațiul, acțiunea și personajele
- 2.44. Semnificațiile textului
- 2.55. Textul nonliterar. Cronica de spectacol
- 2.66. Cronica de film. Redactarea de mână și computerizată
- 2.77. Atitudini comunicative
- 2.88. Construcții active. Construcții pasive cu verbul „a fi”
- 2.99. Predicatul – Actualizare
- 2.1010. Construcții cu pronume reflexive
- 2.1111. Construcțiile impersonale
- 2.1212. Subiectul – Actualizarea cunoştinţelor
- 2.1313. Construcții incidente
- 2.1414. Fraza. Coordonarea
- 2.1515. Fraza. Subordonarea
- 2.1616. Enunțuri eliptice. Norme de punctuație
- CAPITOLUL 315
- 3.11. Textul literar, dincolo de clasificări
- 3.22. Lumea ficțională.
- 3.33. Combinarea structurilor textuale.
- 3.44. Textul discontinuu.
- 3.55. Textul argumentativ.
- 3.66. Tipare textuale de structurare a ideilor: comparație, analogie.
- 3.77. Atributul.
- 3.88. Apoziția.
- 3.99. Atributiva (AT)
- 3.1010. Complementul direct.
- 3.1111. Completiva directă (CD)
- 3.1212. Complementul indirect.
- 3.1313. Completiva indirectă (CI).
- 3.1414. Complementul prepozițional.
- 3.1515. Completiva prepozițională (CP).
- CAPITOLUL 415
- 4.11. Textul epic.
- 4.22. Textul epic. Structuri textuale.
- 4.33. Naratorii și personajele. Antiteza.
- 4.44. Semnificațiile textului.
- 4.55. Textul multimodal. Reclama.
- 4.66. Comportamente nonverbale și paraverbale cu efect persuasiv.
- 4.77. Tipare textuale de structurare a ideilor: pro-contra.
- 4.88. Circumstanțialul de loc.
- 4.99. Circumstanțiala de loc.
- 4.1010. Circumstanțialul de timp.
- 4.1111. Circumstanțiala de timp.
- 4.1212. Circumstanțialul de mod.
- 4.1313. Circumstanțiala de mod.
- 4.1414. Recapitulare.
- 4.1515. Evaluare unitatea IV.
- CAPITOLUL 515
- 5.11. Textul epic de mare întindere.
- 5.22. Structuri textuale.
- 5.33. Personajele. Conflictul.
- 5.44. Semnificațiile textului.
- 5.55. Textul nonliterar. Textul de opinie.
- 5.66. Argumentare și persuasiune.
- 5.77. Modalități de exprimare a preferințelor și a opiniilor.
- 5.88. Circumstanțialul de cauză.
- 5.99. Circumstanțiala de cauză.
- 5.1010. Circumstanțialul de scop.
- 5.1111. Circumstanțiala de scop.
- 5.1212. Construcții concesive.
- 5.1313. Construcții condiționale.
- 5.1414. Recapitulare.
- 5.1515. Evaluare unitatea V.
15. Completiva prepozițională (CP).
Când spui „Mă gândesc la vacanță” sau „M-am hotărât să plec„, completezi sensul unui verb cu ajutorul unei prepoziții sau al unei conjuncții. Fără acea completare, fraza rămâne în aer — te gândești la ce, exact? Completiva prepozițională există tocmai pentru că unele verbe cer obligatoriu o prepoziție ca să-și termine gândul. O vei recunoaște în vorbirea de zi cu zi, în texte literare, în compuneri — și dacă știi cum funcționează, nu vei mai confunda niciodată o subordonată cu alta. E una dintre propozițiile subordonate care îți arată că limba română are o logică frumoasă, nu doar reguli arbitrare.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei înțelege de ce apare completiva prepozițională și ce rol joacă în frază.
- Vei ști să recunoști elementul regent al completivei prepoziționale și prepoziția (sau locuțiunea prepozițională) care o introduce.
- Vei ști să deosebești completiva prepozițională de alte subordonate asemănătoare (completiva directă, completiva indirectă).
- Vei exersa analiza sintactică a completivei prepoziționale pas cu pas.
Exemplu din text
Propoziție
El visează la a deveni campion.
Analiză
„La a deveni campion” este o propoziție subordonată — completiva prepozițională. Elementul regent este verbul „visează” din propoziția principală, care cere obligatoriu prepoziția „la” pentru a-și completa sensul. Subordonata răspunde la întrebarea „La ce visează?” și este introdusă prin prepoziția „la” + infinitivul „a deveni”, ceea ce îi conferă statutul de completivă prepozițională, nu directă sau indirectă.
Regulă de reținut
Completiva prepozițională completează sensul unui verb, adjectiv sau adverb din regentă și este introdusă obligatoriu printr-o prepoziție sau locuțiune prepozițională (la, de, despre, cu privire la etc.). Dacă prepoziția lipsește, subordonata devine completivă directă sau indirectă — deci prepoziția este elementul care face toată diferența.
Greșeli frecvente
- Confuzia cu completiva indirectă: Elevii uită că și completiva indirectă poate fi introdusă de o prepoziție, dar aceasta corespunde unui complement indirect. Testul: completiva prepozițională răspunde la întrebări de tipul „La ce?”, „Despre ce?”, „Cu ce?” atunci când verbul regent cere fix acea prepoziție.
- Ignorarea prepoziției din introducere: Unii elevi consideră că propoziția este completivă directă chiar dacă apare o prepoziție, motivând că „tot un obiect completează”. Greșit — prezența prepoziției schimbă complet tipul subordonatei.
- Confuzia elementului regent: Completiva prepozițională nu depinde doar de verbe — poate depinde și de adjective („sigur de că va reuși”) sau adverbe. Elevii caută mereu un verb și ratează celelalte situații.
Întrebări frecvente
Cum știu sigur că e completivă prepozițională și nu completivă indirectă?
Uită-te la verbul din regentă și întreabă-te: cere el obligatoriu o prepoziție specifică? Dacă da — și subordonata răspunde la „La ce?”, „Despre ce?”, „Cu ce?” — ai completivă prepozițională. Completiva indirectă răspunde de obicei la „Cui?” sau „De la cine?” fără ca prepoziția să fie impusă de sensul verbului. Diferența stă în relația dintre verb și prepoziție.
Poate completiva prepozițională să depindă și de un adjectiv, nu doar de un verb?
Da, absolut! De exemplu: „Era convins de faptul că va câștiga.” Aici, adjectivul „convins” este elementul regent, iar subordonata „că va câștiga” este o completivă prepozițională introdusă prin locuțiunea „de faptul că”. Adjective ca „sigur”, „mulțumit”, „interesat” cer frecvent o astfel de completare prepozițională.
Ce se întâmplă dacă scot prepoziția din propoziție — se schimbă ceva?
Se schimbă totul! Dacă scoți prepoziția, subordonata poate deveni completivă directă sau propoziția poate deveni pur și simplu incorectă. De exemplu, „Mă gândesc că plec” sună ciudat față de „Mă gândesc să plec”. Prepoziția nu e un ornament — ea arată tipul relației dintre regentă și subordonată și face diferența la analiză.