11. Completiva directă (CD)

Completiva directă e partea de propoziție care îți arată ce sau pe cine vizează acțiunea verbului. Sună tehnic, dar o folosești zilnic: când spui „Vreau să merg la film” sau „Am auzit că vine Andrei”, tocmai ai construit o completivă directă. La școală apare în analiză gramaticală, la dictări, la teze — și dacă știi să o recunoști rapid, evitezi confuzia cu alte subordonate. Merită să o înțelegi cu adevărat, nu doar să memorezi o definiție pe care o uiți după examen.

Ce vei învăța în această lecție

Vei ști să identifici completiva directă printr-o întrebare pusă corect verbului regent.
Vei ști să deosebești completiva directă de complementul direct din propoziție simplă.
Vei ști să recunoști elementele introductive specifice (conjuncții, pronume relative).
Vei ști să evitezi cele mai frecvente confuzii cu subiectiva și cu completiva indirectă.

Cum arată în practică

Structura

Ai nevoie de un verb regent tranzitiv în propoziția principală (a vrea, a auzi, a vedea, a spune, a crede etc.). Pui întrebarea ce? sau pe cine? după el. Dacă răspunsul e o propoziție întreagă — aceea e completiva directă. Ea se introduce prin: că, să, dacă, ce, cine, pe cine, care. Exemplu: „Știu că ai dreptate.” → Ce știu? → că ai dreptate = CD. Fără verbul regent tranzitiv, completiva directă nu poate exista — e ca un răspuns fără întrebare.

De reținut

1. Întotdeauna pune întrebarea ce? sau pe cine? de la verbul din regentă — nu de la subiect, nu de aiurea.
2. Dacă întrebarea de la verb e cui? sau de ce?, nu mai e completivă directă — e altă subordonată.
3. Conjuncția să introduce completiva directă doar când exprimă dorința sau așteptarea cuiva: „Vreau să citești.” — nu e subiectivă, verbul regent are subiect propriu.

Greșeli frecvente

Confuzia cu subiectiva: „Se spune că vine ploaia” — mulți scriu CD, dar verbul „se spune” e impersonal, deci propoziția e subiectivă. Verifică dacă verbul regent are sau nu subiect!
Întrebarea pusă greșit: Elevii întreabă despre ce? în loc de ce? și ajung la completiva indirectă. Pune mereu întrebarea exactă: ce? / pe cine?
Omiterea elementului introductiv în analiză: „Cred că vine” — unii uită să menționeze că că e conjuncție subordonatoare. Elementul introductiv face parte din structura subordonatei și trebuie numit.

Întrebări frecvente

Cum deosebesc completiva directă de subiectivă când ambele au „că”?

Uită-te la verbul din propoziția principală. Dacă e la impersonal — „se zice”, „se pare”, „e bine” — propoziția cu că e subiectivă. Dacă verbul are un subiect clar și e tranzitiv — „el crede”, „Ana spune” — și răspunde la ce?, atunci e completivă directă. Trucul: caută subiectul verbului regent înainte de orice altceva.

De ce uneori „să” introduce completiva directă și alteori altceva?

„Să” e o conjuncție foarte ocupată în română! Introduce completiva directă când verbul regent exprimă voință, dorință sau așteptare: „vreau”, „cer”, „aștept”. Dacă apare după un verb impersonal sau după un adjectiv, poate introduce o subiectivă sau o circumstanțială. Cheia e mereu verbul regent și întrebarea pe care i-o pui.

Pot să am două completive directe la același verb?

Da, și e mai frecvent decât crezi! „El spune că vine și că aduce ceva” — verbul „spune” are două subordonate care răspund la ce?, deci sunt două completive directe coordonate. Le unește de obicei o conjuncție coordonatoare — „și”, „dar”, „sau”. Le analizezi separat, dar le legi de același verb regent.

Limba română clasa a VIII-a

11. Completiva directă (CD)

Ce vei învăța în această lecție

Cum arată în practică

Greșeli frecvente

Întrebări frecvente