- 5 secțiuni
- 79 de lecții
- 10 săptămâni
- CAPITOLUL 118
- 1.11. Textul liric. Actualizarea cunoștințelor
- 1.22. Textul liric. Versificația
- 1.33. Textul liric. Limbajul figurat
- 1.44. Textul liric. Frumusețea umană. Poezia modernă. Hiperbola
- 1.55. Compararea textelor sub aspectul conținutului și al structurii
- 1.66. Strategii de ascultare activă
- 1.77. Categorii semantice I. Actualizarea cunoștințelor
- 1.88. Categorii semantice II. Actualizarea cunoștințelor
- 1.99. Derivarea. Actualizarea cunoștințelor
- 1.1010. Compunerea. Actualizarea cunoștințelor
- 1.1111. Conversiunea. Familia lexicală și câmpul lexical
- 1.1212. Împrumuturile lexicale
- 1.1313. Registrele limbii
- 1.1414. Fonetică
- 1.1515. Organizarea coerentă a textului. Anafora
- 1.1616. Etapele scrierii. Feedbackul
- 1.1717. Rolul elementelor grafice în prezentarea unui text
- 1.1818. Recapitulare – Text liric
- CAPITOLUL 216
- 2.11. Textul dramatic. Actualizarea cunoștințelor.
- 2.22. Textul dramatic. Structuri textuale
- 2.33. Timpul, spațiul, acțiunea și personajele
- 2.44. Semnificațiile textului
- 2.55. Textul nonliterar. Cronica de spectacol
- 2.66. Cronica de film. Redactarea de mână și computerizată
- 2.77. Atitudini comunicative
- 2.88. Construcții active. Construcții pasive cu verbul „a fi”
- 2.99. Predicatul – Actualizare
- 2.1010. Construcții cu pronume reflexive
- 2.1111. Construcțiile impersonale
- 2.1212. Subiectul – Actualizarea cunoştinţelor
- 2.1313. Construcții incidente
- 2.1414. Fraza. Coordonarea
- 2.1515. Fraza. Subordonarea
- 2.1616. Enunțuri eliptice. Norme de punctuație
- CAPITOLUL 315
- 3.11. Textul literar, dincolo de clasificări
- 3.22. Lumea ficțională.
- 3.33. Combinarea structurilor textuale.
- 3.44. Textul discontinuu.
- 3.55. Textul argumentativ.
- 3.66. Tipare textuale de structurare a ideilor: comparație, analogie.
- 3.77. Atributul.
- 3.88. Apoziția.
- 3.99. Atributiva (AT)
- 3.1010. Complementul direct.
- 3.1111. Completiva directă (CD)
- 3.1212. Complementul indirect.
- 3.1313. Completiva indirectă (CI).
- 3.1414. Complementul prepozițional.
- 3.1515. Completiva prepozițională (CP).
- CAPITOLUL 415
- 4.11. Textul epic.
- 4.22. Textul epic. Structuri textuale.
- 4.33. Naratorii și personajele. Antiteza.
- 4.44. Semnificațiile textului.
- 4.55. Textul multimodal. Reclama.
- 4.66. Comportamente nonverbale și paraverbale cu efect persuasiv.
- 4.77. Tipare textuale de structurare a ideilor: pro-contra.
- 4.88. Circumstanțialul de loc.
- 4.99. Circumstanțiala de loc.
- 4.1010. Circumstanțialul de timp.
- 4.1111. Circumstanțiala de timp.
- 4.1212. Circumstanțialul de mod.
- 4.1313. Circumstanțiala de mod.
- 4.1414. Recapitulare.
- 4.1515. Evaluare unitatea IV.
- CAPITOLUL 515
- 5.11. Textul epic de mare întindere.
- 5.22. Structuri textuale.
- 5.33. Personajele. Conflictul.
- 5.44. Semnificațiile textului.
- 5.55. Textul nonliterar. Textul de opinie.
- 5.66. Argumentare și persuasiune.
- 5.77. Modalități de exprimare a preferințelor și a opiniilor.
- 5.88. Circumstanțialul de cauză.
- 5.99. Circumstanțiala de cauză.
- 5.1010. Circumstanțialul de scop.
- 5.1111. Circumstanțiala de scop.
- 5.1212. Construcții concesive.
- 5.1313. Construcții condiționale.
- 5.1414. Recapitulare.
- 5.1515. Evaluare unitatea V.
12. Complementul indirect.
Gândește-te când îi spui cuiva: „I-am dat Mariei cartea” sau „M-am gândit la tine toată ziua”. Există în aceste propoziții un cuvânt care arată cui i se adresează acțiunea sau față de cine se raportează ea. Fără acel cuvânt, mesajul ar fi incomplet — am dat cartea… cui? M-am gândit… la cine? Limba română are un instrument precis pentru a exprima tocmai această relație: complementul indirect. Îl folosești zilnic, în conversații, în mesaje, în compuneri — de fiecare dată când acțiunea verbului se îndreaptă spre o persoană, un lucru sau o idee cu care intri în contact indirect.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei înțelege ce rol joacă complementul indirect în propoziție și de ce apare el.
- Vei ști să recunoști complementul indirect prin întrebările specifice: cui?, despre cine?, despre ce?, cu cine?, la ce?
- Vei ști să identifici cazul gramatical (dativ sau genitiv cu prepoziție) în care stă complementul indirect.
- Vei putea deosebi complementul indirect de complementul direct, evitând confuziile clasice.
Exemplu din text
Propoziție
Mihai i-a povestit prietenului său tot ce se întâmplase.
Analiză
prietenului său — complement indirect, răspunde la întrebarea cui? (a povestit cui? — prietenului). Este exprimat printr-un substantiv comun, articulat hotărât, la cazul dativ, singular. Determină verbul predicativ „a povestit” și arată beneficiarul acțiunii, adică persoana spre care se îndreaptă indirect ceea ce face subiectul.
Regulă de reținut
Complementul indirect arată față de cine sau față de ce se îndreaptă acțiunea în mod indirect. Stă de obicei la cazul dativ (întrebarea cui?) sau după o prepoziție specifică: despre, cu, la, pentru, față de etc. Întrebările-cheie sunt: cui?, despre cine?, cu cine?, la ce?
Greșeli frecvente
- Confuzia cu complementul direct: „L-am văzut pe Ion” — „pe Ion” e complement direct (răspunde la pe cine?), nu indirect. Complementul indirect răspunde la cui? sau vine după prepoziții ca despre, cu, la.
- Cazul greșit: Unii elevi spun că un cuvânt la dativ este automat complement indirect. Atenție — există și atributul în dativ! Verifică întotdeauna dacă termenul regent este un verb.
- Omiterea prepoziției la analiză: Când complementul indirect e construit cu prepoziție (ex: „m-am gândit la tine„), prepoziția face parte din structura lui și trebuie menționată în analiză.
Întrebări frecvente
Cum știu dacă e complement indirect sau complement direct?
Pune întrebările! Complementul direct răspunde la ce? sau pe cine?, iar complementul indirect răspunde la cui? sau vine după prepoziții ca despre, cu, la, pentru. Dacă poți înlocui cuvântul cu „îl/o” (forme de acuzativ), e direct. Dacă îl înlocuiești cu „îi/le” (forme de dativ), e indirect.
Poate fi complementul indirect exprimat și printr-un pronume?
Absolut, și foarte des! „I-am scris ei” — pronumele „ei” este complement indirect la dativ. Sau „M-am gândit la el” — pronume personal cu prepoziție. Pronumele sunt printre cele mai frecvente mijloace de exprimare a complementului indirect în vorbirea de zi cu zi.
De ce contează ce prepoziție folosesc? Nu e totuna?
Nu e totuna deloc! Prepoziția schimbă sensul: „mă gândesc la tine” înseamnă altceva decât „vorbesc despre tine”. Mai mult, prepoziția face parte din analiza complementului indirect — trebuie să o menționezi când explici cum este construit. Fără ea, analiza e incompletă.