- 5 secțiuni
- 79 de lecții
- 10 săptămâni
- CAPITOLUL 118
- 1.11. Textul liric. Actualizarea cunoștințelor
- 1.22. Textul liric. Versificația
- 1.33. Textul liric. Limbajul figurat
- 1.44. Textul liric. Frumusețea umană. Poezia modernă. Hiperbola
- 1.55. Compararea textelor sub aspectul conținutului și al structurii
- 1.66. Strategii de ascultare activă
- 1.77. Categorii semantice I. Actualizarea cunoștințelor
- 1.88. Categorii semantice II. Actualizarea cunoștințelor
- 1.99. Derivarea. Actualizarea cunoștințelor
- 1.1010. Compunerea. Actualizarea cunoștințelor
- 1.1111. Conversiunea. Familia lexicală și câmpul lexical
- 1.1212. Împrumuturile lexicale
- 1.1313. Registrele limbii
- 1.1414. Fonetică
- 1.1515. Organizarea coerentă a textului. Anafora
- 1.1616. Etapele scrierii. Feedbackul
- 1.1717. Rolul elementelor grafice în prezentarea unui text
- 1.1818. Recapitulare – Text liric
- CAPITOLUL 216
- 2.11. Textul dramatic. Actualizarea cunoștințelor.
- 2.22. Textul dramatic. Structuri textuale
- 2.33. Timpul, spațiul, acțiunea și personajele
- 2.44. Semnificațiile textului
- 2.55. Textul nonliterar. Cronica de spectacol
- 2.66. Cronica de film. Redactarea de mână și computerizată
- 2.77. Atitudini comunicative
- 2.88. Construcții active. Construcții pasive cu verbul „a fi”
- 2.99. Predicatul – Actualizare
- 2.1010. Construcții cu pronume reflexive
- 2.1111. Construcțiile impersonale
- 2.1212. Subiectul – Actualizarea cunoştinţelor
- 2.1313. Construcții incidente
- 2.1414. Fraza. Coordonarea
- 2.1515. Fraza. Subordonarea
- 2.1616. Enunțuri eliptice. Norme de punctuație
- CAPITOLUL 315
- 3.11. Textul literar, dincolo de clasificări
- 3.22. Lumea ficțională.
- 3.33. Combinarea structurilor textuale.
- 3.44. Textul discontinuu.
- 3.55. Textul argumentativ.
- 3.66. Tipare textuale de structurare a ideilor: comparație, analogie.
- 3.77. Atributul.
- 3.88. Apoziția.
- 3.99. Atributiva (AT)
- 3.1010. Complementul direct.
- 3.1111. Completiva directă (CD)
- 3.1212. Complementul indirect.
- 3.1313. Completiva indirectă (CI).
- 3.1414. Complementul prepozițional.
- 3.1515. Completiva prepozițională (CP).
- CAPITOLUL 415
- 4.11. Textul epic.
- 4.22. Textul epic. Structuri textuale.
- 4.33. Naratorii și personajele. Antiteza.
- 4.44. Semnificațiile textului.
- 4.55. Textul multimodal. Reclama.
- 4.66. Comportamente nonverbale și paraverbale cu efect persuasiv.
- 4.77. Tipare textuale de structurare a ideilor: pro-contra.
- 4.88. Circumstanțialul de loc.
- 4.99. Circumstanțiala de loc.
- 4.1010. Circumstanțialul de timp.
- 4.1111. Circumstanțiala de timp.
- 4.1212. Circumstanțialul de mod.
- 4.1313. Circumstanțiala de mod.
- 4.1414. Recapitulare.
- 4.1515. Evaluare unitatea IV.
- CAPITOLUL 515
- 5.11. Textul epic de mare întindere.
- 5.22. Structuri textuale.
- 5.33. Personajele. Conflictul.
- 5.44. Semnificațiile textului.
- 5.55. Textul nonliterar. Textul de opinie.
- 5.66. Argumentare și persuasiune.
- 5.77. Modalități de exprimare a preferințelor și a opiniilor.
- 5.88. Circumstanțialul de cauză.
- 5.99. Circumstanțiala de cauză.
- 5.1010. Circumstanțialul de scop.
- 5.1111. Circumstanțiala de scop.
- 5.1212. Construcții concesive.
- 5.1313. Construcții condiționale.
- 5.1414. Recapitulare.
- 5.1515. Evaluare unitatea V.
13. Completiva indirectă (CI).
Completiva indirectă e propoziția care completează sensul unui verb sau adjectiv din propoziția principală, răspunzând la întrebările unui complement indirect: cui?, despre cine?, despre ce?, de cine?, de ce?, la ce? și altele. O folosești fără să știi, de fiecare dată când spui „Mă gândesc că mâine e liber” sau „M-a întrebat dacă vin”. La școală apare la analiză sintactică și la exerciții cu fraze. Dacă o confunzi cu subiectiva sau cu completiva directă, analiza îți iese greșit. Merită s-o înveți bine — nu e complicată, are logica ei clară.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei ști să recunoști completiva indirectă după întrebările specifice complementului indirect.
- Vei ști să identifici elementul regent al completivei indirecte (verbul sau adjectivul pe care îl completează).
- Vei ști să deosebești completiva indirectă de completiva directă și de subiectivă.
- Vei ști să construiești corect fraze în care completiva indirectă este introdusă prin conjuncții sau pronume relative.
Cum arată în practică
Structura
Completiva indirectă apare într-o frază și depinde de un verb regent (a se gândi, a vorbi, a se bucura, a întreba etc.) sau de un adjectiv (sigur, convins, mulțumit). Se introduce prin: conjuncțiile că, să, dacă sau prin pronume/adjective relative (cine, ce, care, câți). Pași de identificare: (1) găsești verbul regent; (2) pui întrebarea complementului indirect — despre ce? la ce? de ce? cui?; (3) răspunsul este chiar propoziția subordonată = completiva indirectă. Exemplu: „Mă gândesc / că plec mâine.” → că plec mâine răspunde la la ce mă gândesc?
De reținut
1. Întotdeauna pornești de la verbul regent și pui întrebarea complementului indirect — dacă nu găsești un complement indirect la locul ei, nu e completivă indirectă. 2. Completiva indirectă nu răspunde la ce? (aceea e completiva directă) și nici la cine?/ce? ca subiect. 3. Elementul regent este mereu în propoziția principală sau într-o altă subordonată, niciodată în propoziția completivei înseși.
Greșeli frecvente
- Confuzia cu completiva directă: elevii pun întrebarea „ce?” și declară orice subordonată drept completivă directă. Corecție: verifică dacă verbul regent acceptă complement direct — verbele reflexive ca a se gândi, a se bucura cer complement indirect, nu direct.
- Confuzia cu subiectiva: „Mi se pare că ai dreptate” — unii zic că e subiectivă. Corecție: pune întrebarea — ce mi se pare? → subiectivă; despre ce vorbesc? sau la ce mă gândesc? → completivă indirectă. Cheia e întrebarea corectă.
- Greșeala de regent: elevii uită să precizeze elementul regent când fac analiza. Corecție: mereu scrieți „CI față de verbul/adjectivul X din propoziția Y” — fără regent, analiza e incompletă.
Întrebări frecvente
Cum știu dacă e completivă indirectă sau completivă directă?
Uită-te la verbul regent. Dacă e un verb reflexiv cu prepoziție (a se gândi la, a se bucura de, a vorbi despre), completiva e indirectă. Dacă verbul cere un obiect direct fără prepoziție (a vedea, a auzi, a spune), e completivă directă. Întrebarea pe care o pui trebuie să fie a complementului indirect, nu „ce?”.
Poate completiva indirectă să fie introdusă și prin „dacă”?
Da, absolut. „M-a întrebat dacă vin” — dacă vin este completivă indirectă față de a întrebat, răspunzând la despre ce m-a întrebat? Conjuncția „dacă” introduce adesea propoziții interogative indirecte, iar acestea pot fi completive indirecte. Nu te lăsa păcălit de forma conjuncției — contează întrebarea și verbul regent.
La ce verbe apare cel mai des completiva indirectă?
Cel mai des o găsești după verbe ca: a se gândi, a se bucura, a se teme, a vorbi, a se mira, a se îndoi, a ține. Toate cer în mod natural un complement indirect. Când transformi complementul indirect simplu într-o propoziție întreagă, obții exact completiva indirectă. Simplu: unde punea un substantiv cu prepoziție, acum pune o propoziție.