- 5 secțiuni
- 79 de lecții
- 10 săptămâni
- CAPITOLUL 118
- 1.11. Textul liric. Actualizarea cunoștințelor
- 1.22. Textul liric. Versificația
- 1.33. Textul liric. Limbajul figurat
- 1.44. Textul liric. Frumusețea umană. Poezia modernă. Hiperbola
- 1.55. Compararea textelor sub aspectul conținutului și al structurii
- 1.66. Strategii de ascultare activă
- 1.77. Categorii semantice I. Actualizarea cunoștințelor
- 1.88. Categorii semantice II. Actualizarea cunoștințelor
- 1.99. Derivarea. Actualizarea cunoștințelor
- 1.1010. Compunerea. Actualizarea cunoștințelor
- 1.1111. Conversiunea. Familia lexicală și câmpul lexical
- 1.1212. Împrumuturile lexicale
- 1.1313. Registrele limbii
- 1.1414. Fonetică
- 1.1515. Organizarea coerentă a textului. Anafora
- 1.1616. Etapele scrierii. Feedbackul
- 1.1717. Rolul elementelor grafice în prezentarea unui text
- 1.1818. Recapitulare – Text liric
- CAPITOLUL 216
- 2.11. Textul dramatic. Actualizarea cunoștințelor.
- 2.22. Textul dramatic. Structuri textuale
- 2.33. Timpul, spațiul, acțiunea și personajele
- 2.44. Semnificațiile textului
- 2.55. Textul nonliterar. Cronica de spectacol
- 2.66. Cronica de film. Redactarea de mână și computerizată
- 2.77. Atitudini comunicative
- 2.88. Construcții active. Construcții pasive cu verbul „a fi”
- 2.99. Predicatul – Actualizare
- 2.1010. Construcții cu pronume reflexive
- 2.1111. Construcțiile impersonale
- 2.1212. Subiectul – Actualizarea cunoştinţelor
- 2.1313. Construcții incidente
- 2.1414. Fraza. Coordonarea
- 2.1515. Fraza. Subordonarea
- 2.1616. Enunțuri eliptice. Norme de punctuație
- CAPITOLUL 315
- 3.11. Textul literar, dincolo de clasificări
- 3.22. Lumea ficțională.
- 3.33. Combinarea structurilor textuale.
- 3.44. Textul discontinuu.
- 3.55. Textul argumentativ.
- 3.66. Tipare textuale de structurare a ideilor: comparație, analogie.
- 3.77. Atributul.
- 3.88. Apoziția.
- 3.99. Atributiva (AT)
- 3.1010. Complementul direct.
- 3.1111. Completiva directă (CD)
- 3.1212. Complementul indirect.
- 3.1313. Completiva indirectă (CI).
- 3.1414. Complementul prepozițional.
- 3.1515. Completiva prepozițională (CP).
- CAPITOLUL 415
- 4.11. Textul epic.
- 4.22. Textul epic. Structuri textuale.
- 4.33. Naratorii și personajele. Antiteza.
- 4.44. Semnificațiile textului.
- 4.55. Textul multimodal. Reclama.
- 4.66. Comportamente nonverbale și paraverbale cu efect persuasiv.
- 4.77. Tipare textuale de structurare a ideilor: pro-contra.
- 4.88. Circumstanțialul de loc.
- 4.99. Circumstanțiala de loc.
- 4.1010. Circumstanțialul de timp.
- 4.1111. Circumstanțiala de timp.
- 4.1212. Circumstanțialul de mod.
- 4.1313. Circumstanțiala de mod.
- 4.1414. Recapitulare.
- 4.1515. Evaluare unitatea IV.
- CAPITOLUL 515
- 5.11. Textul epic de mare întindere.
- 5.22. Structuri textuale.
- 5.33. Personajele. Conflictul.
- 5.44. Semnificațiile textului.
- 5.55. Textul nonliterar. Textul de opinie.
- 5.66. Argumentare și persuasiune.
- 5.77. Modalități de exprimare a preferințelor și a opiniilor.
- 5.88. Circumstanțialul de cauză.
- 5.99. Circumstanțiala de cauză.
- 5.1010. Circumstanțialul de scop.
- 5.1111. Circumstanțiala de scop.
- 5.1212. Construcții concesive.
- 5.1313. Construcții condiționale.
- 5.1414. Recapitulare.
- 5.1515. Evaluare unitatea V.
15. Fraza. Subordonarea
Când vorbești cu cineva, uneori ai nevoie de mai mult decât o singură idee. Zici: „Știu că mâine e test” — și dintr-odată ai două gânduri legate: unul principal și unul care depinde de celălalt. Asta se numește subordonare, și apare constant în ceea ce scriem și citim. Fără ea, am vorbi în propoziții scurte, rupte, fără legătură. Cu ea, putem exprima cauze, consecințe, condiții, îndoieli. Practic, subordonarea e instrumentul prin care fraza devine inteligentă și nuanțată. O folosești când explici, când justifici, când povestești — adică tot timpul.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei înțelege ce înseamnă o propoziție subordonată și de ce depinde de alta
- Vei ști să identifici propoziția principală și propoziția subordonată într-o frază
- Vei recunoaște elementele de relație care introduc subordonatele (conjuncții, pronume relative etc.)
- Vei ști să trasezi schema unei fraze cu subordonare și să numerotezi propozițiile corect
Exemplu din text
Propoziție
Maria știa că prietena ei va întârzia.
Analiză
Fraza are două propoziții. Propoziția 1 — „Maria știa” — este principala: are predicat propriu și nu depinde de nimeni. Propoziția 2 — „că prietena ei va întârzia” — este subordonata, introdusă prin conjuncția subordonatoare că. Ea completează verbul „știa” și răspunde la întrebarea ce știa Maria? — deci îndeplinește funcția sintactică de complement direct (subordonată completivă directă).
Regulă de reținut
Propoziția subordonată nu poate sta singură — depinde întotdeauna de o altă propoziție (principala sau o altă subordonată). Ea este introdusă de un element de relație: conjuncție subordonatoare (că, să, dacă, deși), pronume relativ (care, ce, cine) sau adverb relativ (când, unde, cum).
Greșeli frecvente
- Confundarea coordonării cu subordonarea: „Merg la școală și învăț” are două principale coordonate, nu o subordonată. Subordonarea apare doar când o propoziție depinde de cealaltă, nu când sunt egale.
- Omiterea elementului de relație din schemă: Mulți elevi uită să noteze conjuncția sau pronumele relativ atunci când trasează schema frazei. Elementul de relație face parte din subordonată și trebuie inclus.
- Numerotarea greșită a propozițiilor: Propozițiile se numerotează în ordinea în care apar în text, de la stânga la dreapta — nu după importanță. Principala poate fi propoziția 2 dacă subordonata vine prima.
Întrebări frecvente
Cum știu care propoziție e principala și care e subordonata?
Pune-ți o întrebare simplă: care propoziție ar putea sta singură, ca o frază de sine stătătoare? Aceea e principala. Subordonata, dacă o scoți din context, nu mai are sens complet — de obicei începe cu că, să, dacă, care și parcă îi lipsește ceva fără restul frazei.
O frază poate avea mai multe subordonate în același timp?
Absolut, și e foarte frecvent! O principală poate „comanda” două sau mai multe subordonate deodată. Ba mai mult, o subordonată poate la rândul ei să aibă propria ei subordonată — se numește subordonare în trepte. Asta face frazele lungi și complexe, dar și expresive.
Trebuie să știu pe de rost toate tipurile de subordonate?
Nu pe de rost, ci să le recunoști după logică. Fiecare subordonată îndeplinește funcția unui parte de propoziție: subiect, complement, atribut etc. Dacă știi să pui întrebarea potrivită verbului din principală, îți dai seama singur ce tip de subordonată e. Logica bate memorarea oricând.