Când spui o propoziție, fie că vorbești, fie că scrii, cineva sau ceva face acțiunea sau este caracterizat. Fără acel „cineva”, fraza ar pluti în aer. De aceea există subiectul — ca să ancoreze totul. Îl folosești de fiecare dată când scrii un mesaj, o compunere sau chiar când explici cuiva ce s-a întâmplat: „Maria a câștigat„, „Câinele latră„, „Noi mergem„. Recunoașterea lui corectă te ajută să construiești propoziții clare, să acorzi corect verbul și să înțelegi orice text pe care îl citești. E piatra de temelie a sintaxei — odată ce îl stăpânești, restul devine mult mai ușor.

Ce vei învăța în această lecție

• Vei înțelege ce rol are subiectul într-o propoziție și de ce verbul „îl ascultă”.
• Vei ști să identifici subiectul exprimat prin diferite părți de vorbire (substantiv, pronume, numeral).
• Vei ști să recunoști subiectul neexprimat (inclus și subînțeles) și să explici de ce lipsește din propoziție.
• Vei înțelege acordul dintre subiect și predicat și vei evita greșelile de acord.

Exemplu din text

Greșeli frecvente

• Confuzia cu complementul direct: „Îl văd pe Andrei” — „Andrei” nu este subiect, ci complement direct (răspunde la Pe cine văd?, nu face acțiunea). Subiectul este „eu” (neexprimat, inclus în verb).
• Subiectul neexprimat uitat la analiză: La „Aleargă repede.”, mulți elevi spun că nu există subiect. Greșit — subiectul este inclus în forma verbului: el/ea aleargă. Trebuie menționat că este subiect neexprimat inclus.
• Acordul greșit când subiectul vine după verb: „Au venit mama și sora” — unii scriu „A venit mama și sora” pentru că aud primul cuvânt și acordă verbul doar cu el. Când sunt doi subiecți coordonați, verbul stă la plural.

Întrebări frecvente