Derivarea este unul dintre cele mai productive procedee prin care limba română își creează cuvinte noi. O folosești în fiecare zi fără să știi: când spui frumusețe din frumos sau dezlegare din legare, tocmai asta faci. La școală vei întâlni derivarea la exerciții de vocabular, la analize morfologice și chiar la compuneri, când vrei să variezi exprimarea. Dacă înțelegi cum se construiesc cuvintele, nu mai ești la mâna memoriei — devii capabil să dezlegi orice cuvânt necunoscut ca pe un puzzle. E o abilitate care te ajută la română, dar și la orice altă limbă studiată.

Ce vei învăța în această lecție

• Vei ști să recunoști cuvântul de bază (rădăcina) dintr-un cuvânt derivat.
• Vei ști să identifici prefixele și sufixele și să explici ce sens adaugă fiecare.
• Vei ști să formezi cuvinte noi prin adăugarea corectă de prefixe sau sufixe.
• Vei ști să deosebești derivarea de alte procedee de îmbogățire a vocabularului.

Cum arată în practică

Greșeli frecvente

• Confundarea prefixului cu o silabă obișnuită — re- din repede nu e prefix, pentru că pede nu înseamnă nimic singur. Prefixul se adaugă la un cuvânt existent: re- + citit = recitit.
• Greșeli de ortografie la derivate cu prefix care se termină în aceeași consoană cu care începe rădăcina — in- + normal = innormal → forma corectă este anormal; atenție la ce prefix se potrivește.
• Identificarea greșită a cuvântului de bază — unii elevi spun că baza din înflorire este înflori, dar trebuie mers mai departe: baza reală este floare, la care s-au adăugat atât prefix, cât și sufix.

Întrebări frecvente