- 5 secțiuni
- 79 de lecții
- 10 săptămâni
- CAPITOLUL 118
- 1.11. Textul liric. Actualizarea cunoștințelor
- 1.22. Textul liric. Versificația
- 1.33. Textul liric. Limbajul figurat
- 1.44. Textul liric. Frumusețea umană. Poezia modernă. Hiperbola
- 1.55. Compararea textelor sub aspectul conținutului și al structurii
- 1.66. Strategii de ascultare activă
- 1.77. Categorii semantice I. Actualizarea cunoștințelor
- 1.88. Categorii semantice II. Actualizarea cunoștințelor
- 1.99. Derivarea. Actualizarea cunoștințelor
- 1.1010. Compunerea. Actualizarea cunoștințelor
- 1.1111. Conversiunea. Familia lexicală și câmpul lexical
- 1.1212. Împrumuturile lexicale
- 1.1313. Registrele limbii
- 1.1414. Fonetică
- 1.1515. Organizarea coerentă a textului. Anafora
- 1.1616. Etapele scrierii. Feedbackul
- 1.1717. Rolul elementelor grafice în prezentarea unui text
- 1.1818. Recapitulare – Text liric
- CAPITOLUL 216
- 2.11. Textul dramatic. Actualizarea cunoștințelor.
- 2.22. Textul dramatic. Structuri textuale
- 2.33. Timpul, spațiul, acțiunea și personajele
- 2.44. Semnificațiile textului
- 2.55. Textul nonliterar. Cronica de spectacol
- 2.66. Cronica de film. Redactarea de mână și computerizată
- 2.77. Atitudini comunicative
- 2.88. Construcții active. Construcții pasive cu verbul „a fi”
- 2.99. Predicatul – Actualizare
- 2.1010. Construcții cu pronume reflexive
- 2.1111. Construcțiile impersonale
- 2.1212. Subiectul – Actualizarea cunoştinţelor
- 2.1313. Construcții incidente
- 2.1414. Fraza. Coordonarea
- 2.1515. Fraza. Subordonarea
- 2.1616. Enunțuri eliptice. Norme de punctuație
- CAPITOLUL 315
- 3.11. Textul literar, dincolo de clasificări
- 3.22. Lumea ficțională.
- 3.33. Combinarea structurilor textuale.
- 3.44. Textul discontinuu.
- 3.55. Textul argumentativ.
- 3.66. Tipare textuale de structurare a ideilor: comparație, analogie.
- 3.77. Atributul.
- 3.88. Apoziția.
- 3.99. Atributiva (AT)
- 3.1010. Complementul direct.
- 3.1111. Completiva directă (CD)
- 3.1212. Complementul indirect.
- 3.1313. Completiva indirectă (CI).
- 3.1414. Complementul prepozițional.
- 3.1515. Completiva prepozițională (CP).
- CAPITOLUL 415
- 4.11. Textul epic.
- 4.22. Textul epic. Structuri textuale.
- 4.33. Naratorii și personajele. Antiteza.
- 4.44. Semnificațiile textului.
- 4.55. Textul multimodal. Reclama.
- 4.66. Comportamente nonverbale și paraverbale cu efect persuasiv.
- 4.77. Tipare textuale de structurare a ideilor: pro-contra.
- 4.88. Circumstanțialul de loc.
- 4.99. Circumstanțiala de loc.
- 4.1010. Circumstanțialul de timp.
- 4.1111. Circumstanțiala de timp.
- 4.1212. Circumstanțialul de mod.
- 4.1313. Circumstanțiala de mod.
- 4.1414. Recapitulare.
- 4.1515. Evaluare unitatea IV.
- CAPITOLUL 515
- 5.11. Textul epic de mare întindere.
- 5.22. Structuri textuale.
- 5.33. Personajele. Conflictul.
- 5.44. Semnificațiile textului.
- 5.55. Textul nonliterar. Textul de opinie.
- 5.66. Argumentare și persuasiune.
- 5.77. Modalități de exprimare a preferințelor și a opiniilor.
- 5.88. Circumstanțialul de cauză.
- 5.99. Circumstanțiala de cauză.
- 5.1010. Circumstanțialul de scop.
- 5.1111. Circumstanțiala de scop.
- 5.1212. Construcții concesive.
- 5.1313. Construcții condiționale.
- 5.1414. Recapitulare.
- 5.1515. Evaluare unitatea V.
11. Circumstanțiala de scop.
Când vrei să explici de ce sau cu ce scop se face ceva, ai nevoie de o propoziție subordonată specială — circumstanțiala de scop. O folosești mai des decât crezi: „Învăț ca să iau nota 10″, „A plecat pentru a ajunge la timp” — acestea sunt toate propoziții care răspund la întrebarea în ce scop? Dacă știi să le recunoști și să le construiești corect, analiza sintactică devine mult mai clară, iar exprimarea ta — mai precisă. La teză sau la examen, confuzia dintre scopul și cauza unui verb costă puncte. Hai să lămurim lucrurile de la zero.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei ști să recunoști circumstanțiala de scop printr-o singură întrebare-cheie pusă verbului regent.
- Vei ști să identifici conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale care introduc acest tip de propoziție.
- Vei ști să o deosebești de circumstanțiala de cauză, cu care se confundă cel mai des.
- Vei ști să construiești fraze corecte în care scopul este exprimat clar și natural.
Cum arată în practică
Structura
Pasul 1 — Găsești verbul regent (verbul din propoziția principală): „A muncit…”
Pasul 2 — Pui întrebarea: în ce scop? cu ce scop? pentru ce?
Pasul 3 — Găsești propoziția subordonată introdusă de: ca să, să, pentru ca să, pentru a, în scopul de a.
Exemplu complet: „A muncit zi și noapte ca să termine proiectul la timp.” — subordonata răspunde la în ce scop a muncit? și este introdusă de conjuncția ca să. Verbul din subordonată este la modul conjunctiv (să termine). Aceasta este structura cea mai frecventă pe care o vei întâlni.
De reținut
1. Circumstanțiala de scop răspunde la întrebările în ce scop? cu ce scop? pentru ce? — niciodată la de ce? (aceea e cauza).
2. Verbul din propoziția de scop stă obligatoriu la conjunctiv (să meargă, să înțeleagă) sau la infinitiv (pentru a înțelege) — niciodată la indicativ.
3. Cel mai sigur semn că ai de-a face cu scopul: acțiunea din subordonată nu s-a întâmplat încă în momentul acțiunii principale — este un țel, o intenție.
Greșeli frecvente
- Confuzia cu circumstanțiala de cauză: „A întârziat pentru că a dormit” — cauză; „A plecat devreme ca să nu întârzie” — scop. Dacă înlocuiești cu pentru că și fraza are sens, e cauză, nu scop.
- Verbul la indicativ în subordonată: ✗ „Citesc ca înțeleg mai bine.” → ✓ „Citesc ca să înțeleg mai bine.” Fără să, construcția este greșită.
- Întrebarea pusă greșit: Mulți elevi întreabă de ce? în loc de în ce scop? și ajung la o altă subordonată. Obișnuiește-te să pui ambele întrebări și să alegi răspunsul corect după conjuncție.
Întrebări frecvente
Cum deosebesc circumstanțiala de scop de cea de cauză? Se aseamănă atât de mult…
Trucul meu preferat: uită-te la conjuncție. Cauza vine cu pentru că, deoarece, fiindcă, iar scopul vine cu ca să, pentru a, pentru ca să. Și mai simplu: dacă acțiunea din subordonată este o intenție, ceva care urmează să se întâmple — e scop. Dacă explică un motiv din trecut — e cauză.
De ce verbul din circumstanțiala de scop trebuie să fie la conjunctiv? Nu merge și la indicativ?
Nu merge, și asta nu e o regulă arbitrară. Scopul exprimă ceva dorit, o intenție — ceva ce nu s-a realizat încă. Conjunctivul exprimă tocmai această nesiguranță, această posibilitate. Indicativul descrie fapte reale, deja întâmplate. Deci gramatica reflectă perfect logica: intenție = conjunctiv.
Pot să am circumstanțială de scop fără conjuncție, sau mereu trebuie „ca să”?
Poți folosi și pentru a urmat de infinitiv: „A venit pentru a înțelege mai bine.” Verbul e la infinitiv, nu la conjunctiv, dar propoziția tot răspunde la în ce scop? Atenție: această construcție apare mai ales în registrul îngrijit, scris. La oral, ca să este cel mai frecvent.