COMPLEMENTUL PREPOZIȚIONAL, ce este și cum îl recunoști - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VIII-a)

1. a) Regentul este verbul „se gândește”. Întrebăm: la ce se gândește? Răspuns: la vacanța (de vară). Verbul a se gândi cere prepoziția „la”. Grupul „de vară” este atribut al substantivului „vacanța”.
2. b) Regentul este verbul „se tem”. Întrebăm: de ce se tem? Răspuns: de furtună. Verbul a se teme nu se poate folosi fără „de”.
3. c) Regentul este verbul „ne bazăm”. Întrebăm: pe cine ne bazăm? Răspuns: pe prietenii (noștri). Aici „pe” este prepoziție cerută de verbul a se baza.
4. d) Regentul este verbul „vorbește”. Întrebăm: despre ce vorbește? Răspuns: despre copilăria (lui).

Răspuns: a) „la vacanța” (regent: „se gândește”); b) „de furtună” („se tem”); c) „pe prietenii” („ne bazăm”); d) „despre copilăria” („vorbește”).

1. a) Verbul a se apuca (de ceva) cere „de”: „s-a apucat de lucru”. Întrebarea: de ce s-a apucat?
2. b) Verbul a renunța cere „la”: „renunța la visul tău”. Întrebarea: la ce să nu renunți?
3. c) Verbul a crede, cu sensul „a avea încredere”, cere „în”: „credem în puterea prieteniei”. Întrebarea: în ce credem?
4. d) Verbul a participa cere „la”: „participă la concurs”. Întrebarea: la ce participă?
5. În toate cele patru enunțuri, grupul format cu prepoziția este complement prepozițional, pentru că prepoziția este impusă de verb.

Răspuns: a) de; b) la; c) în; d) la.

1. Punem două întrebări, una cu prepoziția (la ce?) și una de loc (unde?), apoi încercăm să schimbăm prepoziția.
2. a) La ce mă gândesc? La munte. „Mă gândesc spre munte” nu are sens, deci prepoziția este cerută de verb: complement prepozițional.
3. b) Unde plecăm? La munte. Putem spune și „spre munte”: grupul arată locul, deci este complement circumstanțial de loc.
4. c) La ce ne uităm? La stele. Verbul a se uita (a privi) cere „la”, iar grupul nu arată un loc. Este complement prepozițional.
5. d) Unde am stat? La bunici, adică în casa lor. Grupul arată locul, deci este complement circumstanțial de loc.

Răspuns: a) complement prepozițional; b) complement circumstanțial de loc; c) complement prepozițional; d) complement circumstanțial de loc.

1. a) Pe cine aștept? Pe Ioana. Verbul a aștepta se construiește fără prepoziție („aștept autobuzul”). „Pe” doar marchează complementul direct la numele de persoane, iar pronumele „o” îl reia. Este complement direct.
2. b) Pe cine mă bazez? Pe Ioana. Verbul a se baza cere prepoziția „pe” și atunci când e vorba de lucruri („mă bazez pe notițe”). Este complement prepozițional.
3. c) Cui i-am scris? Ioanei. Substantivul este în cazul dativ, fără prepoziție, și este reluat de pronumele „i”. Este complement indirect.

Răspuns: a) complement direct; b) complement prepozițional; c) complement indirect.

1. Căutăm cuvântul determinat de grupul cu prepoziție. Dacă este un substantiv, grupul este atribut. Dacă este un verb care cere prepoziția, grupul este complement prepozițional.
2. a) „de întuneric” determină substantivul „frica”: ce fel de frică? Este atribut substantival prepozițional.
3. b) „de întuneric” determină verbul „se teme”: de ce se teme? Este complement prepozițional.
4. c) „despre proiect” determină substantivul „discuția”: care discuție? Este atribut substantival prepozițional.
5. d) „despre proiect” determină verbul „am discutat”: despre ce am discutat? Este complement prepozițional.

Răspuns: a) atribut substantival prepozițional; b) complement prepozițional; c) atribut substantival prepozițional; d) complement prepozițional.

1. a) „este” este verb copulativ, iar „mândră” este nume predicativ. Grupul „de fratele” completează adjectivul: mândră de cine? Regentul este adjectivul „mândră”, iar „de fratele” este complement prepozițional.
2. b) Siguri de ce? De victorie. Regentul este adjectivul „siguri”, iar „de victorie” este complement prepozițional.
3. c) Atent la ce? La explicații. Regentul este adjectivul „atent”, iar „la explicații” este complement prepozițional.
4. Prepoziția nu este cerută de verbul copulativ a fi, ci de adjectiv: „mândru de”, „sigur de”, „atent la”. De aceea regentul este adjectivul.

Răspuns: a) „de fratele” (regent: adjectivul „mândră”); b) „de victorie” („siguri”); c) „la explicații” („atent”).

1. Păstrăm verbul regent și prepoziția pe care o cere, apoi înlocuim grupul nominal cu o propoziție introdusă printr-un pronume relativ („ce”, „cine”).
2. a) „răspunsul tău” înseamnă „ceea ce mi-ai răspuns”. Obținem: „Mă gândesc la ce mi-ai răspuns.” Subordonata răspunde la întrebarea la ce mă gândesc? și este introdusă prin pronumele relativ „ce”, precedat de prepoziția „la”.
3. b) „câștigătorul concursului” înseamnă „cel care a câștigat concursul”. Obținem: „Colegii vorbeau despre cine a câștigat concursul.” Subordonata răspunde la întrebarea despre cine vorbeau? și este introdusă prin pronumele relativ „cine”, precedat de prepoziția „despre”.
4. Ambele subordonate țin locul unui complement prepozițional și păstrează prepoziția cerută de verb, deci sunt completive prepoziționale.

Răspuns: a) „Mă gândesc la ce mi-ai răspuns.”; b) „Colegii vorbeau despre cine a câștigat concursul.”

1. „excursia”: regentul este verbul „s-a gândit”, care cere prepoziția „la”. Întrebarea: la ce s-a gândit? Funcția: complement prepozițional.
2. „colegilor”: regentul este verbul „a povestit”. Întrebarea: cui le-a povestit? Substantivul este în cazul dativ, fără prepoziție, și este reluat de pronumele „le”. Funcția: complement indirect.
3. „ea”: pronume personal precedat de prepoziția „despre”, cerută de verbul „a povestit” (a povesti despre ceva). Întrebarea: despre ce le-a povestit? Funcția: complement prepozițional. Complementul prepozițional poate fi exprimat și prin pronume.
4. Pentru enunț alegem un verb care cere prepoziție, de exemplu a se baza pe: „Mă bazez pe prietenul meu.” Întrebarea pe cine mă bazez? confirmă funcția.

Răspuns: „excursia”: complement prepozițional; „colegilor”: complement indirect; „ea”: complement prepozițional. Enunț, de exemplu: „Mă bazez pe prietenul meu.”