TEXTUL EPIC: moduri de expunere, narator și specii - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VIII-a)

1. a) O voce din afara întâmplărilor povestește ce face un personaj, Moș Ilie, într-o succesiune de acțiuni. Există narator și acțiune: fragment epic.
2. b) Nu se întâmplă nimic; o voce la persoana I își exprimă direct dorul („Mi-e dor”). Este eul liric: fragment liric. Versurile nu decid genul, sentimentul exprimat direct îl decide.
3. c) Textul este format din numele personajelor, replici și indicații scenice între paranteze, fără nicio voce care să povestească: fragment dramatic.

Răspuns: a) epic (narator și acțiune); b) liric (eul liric își exprimă direct sentimentele); c) dramatic (replici și indicații scenice, fără narator).

1. (1) Secvența înfățișează un tablou al satului: adjectivele „groasă”, „lăptoasă” și verbul la imperfect „se trezea” arată o imagine, nu o succesiune de fapte. Este descriere.
2. (2) Acțiunile se succed rapid: „sări”, „își trase”, „ieși”. Este narațiune.
3. (3) Personajele schimbă replici, fiecare pe rând nou și cu linie de dialog, iar naratorul le încadrează prin verbele „întrebă” și „strigă”. Este dialog.

Răspuns: (1) descriere; (2) narațiune; (3) dialog.

1. a) Verbele „mă uitam”, „număram” și pronumele „-mi” sunt la persoana I. Cel care povestește este chiar personajul: narator-personaj, perspectivă subiectivă.
2. b) Verbele „zâmbea”, „își făcea” sunt la persoana a III-a. Naratorul știe ce gândește Radu și ce nu știu ceilalți: este narator omniscient, cu perspectivă obiectivă.
3. c) Verbele „era”, „avea” sunt la persoana a III-a, iar naratorul nu participă la întâmplări: narator omniscient (neimplicat), perspectivă obiectivă. Cuvântul „cică” (se zice că) este o marcă a oralității, specifică povestitorului popular; nu schimbă persoana narațiunii.

Răspuns: a) persoana I, narator-personaj, perspectivă subiectivă; b) persoana a III-a, narator omniscient, perspectivă obiectivă; c) persoana a III-a, narator omniscient (neimplicat), perspectivă obiectivă.

1. a) Criteriul decisiv este întinderea foarte mică și episodul unic: schița.
2. b) Întinderea mare și planurile multiple arată romanul.
3. c) Animalele cu trăsături omenești și morala de la final sunt semnele fabulei.
4. d) Întinderea medie și firul narativ unic, cu un personaj central puternic, arată nuvela.
5. e) Fantasticul și lupta binelui cu răul, cu victoria binelui, sunt trăsăturile basmului.

Răspuns: a) schița; b) romanul; c) fabula; d) nuvela; e) basmul.

1. Vocea care povestește în textul epic este naratorul.
2. Naratorul care participă la acțiune este narator-personaj și vorbește despre sine, deci la persoana I.
3. Replicile schimbate direct între personaje formează dialogul; tabloul sau portretul este descrierea.
4. Specia cu întinderea cea mai mare și cu mai multe planuri este romanul.

Răspuns: narator; I; dialog; descriere; roman.

1. Dau un nume personajului, pentru că naratorul nu mai este el: de exemplu, Andrei.
2. Trec verbele și pronumele de la persoana I la persoana a III-a: „am deschis” → „a deschis”, „îl credeam” → „îl credea”, „mi-au dat” → „i-au dat”.
3. Adaug „său” la „bunicului”, ca să fie clar al cui este bunicul.
4. Observ schimbarea: naratorul devine exterior, perspectiva devine obiectivă. Pentru că este omniscient, poate relata în continuare ce credea Andrei.

Răspuns: „Andrei a deschis cutia cu mâinile tremurând. Înăuntru era ceasul bunicului său, pe care îl credea pierdut. I-au dat lacrimile.” Narațiunea trece de la narator-personaj (persoana I, perspectivă subiectivă) la narator omniscient (persoana a III-a, perspectivă obiectivă).

1. Încep cu un tablou, ca să fixez locul și atmosfera: descrierea.
2. Continui cu acțiunile personajului, în ordinea lor: narațiunea.
3. Închei cu două replici, pe rânduri noi, cu linie de dialog și verbe declarative: dialogul.
4. Verific persoana: toate verbele naratorului sunt la persoana a III-a.

Răspuns: Exemplu: „Era o seară rece de decembrie, iar zăpada acoperea ulițele cu un strat alb și moale. Ionuț ieși din casă cu sania și o luă la fugă spre dealul bisericii, unde îl aștepta prietenul lui, Vlad.
– Ai întârziat! îi strigă Vlad.
– Mama nu voia să mă lase, răspunse Ionuț, gâfâind.” Prima frază este descriere, a doua narațiune, ultimele două rânduri dialog.

1. Aleg două trăsături ușor de ilustrat: prezența naratorului și acțiunea trăită de personaje.
2. Pentru narator caut verbele la persoana a III-a din afara dialogului: „ieși”, „privi”, „alergă”.
3. Pentru acțiune identific personajele (morarul și fiul său) și întâmplarea: încearcă să salveze moara de apele umflate.
4. Pot adăuga că fragmentul combină modurile de expunere: descrierea („apa tulbure”) și dialogul (replica morarului).
5. Redactez răspunsul, cu fiecare trăsătură urmată de citatul care o susține, și verific să am între 50 și 100 de cuvinte.

Răspuns: Model: „Fragmentul aparține genului epic. O primă trăsătură este prezența unui narator omniscient (neimplicat), care relatează la persoana a III-a: «Bătrânul morar ieși în pragul morii». A doua trăsătură este acțiunea trăită de personaje, morarul și fiul său, care încearcă să salveze moara de apele umflate: «Băiatul alergă prin ploaie spre zăgaz». Totodată, narațiunea se îmbină cu descrierea («apa tulbure») și cu dialogul, prin replica morarului.” (aproximativ 65 de cuvinte)