COMPLETIVA INDIRECTĂ: subordonata care răspunde la „cui?” - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VIII-a)

1. a) Predicatele sunt „am trimis” și „a scris”. Cui am trimis o felicitare? „cui mi-a scris de ziua mea”. Regentul: verbul „am trimis”.
2. b) Predicatele sunt „dă” și „trece”. Cui dă bunica prăjituri? „oricui îi trece pragul”. Regentul: verbul „dă”.
3. c) Predicatele sunt „a mulțumit” și „a ajutat”. Cui a mulțumit profesorul? „cui l-a ajutat la mutarea bibliotecii”. Regentul: „a mulțumit”.
4. d) Predicatele sunt „nu dau crezare” și „vorbește”. „a da crezare” este o locuțiune verbală, care cere dativul: cui nu dau crezare? „cui vorbește fără dovezi”. Regentul: locuțiunea „nu dau crezare”.

Răspuns: a) CI „cui mi-a scris de ziua mea”, regent „am trimis”; b) CI „oricui îi trece pragul”, regent „dă”; c) CI „cui l-a ajutat la mutarea bibliotecii”, regent „a mulțumit”; d) CI „cui vorbește fără dovezi”, regent „nu dau crezare”.

1. Amândouă răspund la „cui?”. Diferența o face predicatul: propoziția are un verb la mod personal, complementul nu.
2. a) „fratelui” este un substantiv în dativ, fără verb: complement indirect.
3. b) „cui o cerea” conține verbul „cerea”: completivă indirectă.
4. c) „prietenei mele” este un grup substantival în dativ, fără verb: complement indirect.
5. d) „cui m-a întrebat” conține verbul „a întrebat”: completivă indirectă.

Răspuns: a) complement indirect; b) completivă indirectă; c) complement indirect; d) completivă indirectă.

1. Caut verbul ascuns în substantiv și îl transform în predicatul subordonatei, introdusă prin „cui” sau „oricui”.
2. a) „salvatorilor pisicii” = cei care au salvat pisica: „Mulțumim cui a salvat pisica.”
3. b) „participanților” = cei care au participat: „Organizatorii au trimis diplome cui a participat.”
4. c) „doritorilor” = cei care o doresc; aleg pronumele nehotărât ca să arăt că poate fi oricine: „Împrumut cartea oricui o dorește.”
5. Verific cu întrebarea: cui mulțumim? cui au trimis? cui împrumut? Toate subordonatele răspund la „cui?”.

Răspuns: a) „Mulțumim cui a salvat pisica.” b) „Organizatorii au trimis diplome cui a participat.” c) „Împrumut cartea oricui o dorește.”

1. Același verb poate avea și complement direct, și complement indirect („a povesti ceva cuiva”). Decide doar întrebarea.
2. a) Ce am povestit? „ce am văzut în excursie”: completivă directă.
3. b) Cui am povestit? „cui m-a ascultat”: completivă indirectă.
4. c) Cui să explici? „cui n-a înțeles”: completivă indirectă.
5. d) Ce să explici? „ce n-ai înțeles”: completivă directă.

Răspuns: a) completivă directă; b) completivă indirectă; c) completivă indirectă; d) completivă directă.

1. Mă uit la începutul subordonatei: are prepoziție (întrebarea începe cu „la”, „despre”…) sau răspunde simplu la „cui?”.
2. a) La cine mă gândesc? Verbul „a se gândi” cere prepoziția „la”: completivă prepozițională.
3. b) Cui fac un semn? „cui mă poate ajuta”: completivă indirectă.
4. c) Despre cine vorbesc toți? Întrebarea are prepoziția „despre”: completivă prepozițională.
5. d) Cui a zâmbit juriul? „cui a câștigat”: completivă indirectă.

Răspuns: a) completivă prepozițională; b) completivă indirectă; c) completivă prepozițională; d) completivă indirectă.

1. a) Cui dau caietul? „cui l-a uitat”. Subordonata ține locul complementului indirect: completivă indirectă.
2. b) Cui dau caietul? „celui”. Pronumele demonstrativ „celui”, în dativ, este complementul indirect din regentă. „care l-a uitat” răspunde la „care?” pentru „celui”: atributivă.
3. c) La fel: „celor” este complement indirect (pronume demonstrativ în dativ), iar „care au venit” este o atributivă pe lângă el.
4. d) Cui mulțumim? „cui a venit”: completivă indirectă.

Răspuns: Completivă indirectă au frazele a) și d). În b) și c), „celui” și „celor” sunt complemente indirecte, iar „care l-a uitat”, „care au venit” sunt atributive.

1. a) Predicatele sunt „dă”, „a cules” și „ajută”, deci sunt trei propoziții: P1 „Bunicul dă”, P2 „ce a cules din livadă”, P3 „cui îl ajută la cules”.
2. b) Verbul „a da” cere două completări: ce dai și cui dai. Ce dă bunicul? „ce a cules din livadă”: completivă directă, introdusă prin pronumele relativ „ce”. Cui dă bunicul? „cui îl ajută la cules”: completivă indirectă, introdusă prin pronumele relativ „cui”. Amândouă au regentul „dă” din P1.
3. c) Verbul „a trimite” acceptă și el ambele întrebări: trimit ceva cuiva. Pun după el o propoziție introdusă prin „ce” și una introdusă prin „cui”: „Trimit ce am scris cui citește revista școlii.”
4. Verific: ce trimit? „ce am scris” (CD); cui trimit? „cui citește revista școlii” (CI).

Răspuns: a) P1 „Bunicul dă”, P2 „ce a cules din livadă”, P3 „cui îl ajută la cules”; b) P2 completivă directă (ce dă?), P3 completivă indirectă (cui dă?), ambele cu regentul „dă”; c) de exemplu: „Trimit ce am scris cui citește revista școlii.”

1. a) Subordonata depinde de „a mulțumit”. Cui a mulțumit directoarea? „cui a organizat serbarea”: completivă indirectă, introdusă prin pronumele relativ „cui”, cu regentul verbul „a mulțumit”.
2. b) Cui i-a promis? „Mariei”. Este un substantiv propriu în dativ, fără verb: complement indirect. Pronumele „i-” îl anunță în aceeași propoziție.
3. c) Ce i-a promis? „că vor repeta spectacolul”: completivă directă, introdusă prin conjuncția „că”.
4. d) Înlocuiesc „Mariei” cu o propoziție care o descrie prin ce a făcut, de exemplu că a cântat la pian: „…și i-a promis cui a cântat la pian că vor repeta spectacolul.” Pronumele „i-” anticipează acum completiva indirectă.

Răspuns: a) completivă indirectă, introdusă prin pronumele relativ „cui”, regent „a mulțumit”; b) complement indirect; c) completivă directă; d) de exemplu: „Directoarea a mulțumit cui a organizat serbarea și i-a promis cui a cântat la pian că vor repeta spectacolul.”