ACȚIUNEA, TIMPUL ȘI SPAȚIUL în textul narativ literar: indici și ordinea întâmplărilor - EXERCIȚII REZOLVATE (clasele V-VIII)

1. Pentru indicii de timp pun întrebarea „când?”: „într-o sâmbătă de octombrie”, „pe la amiază”, „seara”.
2. Pentru indicii de spațiu pun întrebarea „unde?” (sau „spre unde?”, „de unde?”): „spre pădurea de lângă sat”, „la izvorul de sub stejarul bătrân”, „acasă”.
3. Verific că n-am trecut printre indici altceva: „ca să culeagă castane” arată scopul drumului, nu locul sau momentul.

Răspuns: Timp: „într-o sâmbătă de octombrie”, „pe la amiază”, „seara”. Spațiu: „spre pădurea de lângă sat”, „la izvorul de sub stejarul bătrân”, „acasă”.

1. Încerc fiecare expresie cu întrebarea „când?” și cu „unde?” și o păstrez pe cea care se potrivește.
2. „A doua zi”, „în vacanța de vară”, „pe la miezul nopții” răspund la „când?”; „de trei zile” răspunde la „de când?”, tot o întrebare de timp.
3. „La marginea satului”, „sub podul vechi”, „în bucătăria bunicii”, „pe terasa blocului” răspund la „unde?”.

Răspuns: Timp: „a doua zi”, „în vacanța de vară”, „pe la miezul nopții”, „de trei zile”. Spațiu: „la marginea satului”, „sub podul vechi”, „în bucătăria bunicii”, „pe terasa blocului”.

1. Caut verbele care arată fapte și le urmăresc în ordinea din text, atent la cuvintele de legătură („așa că”, „după o săptămână”).
2. 1) Ana găsește cățelul în parc. 2) Îl înfășoară în fular și îl duce acasă. 3) Mama sună la adăpost și află că nu-l caută nimeni.
3. 4) Cățelul rămâne la ei: după o săptămână are culcușul lui. Expresia „așa că” arată că a patra întâmplare este urmarea celei de-a treia.

Răspuns: 1) Ana găsește cățelul; 2) îl duce acasă; 3) mama sună la adăpost; 4) cățelul rămâne în familie (după o săptămână).

1. Notez indicii de timp în ordinea din text: „la șase dimineața”, „pe la prânz”, „după-amiază”, „când s-a întunecat”.
2. Primul indice deschide acțiunea dimineața, ultimul o închide seara. Nu apare nicio expresie de tipul „a doua zi”.
3. Așadar, toate întâmplările încap între dimineața și seara aceleiași zile.

Răspuns: Acțiunea durează o zi (de dimineață până seara). Indicii: „la șase dimineața”, „pe la prânz”, „după-amiază”, „când s-a întunecat”.

1. Caut semnalele întoarcerii în trecut: „își aminti”, „din primăvară”, și verbele la mai-mult-ca-perfect („lucrase”, „uitase”), care arată fapte petrecute înaintea momentului în care e deschisă cutia.
2. Cel mai vechi fapt: în primăvară, Mihai lucrează trei zile la tablou și participă la concurs.
3. Apoi trece timp și Mihai uită de concurs.
4. Abia la sfârșit (momentul cu care începe textul) primește cutia, găsește medalia și își amintește.

Răspuns: 1) În primăvară, Mihai lucrează la tablou și participă la concurs; 2) uită de concurs; 3) deschide cutia și găsește medalia; 4) își amintește de concurs.

1. Acțiunea principală este firul care leagă începutul de sfârșitul textului: pregătirea și meciul final al echipei, care se încheie cu victoria.
2. Pana autobuzului și drumul cu mașina oprită de Vlad formează un episod: o întâmplare mai mică, inclusă în firul principal.
3. Episodul nu este de prisos: întârzierea crește tensiunea înaintea meciului. Dar dacă l-aș scoate, povestea finalei ar rămâne întreagă.

Răspuns: Acțiunea principală: pregătirea și câștigarea finalei de baschet. Episod secundar: pana autobuzului și drumul până la sală.

1. A. Urmăresc verbele de deplasare și grupurile care răspund la „de unde?”, „spre unde?”, „unde?”: „a ieșit… din școală” (de unde pleacă), „a luat autobuzul spre gară” (spre unde merge), „a coborât în pasajul subteran” (unde ajunge), apoi peronul, unde o întâlnește pe bunica.
2. Ordinea locurilor este: școala, autobuzul (drumul spre gară), pasajul subteran din gară, peronul.
3. B. Toate mutările duc spre un singur punct: întâlnirea cu bunica. Ea are loc „pe peron”, iar acolo Irina află vestea cea mai importantă din fragment (bunica rămâne la ei).
4. Pasajul cu bătrânul violonist nu este un loc de prisos: îi umple Irinei timpul de așteptare până sosește trenul, adică leagă spațiul de timp. Dar întâmplarea care contează se petrece pe peron.

Răspuns: A. Școala („a ieșit din”), autobuzul spre gară („a luat”), pasajul subteran („a coborât în”), peronul. B. Pe peron: acolo sosește bunica și Irina află că va rămâne la ei; toate deplasările de dinainte duc spre această întâlnire.

1. A. Timp: „În noaptea aceea de ianuarie”, „până în zori” (sau „de două zile”). Spațiu: „casa pădurarului” (sau „drumul spre oraș”, „în vale”, „pe deal”).
2. B. Doctorul ajunge noaptea și rămâne „până în zori”: întâmplările din casa pădurarului durează o noapte. Atenție: „de două zile” arată de cât timp e bolnavă fetița, nu cât stă doctorul.
3. C. Leg indicii de fapte: viscolul (timpul de iarnă) închide drumul, deci doctorul nu poate merge în oraș; singura lumină de pe deal îl conduce la casa pădurarului, unde se află bolnava.
4. Formulez răspunsul: întâi cauza (viscolul, noaptea), apoi efectul asupra acțiunii (urcă pe jos, ajunge exact unde era nevoie de el), fără să repet doar „unde” și „când”.

Răspuns: A. Timp: „În noaptea aceea de ianuarie”, „Până în zori”; spațiu: „casa pădurarului”. B. O noapte. C. De exemplu: „Viscolul din noaptea de ianuarie închide drumul spre oraș, așa că doctorul își schimbă planul și urcă pe jos. Casa izolată de pe deal devine locul în care se petrece acțiunea principală: doctorul o îngrijește pe fetița bolnavă până în zori.”