- 5 secțiuni
- 70 de lecții
- 10 săptămâni
- CAPITOLUL 113
- 1.11. Textul narativ literar în proză. Acțiunea, timpul și spațiul.
- 1.22. Textul narativ literar. Narațiunea, instanțe ale comunicării narative.
- 1.33. Textul descriptiv literar în proză. Descrierea în proză
- 1.44. Texte continue și discontinue.
- 1.55. Contextul de comunicare.
- 1.66. Cuvântul. Sinonimele și antonimele.
- 1.77. Sensurile cuvintelor.
- 1.88. Omonimele. Cuvintele polisemantice.
- 1.99. Noțiuni de fonetică.
- 1.1010. Grupuri de sunete. Diftong, triftong, hiat.
- 1.1111. Despărțirea în silabe.
- 1.1212. Redactarea unei narațiuni la persoana I. Stilul.
- 1.1313. Evaluare unitatea I.
- CAPITOLUL 215
- 2.11. Textul narativ literar în proză. Timpul și spațiul.
- 2.22. Textul narativ literar. Momentele subiectului (etapele acțiunii)
- 2.33. Textul narativ literar. Personajele
- 2.44. Rezumatul. Oral și scris.
- 2.55. Valori ale culturii populare în spațiul românesc
- 2.66. Verbul. Actualizare
- 2.77. Verbul. Indicativul
- 2.88. Verbul. Modul imperativ
- 2.99. Verbul. Modul conjunctiv
- 2.1010. Verbul. Modul condițional-optativ
- 2.1111. Posibilități combinatorii ale verbului. Predicatul nominal
- 2.1212. Subiectul
- 2.1313. Complementul și circumstanțialul. Prepoziția
- 2.1414. Recapitulare
- 2.1515. Evaluare – capitolul II
- CAPITOLUL 315
- 3.11. Textul descriptiv literar în versuri
- 3.22. Descrierea în versuri. Figurile de stil
- 3.33. Textul descriptiv în versuri. Versificația
- 3.44. Textul nonliterar. Buletinul meteorologic. Știrea
- 3.55. Strategii de ascultare activă. Atitudini comunicative.
- 3.66. Substantivul. Actualizarea cunoștințelor
- 3.77. Cazurile substantivului. Cazul nominativ
- 3.88. Cazul acuzativ. Complementul direct și prepozițional
- 3.99. Cazul acuzativ. Circumstanțialele
- 3.1010. Cazul acuzativ. Atributul
- 3.1111. Cazul dativ. Complementul indirect
- 3.1212. Cazul genitiv. Articolul genitival
- 3.1313. Cazul vocativ. Posibilități combinatorii ale substantivului.
- 3.1414. Descrierea unui peisaj
- 3.1515. Recapitulare
- CAPITOLUL 412
- 4.11. Textul narativ literar în versuri
- 4.22. Textul narativ în versuri. Enumerația, personajele
- 4.33. Textul narativ în versuri. Semnificațiile textului
- 4.44. Dicția în interacțiunile verbale
- 4.55. Exprimarea adecvată a emoțiilor
- 4.66. Pronumele personal – Actualizare
- 4.77. Pronumele personal de politețe
- 4.88. Posibilități combinatorii ale pronumelui
- 4.99. Pronumele reflexiv
- 4.1010. Numeralul.
- 4.1111. Inserarea unor secvențe descriptive într-o narațiune.
- 4.1212. Evaluare – Capitolul IV
- CAPITOLUL 515
- 5.11. Textul narativ literar. Acțiunea, spațiul și timpul.
- 5.22. Textul narativ literar. Dialogul în textul literar.
- 5.33. Textul narativ literar. Personajele.
- 5.44. Semnificațiile textului.
- 5.55. Textul argumentativ. Organizarea textului argumentativ.
- 5.66. Performarea actelor de limbaj.
- 5.77. Strategii de concepere și comprehensiune a textului oral.
- 5.88. Adjectivul. Actualizarea cunoștințelor.
- 5.99. Posibilități combinatorii ale adjectivului.
- 5.1010. Adverbul.
- 5.1111. Gradele de comparație ale adverbului.
- 5.1212. Funcțiile sintactice ale adverbului.
- 5.1313. Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă.
- 5.1414. Recapitulare.
- 5.1515. Evaluare unitatea V.
12. Subiectul
Când cineva îți spune „Mama gătește”, înțelegi imediat: mama face ceva. Dar de unde știi despre cine vorbim? Din subiect — elementul care arată cine săvârșește acțiunea sau despre cine se spune ceva. Fără el, verbul ar fi suspendat în aer, fără un „stăpân”. Gramatica a inventat această funcție tocmai pentru că orice comunicare are nevoie de un punct de plecare: o persoană, un lucru, o idee care face sau există. Îl folosești de fiecare dată când răspunzi la întrebarea Cine? sau Ce? despre verb — adică la fiecare propoziție pe care o rostești sau o scrii. E mai prezent decât crezi!
Ce vei învăța în această lecție
- Vei înțelege ce rol are subiectul în propoziție și de ce verbul „depinde” de el.
- Vei ști să identifici subiectul cu ajutorul întrebărilor Cine? și Ce? puse verbului.
- Vei distinge între subiectul exprimat și cel neexprimat (inclus sau subînțeles).
- Vei recunoaște prin ce părți de vorbire poate fi exprimat subiectul.
Exemplu din text
Propoziție
Băiatul curios citea o carte groasă până târziu în noapte.
Analiză
Băiatul curios este subiectul propoziției. Pun întrebarea Cine citea? → băiatul curios. Este un subiect exprimat prin substantiv comun (băiatul), articulat cu articol hotărât, la cazul Nominativ — cazul specific subiectului. Adjectivul curios îl însoțește, dar nu face parte din funcția sintactică; subiectul propriu-zis este substantivul.
Regulă de reținut
Subiectul răspunde la întrebările Cine? sau Ce? puse verbului și stă întotdeauna la cazul Nominativ. Poate fi exprimat (prezent în propoziție) sau neexprimat — inclus în forma verbului (Citesc o carte → eu) ori subînțeles din context.
Greșeli frecvente
- Confundarea subiectului cu complementul. Elevii scriu că în „Pe Maria o cheamă prietenii”, subiectul este Maria, dar răspunsul corect la Cine cheamă? este prietenii. Cazul Nominativ și întrebarea adresată verbului sunt criteriile decisive.
- Uitarea subiectului neexprimat. Mulți spun că propoziția „Plecăm mâine devreme” nu are subiect. Greșit — subiectul este inclus în desinenţa verbului: noi. Trebuie mereu verificat verbul.
- Identificarea greșită a părții de vorbire. Subiectul poate fi exprimat și printr-un pronume (El aleargă), numeral (Trei au câștigat) sau verb la infinitiv (A greși este omenesc) — nu doar prin substantiv.
Întrebări frecvente
Cum știu sigur că am găsit subiectul și nu altceva?
Cea mai sigură metodă: găsești verbul predicat și îi pui întrebarea Cine? sau Ce? Cuvântul care răspunde și stă la cazul Nominativ — acela e subiectul. Dacă răspunsul stă la Acuzativ sau Dativ, e complement, nu subiect. Dubla verificare — întrebare plus caz — nu te lasă niciodată să greșești.
Poate o propoziție să nu aibă niciun subiect?
Da, există propoziții fără subiect, numite impersonale: Plouă, Ninge, Se întunecă. Verbele acestea nu au un „autor” al acțiunii, deci nu poți pune întrebarea Cine? în mod logic. Sunt excepții pe care le vei întâlni și e bine să le recunoști din timp ca să nu cauți un subiect care pur și simplu nu există.
De ce subiectul trebuie să fie la Nominativ și nu la alt caz?
Cazul Nominativ marchează exact rolul de „actor principal” al propoziției — cel care face sau există. Limba română a păstrat această regulă moștenită din latină: fiecare funcție sintactică are cazul ei. Nominativul îi aparține subiectului, Acuzativul complementului direct și tot așa. E un sistem logic, ca niște roluri clare într-o echipă.