POPA TANDA de Ioan Slavici: personaje, momentele subiectului, temă - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. a) Nuvela este scrisă de Ioan Slavici.
2. b) Este o operă epică în proză, de întindere medie, cu un singur fir narativ și un personaj central: nuvela.
3. c) Cel care povestește nu participă la întâmplări și știe tot, inclusiv ce gândesc personajele: narator omniscient, persoana a III-a.
4. d) Toată acțiunea urmărește încercările preotului de a schimba satul, deci personajul principal este părintele Trandafir, numit popa Tanda.
5. e) Acțiunea se petrece în satul Sărăceni.

Răspuns: a) Ioan Slavici; b) nuvelă (realistă); c) persoana a III-a, narator omniscient; d) părintele Trandafir (popa Tanda); e) satul Sărăceni.

1. Caut prezentarea personajului și a locului: secvența (C) este expozițiunea.
2. Caut momentul în care apare problema care pornește acțiunea: (E), intriga.
3. Caut șirul de încercări ale preotului: (A), desfășurarea acțiunii.
4. Caut momentul decisiv, după care lucrurile nu mai pot reveni la cum erau: (D), punctul culminant.
5. Rezultatul final al conflictului este (B), deznodământul.

Răspuns: C (expozițiunea), E (intriga), A (desfășurarea acțiunii), D (punctul culminant), B (deznodământul).

1. a) Popa Tanda apare de la începutul până la sfârșitul nuvelei, iar fiecare moment al subiectului pornește de la acțiunile lui: personaj principal.
2. b) Preoteasa apare lângă soțul ei, dar întâmplările nu se organizează în jurul ei: personaj secundar.
3. c) Sătenii sunt prezentați mai ales împreună, ca grup care gândește și se poartă la fel: la început leneși, la final harnici. Formează un personaj colectiv, secundar ca importanță, dar esențial pentru conflict, fiindcă preotul li se opune lor.

Răspuns: a) personaj principal; b) personaj secundar; c) personaj colectiv (sătenii ca grup), cu rol important în conflict.

1. Prima cale este vorba bună: predicile și sfaturile. Sătenii ascultă, dar nu își schimbă obiceiurile, pentru că vorbele nu le arată un rezultat concret.
2. A doua cale este mustrarea aspră și ironia. Oamenii se simt jigniți, se supără pe preot și se îndepărtează de el, deci situația se înrăutățește.
3. A treia cale este exemplul personal: preotul muncește el însuși. Sătenii văd cu ochii lor ce poate obține un om harnic, iar rezultatul îi convinge.
4. Concluzia: faptele conving mai mult decât vorbele. Aceasta este chiar ideea pe care se sprijină mesajul nuvelei.

Răspuns: 1) vorba bună (predici, sfaturi); 2) mustrarea și ironia; 3) exemplul propriei munci. Doar ultima reușește, pentru că sătenii văd un rezultat concret, iar exemplul convinge mai mult decât vorbele.

1. a) Trăsătura nu este numită, ci reiese din ce face personajul: caracterizare indirectă, prin fapte. Trăsătura: hărnicia.
2. b) Tot o faptă, deci caracterizare indirectă. Faptul că nu renunță arată perseverența.
3. c) Trăsătura reiese din felul în care vorbește: caracterizare indirectă, prin limbaj. Arată sinceritatea (dar și asprimea la vorbă).
4. d) Porecla este un mijloc de caracterizare indirectă prin nume. Ea arată cum îl privesc sătenii la început: fără respectul cuvenit unui preot.

Răspuns: a) indirectă, prin fapte: hărnicie; b) indirectă, prin fapte: perseverență; c) indirectă, prin limbaj: sinceritate, asprime la vorbă; d) indirectă, prin nume: atitudinea sătenilor față de el.

1. a) Mă întreb despre ce este vorba în toată nuvela, nu doar într-un episod: despre felul în care munca schimbă viața unui sat. Tema este munca.
2. b) Titlul este porecla personajului principal. Arată de la început cine este în centrul acțiunii și cum era privit preotul de săteni.
3. c) Satul sărac și dărăpănat de la început se opune satului înstărit de la final. Opoziția dintre două imagini se numește antiteză. Rolul ei este să scoată în evidență cât de mult s-a schimbat satul prin muncă.

Răspuns: a) Tema: munca, ca sursă a bunăstării și a demnității. b) Titlul este porecla personajului principal și îl pune pe acesta în centrul atenției. c) Antiteza; subliniază transformarea satului și, prin ea, mesajul nuvelei.

1. Conflictul are loc între preot și mentalitatea sătenilor, adică între personaj și lumea din jurul lui: este un conflict exterior.
2. Rezolvarea nu vine printr-o luptă sau printr-o minune, ci prin muncă și răbdare: sătenii îi urmează exemplul.
3. Pentru a doua parte mă gândesc la realism: întâmplările trebuie să poată avea loc în viața reală.
4. Schimbarea satului se petrece treptat, în mai mulți ani, și are o cauză clară, munca. De aceea finalul pare posibil, nu miraculos.

Răspuns: Conflict exterior, între popa Tanda și mentalitatea sătenilor obișnuiți cu sărăcia; se rezolvă prin exemplul personal al preotului. Model: „Finalul este verosimil, pentru că transformarea satului nu se produce dintr-odată, ci treptat, în câțiva ani. Ea are o cauză reală, munca oamenilor, nu intervenția unor forțe supranaturale. Așa se întâmplă și în viața reală.”

1. Aleg o trăsătură pe care o pot susține cu fapte: perseverența.
2. Caut prima întâmplare: după ce predicile nu au efect, preotul nu renunță, ci încearcă altă cale.
3. Caut a doua întâmplare: după ce nici mustrarea nu merge, se apucă singur de muncă și continuă până când sătenii îl urmează.
4. Precizez mijlocul de caracterizare: trăsătura reiese din fapte, deci caracterizare indirectă.
5. Redactez un singur paragraf, cu trăsătura numită la început, și verific să am între 50 și 100 de cuvinte.

Răspuns: Model: „O trăsătură a personajului popa Tanda este perseverența, care reiese indirect, din faptele lui. Când predicile nu îi schimbă pe săteni, preotul nu pleacă din Sărăceni, ci încearcă să-i trezească prin mustrări. Apoi, deși oamenii se supără pe el, nu renunță nici atunci: se apucă singur de muncă și își îngrijește gospodăria până când sătenii încep să-i urmeze exemplul. Astfel, perseverența lui duce la transformarea satului.” (aproximativ 70 de cuvinte)