TEXTUL EXPLICATIV: fapte și opinii, structură și conectori - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. Pentru fiecare enunț mă întreb: pot verifica informația într-o carte, într-un document sau printr-o măsurătoare? Dacă da, este fapt.
2. a) Mișcarea Lunii se verifică în orice manual de geografie sau astronomie: fapt. c) Temperatura de fierbere se poate măsura: fapt. e) Anul construcției se verifică în documentele școlii: fapt.
3. b) „Cel mai frumos” este o apreciere personală; altcineva preferă iarna: opinie.
4. d) Expresia „mi se pare” arată o părere, iar „ușor” depinde de fiecare elev: opinie.
5. f) „Probabil” și „cea mai reușită” arată o presupunere și o apreciere despre viitor: opinie.

Răspuns: Fapte: a), c), e). Opinii: b), d), f).

1. Caut verbele și expresiile de opinie, apoi cuvintele care exprimă o apreciere sau un sentiment.
2. a) verbul „consider” și superlativul „cele mai spectaculoase”.
3. b) expresia „după părerea mea” și adjectivul „plictisitor”.
4. c) „din păcate” exprimă regretul vorbitorului. Restul enunțului („puțini oameni știu”) este o generalizare neverificată.
5. d) expresia „sunt convins că” și comparația de apreciere „mai utile”.

Răspuns: a) „consider”, „cele mai spectaculoase”; b) „după părerea mea”, „plictisitor”; c) „din păcate”; d) „sunt convins că”, „mai utile”.

1. a) Relatează întâmplări petrecute o singură dată, la persoana I, cu verbe la trecut („am plecat”, „s-a oprit”): este un text narativ, nu explicativ.
2. b) Explică de ce se produc cutremurele (cauza: mișcarea plăcilor; efectul: vibrația solului), folosește prezentul cu valoare generală („se produc”, „se mișcă”) și conectorul cauzal „deoarece”. Nu conține nicio părere.
3. c) Începe cu „cred că” și susține o opinie cu un argument introdus prin „în primul rând”: este un text argumentativ.

Răspuns: Textul explicativ este b): explică un fenomen prin relația cauză-efect, cu conectorul „deoarece” și cu verbe la prezent cu valoare generală, fără opinii. a) este narativ, c) este argumentativ.

1. a) Textul explică de ce frunzele își schimbă culoarea și cad toamna, deci răspunde la întrebarea „De ce cad frunzele toamna?”.
2. b) Introducerea prezintă fenomenul: primele două enunțuri („Toamna, frunzele… cad. Acest fenomen are o explicație simplă.”). Încheierea arată consecința pentru copac: ultimul enunț, introdus prin „Astfel”.
3. c) În cuprins, ideile sunt legate prin „De aceea” (consecință), „Când” (legătură în timp) și „Apoi” (ordinea etapelor).

Răspuns: a) „De ce își schimbă frunzele culoarea și de ce cad toamna?”; b) introducerea: primele două enunțuri; încheierea: „Astfel, în timpul iernii, copacul pierde mult mai puțină apă.”; c) de exemplu „De aceea” și „Apoi”.

1. Primul spațiu deschide prima etapă a procesului: „Mai întâi”.
2. Al doilea spațiu introduce etapa următoare: „Apoi”.
3. Al treilea spațiu leagă o cauză (aerul rece nu mai păstrează vaporii) de efectul ei (apar picăturile): „de aceea”.
4. Al patrulea spațiu introduce explicația, adică motivul pentru care roua apare în nopțile senine: „deoarece”.
5. Ultimul spațiu introduce concluzia textului: „Astfel”.

Răspuns: „Mai întâi… Apoi… de aceea… deoarece… Astfel…” („De aceea” și „astfel” au sens apropiat, amândoi arată consecința; dacă i-ai inversat, textul rămâne corect.)

1. a) Tiparul „X sunt… care…” spune ce este o noțiune și ce o deosebește de altele: definiție.
2. b) Cuvântul „ca” apropie inima de un obiect cunoscut, pompa, ca să facem funcționarea mai ușor de înțeles: comparație.
3. c) Expresia „de exemplu” introduce un caz concret: exemplificare.
4. d) Conectorul „pentru că” introduce cauza (lipsa atmosferei), iar restul enunțului arată efectul (răcirea puternică): relație cauză-efect.

Răspuns: a) definiție; b) comparație; c) exemplificare; d) relație cauză-efect.

1. Caut mărcile opiniei: „Eu cred că”, „cel mai înfricoșător”, semnul exclamării, „Din păcate”, „Mi se pare fascinant”. Aceste părți nu intră în textul explicativ.
2. Enunțul „mulți oameni nu știu nimic despre el” este o generalizare neverificată, nu o informație despre fulger: îl elimin.
3. Păstrez faptele: definiția fulgerului, cauza tunetului, faptul că vedem fulgerul înaintea tunetului și explicația acestui lucru.
4. Adaug o introducere care numește fenomenul și leg ideile cu conectori („deoarece”, „astfel”). Folosesc persoana a III-a și prezentul cu valoare generală.

Răspuns: Exemplu: „Fulgerul este o descărcare electrică uriașă, care se produce în norii de furtună. În timpul descărcării, aerul din jurul fulgerului se încălzește brusc și se dilată foarte repede. Astfel apare tunetul. Fulgerul se vede înaintea tunetului, deoarece lumina se deplasează mult mai repede decât sunetul.”

1. Introducerea: definesc ecoul, cu tiparul „Ecoul este…”.
2. Cuprinsul: explic etapele în ordine (sunetul pornește, lovește obstacolul, se întoarce), apoi condiția de distanță. Folosesc „mai întâi”, „apoi”, „deoarece”.
3. Încheierea: arată consecința, adică unde auzim de obicei ecoul, introdusă prin „de aceea”.
4. Verific: persoana a III-a (sau „noi” general, fără păreri), prezent cu valoare generală, niciun „cred”, niciun semn al exclamării. Număr cuvintele.

Răspuns: Exemplu:
„Cum se produce ecoul
Ecoul este sunetul care se întoarce la noi după ce a lovit un obstacol. Mai întâi, sunetul pornește de la sursă și se propagă prin aer. Apoi, când întâlnește un obstacol mare și dur, de exemplu o stâncă sau un zid, sunetul este reflectat și se întoarce. Ecoul se aude separat de sunetul inițial numai dacă obstacolul se află la cel puțin aproximativ 17 metri, deoarece altfel cele două sunete se contopesc. De aceea, ecoul se aude des la munte, în peșteri și în sălile goale.” (aproximativ 90 de cuvinte)