LIMBA ȘI CULTURA: proverbe, expresii populare și cuvinte ale tradiției - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. Caut în fiecare explicație un indiciu de timp sau de activitate.
2. a) „adunare de seară” în care „se lucrează și se spun povești”: șezătoare.
3. b) „1 martie”, „fir roșu cu alb”: mărțișor.
4. c) „ajunul Crăciunului”, „din casă în casă”, cântec: colindă.
5. d) „Anul Nou”, „rămurică împodobită”, urat: sorcovă.
6. e) muncă „împreună, de bunăvoie”: clacă.

Răspuns: a) șezătoare; b) mărțișor; c) colindă; d) sorcovă; e) clacă.

1. Mă întreb: se petrece chiar acțiunea pe care o numesc cuvintele?
2. a) Pălăria e chiar atârnată de un cui: sens propriu.
3. b) Nimeni nu agață „pofta” de un cui; înseamnă că au renunțat la plimbare: sens figurat.
4. c) Piua este chiar vasul în care se pisează: sens propriu.
5. d) Vorbitorul nu bate apă; i se cere să nu mai vorbească fără rost: sens figurat.
6. e) Nu există nicio muscă și nicio căciulă; fratele se știe vinovat: sens figurat.

Răspuns: Sens propriu: a), c). Sens figurat: b) (a renunța), d) (a vorbi mult și fără rost), e) (a se ști vinovat).

1. Pentru fiecare expresie mă gândesc la imaginea de la care pornește, apoi la sensul ei în vorbire. Verific sensul în dicționar.
2. a) Luntrea și puntea te trec peste apă; cine „se face luntre și punte” încearcă prin toate mijloacele să obțină ceva.
3. b) Grădinarul știe tot despre castraveți; expresia înseamnă a da explicații cuiva care se pricepe mai bine decât tine.
4. c) Cuvântul „pește” se spune într-o clipă; expresia înseamnă „foarte repede”.
5. d) „A lua peste picior” înseamnă a ironiza pe cineva, a-l lua în râs.

Răspuns: a) a încerca prin toate mijloacele: „Antrenorul s-a făcut luntre și punte ca să ne găsească o sală pentru iarnă.” b) a explica cuiva ce știe mai bine decât tine: „Când i-am explicat bunicului cum se altoiește un măr, am vândut castraveți la grădinar.” c) foarte repede: „Cât ai zice pește, cățelul a înșfăcat mingea.” d) a ironiza: „Nu-l mai lua peste picior pe noul coleg!”

1. a) La propriu: ce calculezi acasă că vei cheltui sau vei câștiga la târg nu iese la fel acolo. La figurat: planurile făcute dinainte nu se potrivesc întotdeauna cu realitatea. Situație: îți faci un program de învățat pentru weekend, dar apar musafiri.
2. b) La propriu: omul face un loc să fie sfânt. La figurat: valoarea unui loc (școală, sat, echipă) depinde de oamenii care trăiesc și muncesc acolo. Situație: o școală mică devine cunoscută datorită unui profesor bun.
3. c) La propriu: cine are carte are parte (de noroc). La figurat: cine învață își face singur un drum bun în viață. Situație: îi spui unui coleg că merită să învețe, chiar dacă rezultatele apar mai târziu.

Răspuns: a) Planurile dinainte nu se potrivesc mereu cu realitatea. b) Valoarea unui loc o dau oamenii lui. c) Învățătura aduce reușită. Situațiile pot fi oricare, dacă se potrivesc cu sensul figurat.

1. Pentru fiecare situație caut ideea principală: ce a mers rău sau ce s-a dovedit?
2. a) Greșelile vin din grabă: „Graba strică treaba.”
3. b) Ioana s-a dovedit prietenă tocmai când Maria avea nevoie: „Prietenul la nevoie se cunoaște.”
4. c) Vlad face altora ce nu-i place lui: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.”
5. d) Amânarea a dus la eșec: „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi.”

Răspuns: a) Graba strică treaba. b) Prietenul la nevoie se cunoaște. c) Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. d) Nu lăsa pe mâine ce poți face azi.

1. a) 1. Ziua de naștere: „La mulți ani!”. 2. Anul Nou: urarea tradițională este „La anul și la mulți ani!”. 3. De Paști, la salutul „Hristos a înviat!” se răspunde „Adevărat a înviat!”. 4. La masă: „Poftă bună!”.
2. b) Mă întreb: ar ști cineva din altă cultură ce să răspundă? Salutul de Paști are un răspuns fix, legat de o sărbătoare religioasă. Îl cunoaște doar cine trăiește în acea tradiție.

Răspuns: a) 1. „La mulți ani!”; 2. „La anul și la mulți ani!”; 3. „Adevărat a înviat!”; 4. „Poftă bună!”. b) Salutul și răspunsul de Paști au o formă fixă, legată de o sărbătoare, așa că limba păstrează aici un obicei pe care îl învață fiecare generație.

1. Stabilesc ideea fragmentului: curajul de a încerca, deși ți-e frică.
2. Verific proverbul: „Graba strică treaba” vorbește despre grabă și greșeli. Nu are legătură cu ideea de curaj, deci pare pus doar ca să arate că autorul știe un proverb.
3. Observ și forma: proverbul este lipit la final, fără nicio legătură cu fraza dinainte.
4. Aleg o vorbă potrivită ideii (de exemplu, „Cine nu riscă nu câștigă.”) și o integrez într-o frază care explică ce am înțeles din întâmplare.

Răspuns: Proverbul nu are legătură cu ideea (curajul) și este adăugat de formă. Varianta corectă, de exemplu: „Când am mers prima dată la concursul de înot, îmi tremurau genunchii. Am sărit totuși în apă și am terminat cursa. Atunci am înțeles ce vrea să spună vorba «Cine nu riscă nu câștigă»: dacă rămâneam pe margine, n-aș fi aflat niciodată că pot.”

1. A. Caut verbele care arată ce se făcea: „torceau lâna”, „coseau ii”, „spuneau ghicitori și povești”.
2. B. Expresia nu se referă la gură la propriu. Contextul („de la o generație la alta”) arată sensul: transmis prin viu grai, de la om la om.
3. C. Leg ideile textului: șezătoarea era un obicei, iar limba (cântecele, proverbele, poveștile) a supraviețuit prin el, fără să fie scrisă. Scriu un paragraf de 30-50 de cuvinte, cu o secvență citată.

Răspuns: A. De exemplu: se torcea lâna și se coseau ii; se spuneau ghicitori și povești. B. „Din gură în gură” înseamnă „transmis prin viu grai, de la om la om”. C. Model: „Textul arată că tradiția a păstrat limba, iar limba a păstrat tradiția. La șezătoare, oamenii lucrau împreună și spuneau ghicitori și povești. Astfel, cântecele și proverbele au trecut «din gură în gură», chiar dacă nimeni nu le scrisese, și au ajuns până la noi.” (aproximativ 45 de cuvinte)