LOCUȚIUNILE: îmbinări libere și îmbinări stabile de cuvinte, felurile locuțiunilor - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. a) „luat parte” înseamnă „am participat”; nu se ia nicio parte concretă. Sens unitar: locuțiune.
2. b) Se ia efectiv o bucată de prăjitură; pot spune și „am luat o bucată”. Fiecare cuvânt are sensul lui: îmbinare liberă.
3. c) „mi-am adus aminte” = „mi-am amintit”. Nu aduc nimic de undeva: locuțiune.
4. d) „adus cartea” are sens propriu (am transportat cartea), iar „cartea” poate fi înlocuit cu „caietul”: îmbinare liberă.
5. e) „cu scaun la cap” înseamnă „chibzuit, cu judecată”; nu e vorba de niciun scaun: locuțiune.
6. f) „pe un scaun” arată un scaun real și pot spune „pe o bancă”: îmbinare liberă.

Răspuns: Locuțiuni: a), c), e). Îmbinări libere: b), d), f).

1. a) „a băga de seamă” = „a observa”. Păstrez timpul și persoana: „Am observat că plouă.”
2. b) „în zadar” = „degeaba”: „L-am așteptat degeaba.”
3. c) „părere de rău” = „regret”: „Și-a cerut iertare cu regret.”
4. d) „de bună seamă” = „desigur”: „Desigur că vii și tu!”
5. e) „pe neașteptate” = „brusc”: „Profesorul a apărut brusc.”

Răspuns: a) am observat; b) degeaba; c) regret; d) desigur; e) brusc.

1. a) „din cauza” stă înaintea substantivului „aglomerației” (genitiv) și îl leagă de verb, ca o prepoziție: locuțiune prepozițională.
2. b) „din cauză că” leagă două propoziții („Am întârziat” și „a fost aglomerație”), ca o conjuncție: locuțiune conjuncțională.
3. c) „de treabă” arată o însușire a substantivului „băiat” (ce fel de băiat?), ca un adjectiv: locuțiune adjectivală.
4. d) „mi-am dat seama” = „am înțeles”, se conjugă ca un verb: locuțiune verbală.
5. e) „bătaia de joc” = „batjocura” și are articol, ca un substantiv: locuțiune substantivală.
6. f) „din când în când” = „uneori” și arată când ne vedem, ca un adverb: locuțiune adverbială.

Răspuns: a) prepozițională; b) conjuncțională; c) adjectivală; d) verbală; e) substantivală; f) adverbială.

1. a) „de treabă” (locuțiune adjectivală) stă după verbul copulativ „este” și arată o însușire a subiectului: nume predicativ.
2. b) „pe de rost” (locuțiune adverbială) răspunde la întrebarea „cum am învățat?”: circumstanțial de mod.
3. c) „am băgat de seamă” (locuțiune verbală) arată acțiunea subiectului inclus „eu”: predicat verbal.
4. d) „bătaia de joc” (locuțiune substantivală) răspunde la întrebarea „ce nu îmi place?” și face acțiunea verbului „place”: subiect.
5. e) „de seamă” (locuțiune adjectivală) determină substantivul „om” (ce fel de om?): atribut adjectival.

Răspuns: a) nume predicativ; b) circumstanțial de mod; c) predicat verbal; d) subiect; e) atribut adjectival.

1. La locuțiunile verbale își schimbă forma doar verbul (și pronumele reflexiv, dacă există). Restul cuvintelor rămâne neschimbat.
2. a) Viitorul lui „a lua” la persoana I plural este „vom lua”: „vom lua parte”.
3. b) Perfectul compus al lui „a da”, persoana a III-a singular, cu reflexivul „își”: „și-a dat seama”.
4. c) Imperfectul lui „a avea”, persoana a II-a singular, este „aveai”: „aveai de gând”.
5. d) Conjunctivul prezent al lui „a aduce”, persoana I singular, cu reflexivul „îmi”: „să-mi aduc aminte”.

Răspuns: a) vom lua parte; b) și-a dat seama; c) aveai de gând; d) să-mi aduc aminte.

1. a) Nimeni nu ține ceva în dinți. Din context, Maria avea emoții și a urcat totuși pe scenă: expresia înseamnă „și-a făcut curaj”.
2. b) Nu e vorba de frunze sau de câini. Vacanța a trecut fără nimic util: expresia înseamnă „a pierdut vremea, a lenevit”.
3. Amândouă sunt îmbinări stabile cu sens figurat. Dacă le citești cuvânt cu cuvânt, ajungi la un sens absurd.

Răspuns: a) „a-și lua inima în dinți” = a-și face curaj; b) „a tăia frunză la câini” = a pierde vremea. Niciuna nu se înțelege cuvânt cu cuvânt.

1. Caut grupuri de cuvinte cu sens unitar, pe care le pot înlocui cu un singur cuvânt.
2. „avea de gând” = „intenționa”: locuțiune verbală.
3. „din când în când” = „uneori”: locuțiune adverbială.
4. „cu scaun la cap” = „chibzuit”, determină substantivul „băiat”: locuțiune adjectivală.
5. „a băgat de seamă” = „a observat”: locuțiune verbală. „pe de rost” arată cum știa definițiile: locuțiune adverbială.
6. Verific grupurile rămase: „pentru concurs” și „un băiat” sunt îmbinări libere, iar „fiind” este un singur verb, la gerunziu.

Răspuns: „avea de gând” (verbală), „din când în când” (adverbială), „cu scaun la cap” (adjectivală), „a băgat de seamă” (verbală), „pe de rost” (adverbială).

1. a) Pun „a lua” la viitor: „Clasa noastră va lua parte la olimpiadă.” „va lua parte” este predicatul.
2. b) Aleg „din când în când”, care răspunde la întrebarea „când?”: „Din când în când, mergem la teatru.”
3. c) Pun „de treabă” imediat după un substantiv pe care îl determină: „Am un vecin de treabă.” Nu îl pun după „a fi”, pentru că atunci ar fi nume predicativ.
4. d) „de-a lungul” cere un substantiv în genitiv: „Ne-am plimbat de-a lungul râului.”

Răspuns: De exemplu: a) „Clasa noastră va lua parte la olimpiadă.” b) „Din când în când, mergem la teatru.” c) „Am un vecin de treabă.” d) „Ne-am plimbat de-a lungul râului.” Se acceptă orice enunțuri corecte care respectă cerințele.