Uneori, când vorbim sau scriem, repetăm același înțeles de două ori fără să ne dăm seama — și asta ne face să parem că nu stăpânim bine limba. De exemplu, spunem „coboară în jos” fără să realizăm că „coboară” înseamnă deja „în jos”. Greșeala asta apare oriunde: în compuneri, în mesaje, chiar și la știrile de la TV. Tocmai de aceea merită să știi cum să o recunoști și să o eviți. Vorbitorii care se exprimă clar și concis sunt întotdeauna mai convingători — la un interviu, la o prezentare, la BAC. Curățenia exprimării contează mai mult decât crezi.
Propoziție
Andrei a avansat înainte cu câțiva pași, privind atent la tablă.
Analiză
Verbul a avansat conține deja în sensul său ideea de mișcare spre față, spre înainte. Adăugarea adverbului înainte nu aduce nicio informație nouă — pur și simplu repetă ceea ce verbul spune deja. Combinația „avansat înainte” este un pleonasm involuntar, o exprimare redundantă care trebuie corectată. Forma corectă este fie „a avansat”, fie „a mers înainte” — nu amândouă împreună.
Regulă de reținut
Ori de câte ori un cuvânt include deja în înțelesul lui informația pe care o adaugă un alt cuvânt din propoziție, apare redundanța de sens. Soluția e simplă: păstrezi un singur termen și îl elimini pe celălalt. Întreabă-te mereu: „Cele două cuvinte spun același lucru?” Dacă da, unul e de prisos.
Testul simplu: scoate unul dintre cuvinte și citește propoziția din nou. Dacă sensul rămâne complet și clar, înseamnă că acel cuvânt era de prisos. Dacă propoziția devine neclară sau pierde ceva important, atunci cuvântul chiar era necesar și nu avem de-a face cu redundanță. Exersează asta pe câteva exemple și îți va veni natural.
Există și pleonasme stilistice, folosite intenționat de scriitori pentru efect artistic sau pentru a sublinia o idee. De exemplu, în poezia populară apar formule repetitive cu rol expresiv. Acestea nu sunt greșeli — sunt alegeri stilistice conștiente. Greșite sunt doar cele involuntare, când vorbitorul repetă fără să-și dea seama. Contextul și intenția fac toată diferența.
Fiindcă vorbim repede și nu mai „auzim” sensul cuvintelor — le tratăm ca pe niște sunete obișnuite. Expresii ca „coboară în jos” sau „a prevedea dinainte” sunt atât de des auzite încât par corecte. Creierul nostru se obișnuiește cu ele. De aceea, când scrii ceva important, merită să recitești propoziție cu propoziție și să te gândești la sensul fiecărui cuvânt în parte.