- 5 secțiuni
- 77 de lecții
- Pe viață
- CAPITOLUL 134
- 1.11. Textul narativ literar
- 1.2Test5 întrebări
- 1.32. Legarea secvențelor narative
- 1.4Test5 întrebări
- 1.53. Narator, autor, personaj. Enumerația
- 1.6Test5 întrebări
- 1.74. Textul nonliterar. Anuntul
- 1.8Test5 întrebări
- 1.95. Principii de interacțiune în comunicare
- 1.106. Contacte culturale
- 1.11Test5 întrebări
- 1.127. Fraza
- 1.13Test5 întrebări
- 1.148. Conjuncția
- 1.15Test5 întrebări
- 1.169. Derivarea
- 1.17Test5 întrebări
- 1.1810. Compunerea. Familia lexicală
- 1.19Test5 întrebări
- 1.2011. Categorii semantice
- 1.21Test5 întrebări
- 1.2212. Paronimele. Confuziile paronimice
- 1.23Test5 întrebări
- 1.2413. Pleonasmul
- 1.25Test5 întrebări
- 1.2614. Îmbinări de cuvinte, locuțiuni. Termeni științifici, limbaj popular
- 1.27Test5 întrebări
- 1.2815. Noțiuni de fonetică. Grupurile de sunete. Despărțirea cuvintelor în silabe
- 1.29Test5 întrebări
- 1.3016. Accentul. Utilizarea corectă
- 1.31Test5 întrebări
- 1.3217. Etapele scrierii. Organizarea textului.
- 1.33Test5 întrebări
- 1.3418. Recapitulare – Capitolul I
- CAPITOLUL 232
- 2.11. Textul narativ – Popa Tanda
- 2.2Test5 întrebări
- 2.32. Personajul. Mijloace de caracterizare. Repetiția
- 2.4Test5 întrebări
- 2.53. Conflictul. Complexitatea personajului.
- 2.6Test5 întrebări
- 2.74. Semnificațiile textului – „Popa Tanda” de Ioan Slavici
- 2.8Test5 întrebări
- 2.95. Caracterizarea personajului
- 2.10Test5 întrebări
- 2.116. Limba și cultura
- 2.12Test5 întrebări
- 2.137. Fapte și opinii. Textul explicativ.
- 2.14Test5 întrebări
- 2.158. Verbul. Tipuri de verbe
- 2.16Test5 întrebări
- 2.179. Modurile și timpurile verbului. Actualizare. (I)
- 2.18Test5 întrebări
- 2.1910. Modurile și timpurile verbului. Actualizare. (II)
- 2.20Test5 întrebări
- 2.2111. Forme nepersonale – infinitivul și participiul
- 2.22Test5 întrebări
- 2.2312. Forme nepersonale – gerunziul și supinul
- 2.24Test5 întrebări
- 2.2513. Posibilități combinatorii ale verbului
- 2.26Test5 întrebări
- 2.2714. Circumstanțialul de cauză
- 2.28Test5 întrebări
- 2.2915. Circumstanțialul de scop
- 2.30Test5 întrebări
- 2.3116. Recapitulare
- 2.3217. Evaluare – Capitolul II
- CAPITOLUL 325
- 3.11. Textul liric. Structura textului liric
- 3.2Test5 întrebări
- 3.32. Textul liric. Exprimarea emoțiilor
- 3.4Test5 întrebări
- 3.53. Textul liric – Limbajul figurat
- 3.6Test5 întrebări
- 3.74. Textul liric. Poezia modernă
- 3.8Test5 întrebări
- 3.95. Textul descriptiv, descrierea. Redactarea unei descrieri
- 3.10Test5 întrebări
- 3.116. Atitudini comunicative
- 3.12Test5 întrebări
- 3.137. Substantivul. Actualizarea cunoștințelor
- 3.14Test5 întrebări
- 3.158. Prepoziția
- 3.16Test5 întrebări
- 3.179. Posibilități combinatorii ale substantivului
- 3.18Test5 întrebări
- 3.1910. Adjectivul. Actualizarea cunoștințelor
- 3.20Test5 întrebări
- 3.2111. Posibilități combinatorii ale adjectivului
- 3.22Test5 întrebări
- 3.2312. Comentarea unor pasaje dintr-un text. Descrierea unei emoții
- 3.24Test5 întrebări
- 3.2513. Evaluare – Capitolul III.
- CAPITOLUL 430
- 4.11. Textul narativ literar – Acțiune, timp și spațiu
- 4.2Test5 întrebări
- 4.32. Textul narativ literar – Naratorul și personajele
- 4.4Test5 întrebări
- 4.53. Semnificațiile textului.
- 4.6Test5 întrebări
- 4.74. Textul multimodal – Enciclopedia
- 4.8Test5 întrebări
- 4.95. Structura textului narativ oral.
- 4.10Test5 întrebări
- 4.116. Structuri textuale
- 4.12Test5 întrebări
- 4.137. Pronumele personal, personal de politețe și reflexiv – Actualizare
- 4.14Test5 întrebări
- 4.158. Pronumele și adjectivul pronominal posesiv
- 4.16Test5 întrebări
- 4.179. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ
- 4.18Test5 întrebări
- 4.1910. Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât
- 4.20Test5 întrebări
- 4.2111. Pronumele și adjectivul pronominal interogativ
- 4.22Test5 întrebări
- 4.2312. Pronumele și adjectivul pronominal relativ
- 4.24Test5 întrebări
- 4.2513. Pronumele și adjectivul pronominal negativ
- 4.26Test5 întrebări
- 4.2714. Adjectivul pronominal de întărire
- 4.28Test5 întrebări
- 4.2915. Posibilități combinatorii ale pronumelui și adjectivului pronominal
- 4.30Test5 întrebări
- CAPITOLUL 525
- 5.11. Textul dramatic. Structura textului dramatic, rolul indicațiilor scenice, autorul.
- 5.2Test5 întrebări
- 5.32. Arta spectacolului. Personajul dramatic.
- 5.4Test5 întrebări
- 5.53. Rolul dialogului. Dialogul în textul scris și în spectacol.
- 5.6Test5 întrebări
- 5.74. Semnificațiile textului.
- 5.85. Dialogul în textul nonliterar. Interviul.
- 5.9Test5 întrebări
- 5.106. Textul dialogat. Tracul comunicativ.
- 5.11Test5 întrebări
- 5.127. Strategii de ascultare activă.
- 5.13Test5 întrebări
- 5.148. Numeralul. Actualizare.
- 5.15Test5 întrebări
- 5.169. Posibilități combinatorii ale numeralului.
- 5.17Test5 întrebări
- 5.1810. Adverbul. Actualizare.
- 5.19Test5 întrebări
- 5.2011. Interjecția. Onomatopeele. Interjecția predicativă
- 5.21Test5 întrebări
- 5.2212. Tipare textuale de structurare a ideilor. Cererea
- 5.23Test5 întrebări
- 5.2413. Recapitulare.
- 5.2514. Evaluare unitatea V.
8. Conjuncția
Gândește-te cum ai vorbi cu cineva dacă n-ai putea folosi cuvinte ca și, dar, sau, pentru că. Propoziție. Pauză. Altă propoziție. Pauză. Oribil, nu? Conjuncția există tocmai ca să lege ideile între ele — ca o punte între cuvinte sau între propoziții întregi. O folosești de sute de ori pe zi, fără să-ți dai seama: când spui „vreau pizza sau paste”, când explici „n-am venit pentru că eram bolnav”, când povestești „a plouat dar am ieșit totuși”. Fără aceste cuvinte mici, vorbirea ar suna robotizat și rece. Înțelegând cum funcționează, vei scrie mai curgător și vei evita greșeli care strică chiar și un text altfel bun.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei înțelege ce rol joacă conjuncția în propoziție și de ce e indispensabilă în comunicare.
- Vei ști să deosebești conjuncțiile coordonatoare de cele subordonatoare și să le recunoști în orice text.
- Vei ști să identifici tipurile de conjuncții coordonatoare (copulative, adversative, disjunctive, conclusive).
- Vei înțelege de ce conjuncția nu are funcție sintactică și cum o analizezi corect la gramatică.
Exemplu din text
Propoziție
Maria voia să meargă la film, dar afară ploua torențial.
Analiză
Dar — conjuncție coordonatoare adversativă. Leagă două propoziții principale între care există un contrast: prima exprimă o dorință, a doua introduce un obstacol. Ca orice conjuncție, dar nu are funcție sintactică — nu e subiect, nu e complement, nu e atribut. Pur și simplu face legătura, fără să „aparțină” vreunuia dintre termenii pe care îi unește.
Regulă de reținut
Conjuncția este partea de vorbire neflexibilă (nu se schimbă după caz, număr sau gen) care leagă cuvinte sau propoziții. Nu are niciodată funcție sintactică. Când o analizezi, precizezi: conjuncție coordonatoare sau subordonatoare, apoi tipul (copulativă, adversativă, disjunctivă, conclusivă — pentru cele coordonatoare).
Greșeli frecvente
- „Dar are funcție sintactică de complement.” — Greșit. Conjuncțiile nu au niciodată funcție sintactică; ele doar leagă, nu denumesc sau determină nimic.
- Confuzia între „și” conjuncție și „și” adverb. — „A venit și el” — aici și este adverb cu sensul „de asemenea”, nu conjuncție. Dacă leagă două elemente, e conjuncție; dacă înseamnă „chiar/de asemenea”, e adverb.
- Scrierea greșită „dea” în loc de „de-a” sau confuzia „că” cu „ca”. — „Știu că ai dreptate” folosește conjuncția că, care introduce o propoziție. „Ca” fără accent este altceva — o comparație. Nu le înlocui una cu alta.
Întrebări frecvente
Cum știu dacă o conjuncție e coordonatoare sau subordonatoare?
Simplu: dacă leagă două propoziții egale ca importanță (niciuna nu depinde de cealaltă), conjuncția e coordonatoare — de exemplu și, dar, sau, deci. Dacă una dintre propoziții depinde de cealaltă și nu ar avea sens singură, conjuncția e subordonatoare — de exemplu că, dacă, deși, pentru că, să. Întreabă-te: pot separa propozițiile fără să pierd sensul? Dacă da, e coordonatoare.
De ce conjuncția nu are funcție sintactică? Toată lumea din propoziție are una…
Nu chiar! Conjuncția e ca un clei — ea ține lucrurile împreună, dar nu face parte din niciuna dintre bucățile pe care le lipește. Funcția sintactică arată ce rol are un cuvânt în propoziție: subiect, complement, atribut etc. Conjuncția nu denumește, nu determină, nu acționează — doar conectează. De aceea rămâne în afara oricărei funcții sintactice.
„Să” e întotdeauna conjuncție? Mă încurcă mereu.
Să poate fi conjuncție subordonatoare când introduce o propoziție: „Vreau să merg.” Dar același să apare și ca marcă a modului conjunctiv al verbului. Trucul: dacă poți înlocui să + verb cu un infinitiv („Vreau a merge” — în română veche), atunci să e conjuncție. La examen, precizează că introduce o subordonată și ești în regulă.