- 5 secțiuni
- 77 de lecții
- Pe viață
- CAPITOLUL 118
- 1.11. Textul narativ literar
- 1.22. Legarea secvențelor narative
- 1.33. Narator, autor, personaj. Enumerația
- 1.44. Textul nonliterar. Anuntul
- 1.55. Principii de interacțiune în comunicare
- 1.66. Contacte culturale
- 1.77. Fraza
- 1.88. Conjuncția
- 1.99. Derivarea
- 1.1010. Compunerea. Familia lexicală
- 1.1111. Categorii semantice
- 1.1212. Paronimele. Confuziile paronimice
- 1.1313. Pleonasmul
- 1.1414. Îmbinări de cuvinte, locuțiuni. Termeni științifici, limbaj popular
- 1.1515. Noțiuni de fonetică. Grupurile de sunete. Despărțirea cuvintelor în silabe
- 1.1616. Accentul. Utilizarea corectă
- 1.1717. Etapele scrierii. Organizarea textului.
- 1.1818. Recapitulare – Capitolul I
- CAPITOLUL 217
- 2.11. Textul narativ – Popa Tanda
- 2.22. Personajul. Mijloace de caracterizare. Repetiția
- 2.33. Conflictul. Complexitatea personajului.
- 2.44. Semnificațiile textului – „Popa Tanda” de Ioan Slavici
- 2.55. Caracterizarea personajului
- 2.66. Limba și cultura
- 2.77. Fapte și opinii. Textul explicativ.
- 2.88. Verbul. Tipuri de verbe
- 2.99. Modurile și timpurile verbului. Actualizare. (I)
- 2.1010. Modurile și timpurile verbului. Actualizare. (II)
- 2.1111. Forme nepersonale – infinitivul și participiul
- 2.1212. Forme nepersonale – gerunziul și supinul
- 2.1313. Posibilități combinatorii ale verbului
- 2.1414. Circumstanțialul de cauză
- 2.1515. Circumstanțialul de scop
- 2.1616. Recapitulare
- 2.1717. Evaluare – Capitolul II
- CAPITOLUL 313
- 3.11. Textul liric. Structura textului liric
- 3.22. Textul liric. Exprimarea emoțiilor
- 3.33. Textul liric – Limbajul figurat
- 3.44. Textul liric. Poezia modernă
- 3.55. Textul descriptiv, descrierea. Redactarea unei descrieri
- 3.66. Atitudini comunicative
- 3.77. Substantivul. Actualizarea cunoștințelor
- 3.88. Prepoziția
- 3.99. Posibilități combinatorii ale substantivului
- 3.1010. Adjectivul. Actualizarea cunoștințelor
- 3.1111. Posibilități combinatorii ale adjectivului
- 3.1212. Comentarea unor pasaje dintr-un text. Descrierea unei emoții
- 3.1313. Evaluare – Capitolul III.
- CAPITOLUL 415
- 4.11. Textul narativ literar – Acțiune, timp și spațiu
- 4.22. Textul narativ literar – Naratorul și personajele
- 4.33. Semnificațiile textului.
- 4.44. Textul multimodal – Enciclopedia
- 4.55. Structura textului narativ oral.
- 4.66. Structuri textuale
- 4.77. Pronumele personal, personal de politețe și reflexiv – Actualizare
- 4.88. Pronumele și adjectivul pronominal posesiv
- 4.99. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ
- 4.1010. Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât
- 4.1111. Pronumele și adjectivul pronominal interogativ
- 4.1212. Pronumele și adjectivul pronominal relativ
- 4.1313. Pronumele și adjectivul pronominal negativ
- 4.1414. Adjectivul pronominal de întărire
- 4.1515. Posibilități combinatorii ale pronumelui și adjectivului pronominal
- CAPITOLUL 514
- 5.11. Textul dramatic. Structura textului dramatic, rolul indicațiilor scenice, autorul.
- 5.22. Arta spectacolului. Personajul dramatic.
- 5.33. Rolul dialogului. Dialogul în textul scris și în spectacol.
- 5.44. Semnificațiile textului.
- 5.55. Dialogul în textul nonliterar. Interviul.
- 5.66. Textul dialogat. Tracul comunicativ.
- 5.77. Strategii de ascultare activă.
- 5.88. Numeralul. Actualizare.
- 5.99. Posibilități combinatorii ale numeralului.
- 5.1010. Adverbul. Actualizare.
- 5.1111. Interjecția. Onomatopeele. Interjecția predicativă
- 5.1212. Tipare textuale de structurare a ideilor. Cererea
- 5.1313. Recapitulare.
- 5.1414. Evaluare unitatea V.
15. Circumstanțialul de scop
Când faci ceva cu un scop anume, limba română are un instrument precis pentru asta: circumstanțialul de scop. Îl folosești fără să știi în fiecare zi — când spui că mergi la antrenament ca să câștige echipa, sau că înveți pentru a lua o notă bună. La școală apare la analiză gramaticală, la identificarea părților de propoziție și în compuneri. Dacă îl recunoști repede și știi cum se exprimă, analiza sintactică devine mult mai ușoară. Și mai interesantă, pentru că înțelegi de ce vorbim — nu doar ce vorbim.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei ști să identifici circumstanțialul de scop într-o propoziție după întrebările specifice.
- Vei ști să recunoști formele prin care se exprimă: substantiv cu prepoziție, verb la supin sau conjunctiv.
- Vei ști să deosebești circumstanțialul de scop de alte circumstanțiale care seamănă cu el.
- Vei ști să construiești propoziții corecte în care să integrezi acest tip de complement circumstanțial.
Cum arată în practică
Structura
Circumstanțialul de scop arată pentru ce sau în ce scop se face acțiunea. Întrebările-cheie sunt: cu ce scop? pentru ce? în ce scop? Se exprimă prin: 1) substantiv precedat de prepoziții ca pentru, spre, în vederea (ex: A plecat pentru premiu); 2) verb la supin cu prepoziție (ex: S-a dus la cumpărat); 3) verb la conjunctiv introdus prin ca să, să (ex: Aleargă ca să ajungă primul). Ultimul tip este cel mai frecvent și cel mai ușor de recunoscut.
De reținut
✔ Pune întotdeauna întrebarea „cu ce scop?” — dacă răspunsul se potrivește, ai găsit circumstanțialul de scop. ✔ Conjuncția ca să este cel mai clar semnal: aproape sigur introducea un scop. ✔ Nu confunda scopul cu cauza: cauza explică de ce s-a întâmplat ceva deja, scopul arată pentru ce se face ceva intenționat, în viitor față de acțiunea principală.
Greșeli frecvente
- Confuzia cu circumstanțialul de cauză: „A fugit de frică” răspunde la din ce cauză?, nu la cu ce scop? — deci e cauză, nu scop.
- Omiterea prepoziției specifice: se scrie corect „pentru a reuși”, nu „a reuși” singur — fără marcă, propoziția devine ambiguă.
- Confuzia cu subiectivele sau completivele: „Vrea să câștige” — aici să câștige este subiect sau complement direct, nu scop, pentru că verbul a vrea cere obiect, nu indică intenția unui alt verb.
Întrebări frecvente
Cum deosebesc circumstanțialul de scop de cel de cauză?
Trucul meu preferat: cauza privește înapoi (ceva s-a întâmplat deja și explică acțiunea), scopul privește înainte (acțiunea se face pentru ceva care urmează). Dacă poți înlocui cu „din cauză că”, e cauză. Dacă poți înlocui cu „cu intenția de a”, e scop. Testează cu ambele și vei simți diferența.
„Să” introduce mereu un circumstanțial de scop?
Nu, și asta e o capcană clasică. „Să” poate introduce subiecte, complemente directe sau propoziții finale de scop. Cheia e verbul regent: dacă verbul principal exprimă o acțiune făcută intenționat pentru un rezultat, atunci „să” marchează scopul. Dacă verbul cere pur și simplu un obiect (a vrea, a putea), e altceva.
La ce întrebare răspunde exact circumstanțialul de scop?
Răspunde la întrebările „cu ce scop?”, „pentru ce?” sau „în ce scop?”. Cea mai sigură e prima — pune-o direct după verbul din propoziție. Dacă răspunsul sună natural și logic, ai identificat corect circumstanțialul de scop. Exersează cu câteva propoziții și o să-ți intre în reflex.