Când spui „Vreau cartea aceea, nu asta!„, creierul tău face ceva fascinant: arată cu degetul prin cuvinte. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ există tocmai pentru asta — să indici, să arăți, să diferențiezi lucruri după cât de aproape sau departe sunt de tine. Le folosești zilnic, uneori fără să știi: când alegi un produs, când explici cuiva unde e ceva, când povestești. Problema e că la un moment dat apare întrebarea: e pronume sau adjectiv? Și acolo se încurcă lumea. Hai să lămurim asta simplu și definitiv, o dată pentru totdeauna.

Ce vei învăța în această lecție

• Vei înțelege de ce există două forme — demonstrativ de apropiere și de depărtare — și cum le deosebești.
• Vei ști să recunoști când cuvântul demonstrativ este pronume (înlocuiește un substantiv) și când este adjectiv pronominal (însoțește un substantiv).
• Vei putea analiza morfologic și sintactic un pronume sau adjectiv pronominal demonstrativ din orice propoziție.
• Vei evita cele mai comune greșeli de acord și de identificare pe care le fac elevii la teză.

Exemplu din text

Greșeli frecvente

• „Acesta caiet” în loc de „caietul acesta” — adjectivul pronominal demonstrativ stă, de regulă, după substantivul articulat hotărât, nu înainte de el neartiulat.
• Confundarea pronumelui cu adjectivul pronominal: elevi care scriu că acesta din „caietul acesta” e pronume — nu e, pentru că însoțește un substantiv, deci e adjectiv pronominal.
• Acord greșit în gen: „această băiat” în loc de „acest băiat” — demonstrativul se acordă obligatoriu în gen și număr cu substantivul pe care îl însoțește sau îl înlocuiește.

Întrebări frecvente