Numeri tot timpul — prețuri, ore, echipe de fotbal, locuri dintr-o competiție. Dar când scrii sau vorbești despre numere, limba română are propriile ei reguli ca totul să sună natural. Numeralul este cuvântul care exprimă un număr sau un loc într-o ordine. Fără el, nu ai cum să spui „am luat nota zece”, „el a terminat al treilea” sau „ne-am împărțit în două grupe”. Îl folosești zilnic, fără să-ți dai seama că aplici gramatică. Această actualizare îți reamintește tipurile de numeral și cum le recunoști, ca să nu mai confunzi „doi” cu „al doilea” sau „amândoi” cu „ambii”.
Propoziție
Cei trei elevi au terminat proba înaintea celorlalți.
Analiză
Trei este numeral cardinal simplu, care arată câți elevi sunt. Însoțește substantivul „elevi” și se acordă cu acesta în gen (masculin) și număr (plural). În propoziție, împreună cu articolul „cei”, face parte din grupul nominal cu funcție de subiect.
Regulă de reținut
Numeralul cardinal răspunde la întrebarea câți? / câte? și se acordă în gen cu substantivul pe care îl determină: trei băieți (masculin), trei fete (feminin). Numeralele de la unu la douăzeci au forme diferite pentru masculin și feminin doar la unu/una și doi/două.
Simplu: cardinalul răspunde la câți? — „cinci elevi”, adică numără. Ordinalul răspunde la al câtelea? / a câta? — „al cincilea elev”, adică stabilește o ordine, un loc într-un șir. Dacă poți pune „al” sau „a” în față, ești sigur că e ordinal.
Limba română păstrează o distincție veche între genuri. „Doi” merge cu masculine și neutre la plural: doi băieți, doi scaune. „Două” merge cu feminine: două fete, două cărți. Neutrele oscilează, dar regula de bază este că urmezi genul singular al substantivului.
Da, pentru că fac lucruri diferite. Colectivul grupează: amândoi, tustrei — toți împreună. Distributivul arată împărțirea: câte doi, câte trei — în grupuri egale. La un test, dacă apar ambele într-un exercițiu, trebuie să le denumești corect. Nu sunt greu de diferențiat odată ce le-ai văzut în exemple reale.