PLEONASMUL, repetarea inutilă a aceleiași idei - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. Pentru fiecare enunț mă întreb dacă un cuvânt repetă sensul altuia.
2. a) „A urca” înseamnă a merge în sus, deci „sus” repetă ideea: pleonasm. „În pod” poate rămâne, pentru că arată unde a urcat.
3. b) „Pe deal” și „până la cabană” arată locul, nu repetă sensul verbului: fără pleonasm.
4. c) „A se întoarce” înseamnă deja a veni înapoi: „înapoi” e de prisos, pleonasm.
5. d) „A lucra” nu conține ideea de „împreună”, deci adverbul aduce o informație nouă: fără pleonasm.
6. e) „A colabora” înseamnă a lucra alături de alții, deci „împreună” repetă ideea: pleonasm.

Răspuns: Pleonasme: a) „a urcat sus”, c) „ne-am întors înapoi”, e) „vor colabora împreună”. Enunțurile b) și d) sunt corecte.

1. a) „A repeta” înseamnă a spune încă o dată. „Din nou” spune același lucru, așa că îl scot: „Te rog să repeți întrebarea.”
2. b) Un cadou este, prin definiție, ceva ce primești fără să plătești. Scot adjectivul „gratuit”: „fiecare client primește un cadou.”
3. c) „A reveni” înseamnă a veni din nou, a se întoarce. Scot „înapoi”: „profesorul a revenit la catedră.”
4. Verific: fiecare propoziție își păstrează sensul întreg, deci cuvintele scoase erau într-adevăr de prisos.

Răspuns: a) „Te rog să repeți întrebarea.” b) „La intrare, fiecare client primește un cadou.” c) „După vacanță, profesorul a revenit la catedră.”

1. a) Caut sensul lui „surpriză”: ceva ce te surprinde tocmai pentru că nu te așteptai. Adjectivul „neașteptată” repetă o idee care e deja în substantiv.
2. b) Caut sensul lui „a conviețui”: a trăi împreună cu cineva. Prefixul „con-” aduce chiar ideea de „împreună”, deci adverbul spune a doua oară același lucru.
3. În ambele cazuri, dacă scot cuvântul adăugat, sensul rămâne complet: „o surpriză”, „au conviețuit”.

Răspuns: a) „Surpriza” este prin definiție neașteptată, deci adjectivul e de prisos. b) „A conviețui” înseamnă deja „a trăi împreună”, deci „împreună” e de prisos.

1. Scot cuvântul subliniat și mă uit dacă propoziția pierde vreo informație.
2. a) „Liftul a coborât.” Nu pierd nimic, „jos” era inclus în verb: pleonasm.
3. b) „Liftul a coborât.” Acum nu mai știu cât a coborât. „Două etaje” aduce o informație nouă: necesar.
4. c) „Echipa a avansat.” „A avansa” înseamnă a înainta, deci „înainte” se repetă: pleonasm.
5. d) „Echipa a avansat.” Nu mai știu unde a avansat. „În clasament” e necesar.

Răspuns: Pleonasme: a) și c). Cuvintele din b) și d) sunt necesare, pentru că adaugă o informație nouă.

1. a) „Hemoragie” înseamnă scurgere de sânge. „De sânge” se repetă, deci îl scot: „Accidentatul avea o hemoragie la braț.”
2. b) „Protagonist” înseamnă personajul principal. „Principalul” spune același lucru, deci scriu: „Protagonistul filmului este un copil de 12 ani.”
3. c) „Optim” înseamnă „cel mai bun”. Nu mai pot pune „cel mai” în fața unui cuvânt care are deja sens de superlativ: „Planul lor a fost optim.”
4. Observ că la neologisme pleonasmul apare pentru că nu știm exact ce înseamnă cuvântul. Soluția: verific sensul în dicționar.

Răspuns: a) „o hemoragie la braț” (hemoragie = scurgere de sânge); b) „Protagonistul filmului” (protagonist = personaj principal); c) „a fost optim” (optim = cel mai bun).

1. a) Toată lumea vede cu ochii, deci „cu ochii mei” nu adaugă o informație. Vorbitorul îl folosește însă intenționat, ca să-l convingă pe celălalt că a fost martor: repetare voită, cu rol de întărire.
2. b) „Sus” nu întărește nimic, vorbitorul doar nu și-a dat seama că „a urca” înseamnă deja „în sus”: pleonasm, greșeală de exprimare. Corect: „Muncitorii au urcat pe schelă.”
3. c) Același verb revine intenționat, ca să arate că drumul părea fără sfârșit. Aici nu e vorba de două cuvinte diferite cu același sens, ci de repetiție, figură de stil.

Răspuns: a) repetare voită (întărire); b) pleonasm, greșeală de exprimare; c) repetiție, figură de stil, nu pleonasm.

1. Iau pe rând fiecare îmbinare suspectă și verific dacă un cuvânt îl repetă pe altul.
2. „o surpriză neașteptată”: surpriza este deja neașteptată. Corect: „o surpriză”. Primul pleonasm.
3. „va colabora împreună cu”: „a colabora” conține ideea de „împreună”. Corect: „va colabora cu o școală din Italia”. Al doilea.
4. „Elevii au votat în unanimitate”: „în unanimitate” înseamnă că toți au fost de acord, iar în propoziție nu mai există alt cuvânt cu același sens (de exemplu „toți”), deci e corect.
5. „ne-a repetat din nou”: „a repeta” înseamnă a spune încă o dată. Corect: „ne-a repetat regulile”. Al treilea.
6. „am coborât în curte”: „în curte” arată locul, nu repetă sensul verbului, deci e corect.
7. „un cadou gratuit”: cadoul nu se plătește. Corect: „un cadou”. Al patrulea.

Răspuns: Pleonasmele: „surpriză neașteptată” → „surpriză”; „va colabora împreună cu” → „va colabora cu”; „ne-a repetat din nou” → „ne-a repetat”; „cadou gratuit” → „cadou”. „Elevii au votat în unanimitate” și „am coborât în curte” sunt corecte.

1. A. Caut verbele care conțin deja o direcție: „au coborât jos” (a coborî = a se da jos) și „a revenit înapoi” (a reveni = a se întoarce). Acestea sunt pleonasmele.
2. B. Scot doar cuvintele de prisos și păstrez restul informațiilor (poteca, rucsacul): „La întoarcere, turiștii au coborât pe poteca îngustă, iar ghidul a revenit după rucsacul uitat.”
3. C. Pentru explicație pornesc de la definiție: pleonasmul repetă inutil aceeași idee, deci îngreunează exprimarea fără să aducă o informație nouă și arată că vorbitorul nu cunoaște bine sensul cuvintelor folosite.

Răspuns: A. „au coborât jos”, „a revenit înapoi”. B. „La întoarcere, turiștii au coborât pe poteca îngustă, iar ghidul a revenit după rucsacul uitat.” C. De exemplu: „Pleonasmul este o greșeală pentru că repetă inutil o idee deja exprimată de alt cuvânt. Nu adaugă nicio informație și arată că vorbitorul nu cunoaște bine sensul cuvintelor.”