INFINITIVUL ȘI PARTICIPIUL: forme, acord și funcții sintactice - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. Mă uit la cuvântul de după „a”: dacă e un verb la infinitiv („vorbi”, „cânta”), „a” e marca infinitivului; dacă e un participiu („uitat”, „citit”), „a” e auxiliarul perfectului compus; dacă e un substantiv în genitiv, „a” e articol genitival.
2. a) „a vorbi”: urmează forma de infinitiv, iar grupul numește acțiunea: marca infinitivului.
3. b) „a uitat”: urmează participiul „uitat”; împreună formează perfectul compus al verbului „a uita”: verb auxiliar.
4. c) „a verișoarei”: urmează un substantiv în genitiv; „a” leagă posesorul de obiectul posedat: articol genitival.
5. d) „A cânta”: urmează infinitivul, iar grupul răspunde la întrebarea „ce îi aduce bucurie?”: marca infinitivului.
6. e) „a citit”: auxiliar + participiul „citit”, perfect compus: verb auxiliar.

Răspuns: Marca infinitivului: a), d). Verb auxiliar: b), e). Articol genitival: c).

1. Pentru infinitiv pun marca „a” și forma din dicționar a verbului. Pentru participiu mă întreb cum spun la perfectul compus: „am …”.
2. a) „aleg” vine de la „a alege”; „am ales”: participiul este „ales”, neregulat.
3. b) „coace” vine de la „a coace”; „am copt”: participiul este „copt”.
4. c) „vedem” vine de la „a vedea”; „am văzut”: participiul este „văzut”.
5. d) „cobori” vine de la „a coborî”; „am coborât”: participiul este „coborât”, cu sufixul -ât.
6. e) „sparge” vine de la „a sparge”; „am spart”: participiul este „spart”.

Răspuns: a) a alege, ales; b) a coace, copt; c) a vedea, văzut; d) a coborî, coborât; e) a sparge, spart.

1. Caut un auxiliar înaintea participiului. Dacă există („a”, „am”), participiul face parte din perfectul compus și nu se schimbă. Dacă nu există și participiul stă lângă un substantiv cu care se acordă, are valoare adjectivală.
2. a) „a rupt”: auxiliarul „a” + participiu, perfect compus.
3. b) „ruptă” determină substantivul „creanga” (feminin, singular) și ia forma de feminin: valoare adjectivală.
4. c) „a copt”: auxiliar + participiu, perfect compus.
5. d) „copți” determină substantivul „cozonacii” (masculin, plural) și se acordă cu el: valoare adjectivală.
6. e) „am cules”: auxiliar + participiu, perfect compus.

Răspuns: Timp compus (perfect compus): a), c), e). Valoare adjectivală: b) „ruptă”, d) „copți”.

1. Participiul cu valoare adjectivală preia genul și numărul substantivului pe care îl determină. Găsesc întâi substantivul, apoi îi stabilesc genul și numărul.
2. a) „florile”: feminin, plural. Participiul lui „a culege” este „cules”, la feminin plural „culese”.
3. b) „caiete”: neutru, plural, care se acordă ca un feminin plural: „uitate”.
4. c) „pâinea”: feminin, singular. Participiul lui „a coace” este „copt”, la feminin „coaptă”.
5. d) „băieții”: masculin, plural. Participiul lui „a obosi” este „obosit”, la masculin plural „obosiți”.

Răspuns: a) culese; b) uitate; c) coaptă; d) obosiți.

1. Pentru fiecare infinitiv caut cuvântul de care depinde și pun întrebarea potrivită.
2. a) Ce este periculos? „A înota în larg”. Răspunde la întrebarea subiectului, iar „este periculos” e predicatul nominal: subiect.
3. b) „este” leagă subiectul „planul” de ceea ce se spune despre el, deci e verb copulativ. Planul este ce? „a termina macheta”: nume predicativ.
4. c) Infinitivul determină substantivul „nevoia”: ce nevoie? Nevoia de a mă odihni: atribut verbal.
5. d) Când s-a gândit Maria? Înainte de a răspunde: complement circumstanțial de timp.

Răspuns: a) subiect; b) nume predicativ; c) atribut verbal; d) complement circumstanțial de timp.

1. Un participiu cu valoare adjectivală are aceleași funcții ca un adjectiv. Dacă stă direct lângă substantiv, e atribut adjectival. Dacă vine după un verb copulativ („a fi”, „a părea”, „a deveni”, „a rămâne”), e nume predicativ.
2. a) „scrisă” determină substantivul „scrisoare”: ce fel de scrisoare? Atribut adjectival.
3. b) „păreau” este verb copulativ; „obosiți” arată cum păreau copiii: nume predicativ.
4. c) „cumpărată” determină substantivul „rochia”: care rochie? Atribut adjectival.
5. d) „pare” este verb copulativ; „terminată” arată cum pare tema: nume predicativ.

Răspuns: Atribut adjectival: a) „scrisă”, c) „cumpărată”. Nume predicativ: b) „obosiți”, d) „terminată”.

1. Greșeala apare când participiul neregulat este „ghicit” după regula verbelor obișnuite, cu sufixul -ut. Verific fiecare formă cu întrebarea „Ce am făcut ieri?”.
2. a) Participiul lui „a zice” este „zis”: „Vecinul a zis că vine mâine.”
3. b) Participiul lui „a merge” este „mers”: „Am mers până la gară pe jos.”
4. c) Participiul lui „a înțelege” este „înțeles”: „Fratele meu a înțeles repede problema.”
5. d) Participiul lui „a fierbe” este „fiert”: „Mama a fiert laptele pentru micul dejun.”
6. e) Participiul lui „a șterge” este „șters”: forma din enunț e corectă.

Răspuns: a) zis; b) mers; c) înțeles; d) fiert. Enunțul e) este corect.

1. a) „uitat” determină substantivul „caietul” și se acordă cu el (neutru, singular): ce caiet? Atribut adjectival.
2. „A merge” (acolo pe întuneric) răspunde la întrebarea „ce nu era o idee bună?”: subiect.
3. „de a-l recupera” determină substantivul „dorința”: ce dorință? Atribut verbal, exprimat prin verb la infinitiv. „-l” este pronume, complement direct al infinitivului.
4. b) Caut un auxiliar urmat de participiu: „și-a amintit” (participiul „amintit”), „s-a trezit” (participiul „trezit”) sau „a plecat” (participiul „plecat”). Orice participiu de acest fel este corect.
5. c) Participiul lui „a ascunde” este „ascuns”. Îl pun după un verb copulativ și îl acord cu subiectul.

Răspuns: a) „uitat”: atribut adjectival; „A merge”: subiect; „de a-l recupera”: atribut verbal. b) „amintit” (din „și-a amintit”), „trezit” (din „s-a trezit”) sau „plecat” (din „a plecat”). c) De exemplu: „Cheia pare ascunsă sub preș.” („ascunsă”, nume predicativ după verbul copulativ „pare”).