TEXTUL LIRIC: eul liric, figuri de stil, imagini artistice și versificație - EXERCIȚII REZOLVATE (clasele a VII-a și a VIII-a)

1. a) Nu există personaje care să acționeze și nici o succesiune de întâmplări. Strofa creează un tablou al naturii, prin care se transmite o stare de așteptare și de contemplare: fragment liric, chiar dacă eul liric nu apare direct.
2. b) Există un personaj (Moș Andrei) și întâmplări în succesiune („porni”, „îl opri”), relatate de un narator la persoana a III-a: fragment epic, deși este în versuri.
3. c) O voce la persoana I („mine”, „privesc”, „eu”) își exprimă direct liniștea și dorința de a pleca: fragment liric. Nu se povestește o întâmplare, ci se transmite o stare.

Răspuns: a) liric (tablou al naturii care transmite o stare); b) epic în versuri (narator, personaj, acțiune); c) liric (eul liric își exprimă direct starea).

1. Caut verbele la persoana I: „stau”, „ascult” (ambele: eu stau, eu ascult).
2. Caut pronumele de persoana I: „-mă” din „Lasă-mă” este pronume personal, persoana I.
3. Pentru adresare caut vocativele: „Mamă” și „seară” (din „tu, seară”). Pronumele de persoana a II-a „tine” și „tu” confirmă adresarea directă.

Răspuns: Mărci ale eului liric: „stau” (verb, persoana I), „ascult” (verb, persoana I), „-mă” din „Lasă-mă” (pronume personal, persoana I). Eul liric se adresează mamei („Mamă”, „tine”) și serii („tu, seară”).

1. a) Strofa are patru versuri: catren.
2. b) Rimează „geam” cu „am” (versurile 1 și 3) și „plopii” cu „apropii” (versurile 2 și 4). Primul cu al treilea și al doilea cu al patrulea: rimă încrucișată.
3. c) „Și-da-că-ra-muri-bat-în-geam” are 8 silabe, iar „Și-se-cu-tre-mur-plo-pii” are 7 silabe. Atenție: „i” de la finalul cuvintelor „ramuri” și „plopii” nu formează singur o silabă.
4. d) Accentele cad pe silabele pare: și DA-că RA-muri BAT în GEAM. O silabă neaccentuată urmată de una accentuată înseamnă ritm iambic.

Răspuns: a) catren; b) rimă încrucișată; c) „Și-da-că-ra-muri-bat-în-geam” (8 silabe), „Și-se-cu-tre-mur-plo-pii” (7 silabe); d) ritm iambic.

1. a) Luna este apropiată de un bănuț de aur prin cuvântul „ca”: comparație.
2. b) Sălciile „plâng”, adică primesc o acțiune omenească: personificare.
3. c) Soarele este numit direct „jar uriaș”, fără „ca”, pe baza asemănării de culoare și căldură: metaforă.
4. d) Sunt înșirați mai mulți termeni de același fel: enumerație.
5. e) Cuvântul „codrul” apare de două ori, pentru a insista asupra imaginii: repetiție; „verde” și „des” sunt epitete.
6. f) „O veșnicie” exagerează intenționat durata așteptării: hiperbolă.

Răspuns: a) comparație; b) personificare; c) metaforă; d) enumerație; e) repetiție (cu epitetele „verde”, „des”); f) hiperbolă.

1. Imaginea vizuală se adresează văzului: „aprinde o lumină / Peste valea adormită” (vedem lumina peste vale).
2. Imaginea auditivă se adresează auzului: în strofa a doua, „ascult tăcut / Cum se-aude din grădine / Cântecul de mult pierdut”.
3. Imaginea motorie sugerează mișcarea: „Vine seara pe colină” (seara înaintează).

Răspuns: Vizuală: „aprinde o lumină / Peste valea adormită” (văzul); auditivă: „Cum se-aude din grădine / Cântecul de mult pierdut” (auzul); motorie: „Vine seara pe colină” (mișcarea).

1. Comparația se recunoaște după „ca”: seara vine „Ca o mamă obosită”.
2. Personificarea: seara „vine” și „aprinde o lumină”, acțiuni omenești atribuite unui moment al zilei.
3. Epitetul: „adormită”, însușire expresivă a văii (care este, în același timp, personificată).
4. Efectul comparației: seara capătă blândețea și căldura unei mame care își încheie ziua de muncă, deci atmosfera devine liniștită și ocrotitoare.

Răspuns: Comparație: „Ca o mamă obosită”; personificare: „Vine seara”, „aprinde o lumină”; epitet: „adormită”. Comparația face seara blândă și ocrotitoare, ca o mamă.

1. Caut în strofa din „Lacul” verbe și pronume de persoana I: nu există. Verbele „încarcă”, „cutremură” sunt la persoana a III-a.
2. În strofa din „Seara pe prispă” găsesc „Lasă-mă” (pronume de persoana I), vocativul „seară” și un enunț exclamativ: eul liric este prezent direct.
3. Strofa lui Eminescu transmite trăirea prin imagini: culorile (albastru, galbeni, albe) și mișcarea apei care „cutremură o barcă” creează o atmosferă de așteptare și de visare.
4. Folosesc termenii din teorie: prima situație este lirism obiectiv (fără mărci), a doua lirism subiectiv (eul liric vorbește direct).

Răspuns: Eul liric apare prin mărci în „Seara pe prispă” („Lasă-mă”, adresarea „tu, seară”, exclamația): lirism subiectiv. În „Lacul”, strofa nu are mărci de persoana I; trăirea se transmite prin imaginile vizuale și prin epitetele cromatice: lirism obiectiv.

1. Explic mai întâi ce anunță titlul: momentul (seara) și locul (prispa casei).
2. Leg momentul de imaginile din text: seara personificată, „Ca o mamă obosită”, aduce lumină și liniște.
3. Leg locul de trăirea eului liric: pe prispă, lângă mamă, eul liric ascultă și dorește ca seara să nu se termine.
4. Închei cu ideea: titlul anunță tema, clipa de liniște și de apropiere față de cei dragi.
5. Verific: un singur paragraf, citate între ghilimele, între 50 și 100 de cuvinte.

Răspuns: Model: „Titlul «Seara pe prispă» anunță momentul și locul în care eul liric își trăiește emoțiile. Seara este personificată și comparată cu o mamă obosită, care «aprinde o lumină / Peste valea adormită», deci aduce liniște. Prispa este locul apropierii: acolo eul liric stă lângă mama lui și ascultă «Cântecul de mult pierdut». Rugămintea «Nu te duce prea curând» arată cât de prețioasă este clipa. Astfel, titlul sugerează tema poeziei: liniștea serii petrecute alături de cei dragi.” (aproximativ 80 de cuvinte)