TEXTUL NONLITERAR, trăsături și tipuri - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)

1. Mă întreb, la fiecare fragment, ce vrea autorul: să mă emoționeze, să mă informeze sau să îmi spună ce să fac.
2. a) Marea „își întinde brațele”, „mângâie” și este „supărată”, adică face ce face un om. Este personificare, deci fragmentul este literar.
3. b) Dă informații reale despre Marea Neagră, pe care le pot verifica pe hartă sau într-o enciclopedie. Este nonliterar, de tip informativ.
4. c) Îmi spune pas cu pas ce am de făcut la plajă. Este tot nonliterar, de tip instrucțional.
5. Verific: nonliterare sunt b) și c).

Răspuns: Nonliterare sunt fragmentele b) (text informativ) și c) (text instrucțional). Fragmentul a) este literar, pentru că folosește personificarea.

1. Prima deosebire, scopul: textul literar vrea să creeze o emoție sau o imagine, textul nonliterar vrea să informeze sau să explice.
2. Exemplu literar: „Zăpada acoperise satul ca o plapumă groasă și albă.”
3. Exemplu nonliterar: „Zăpada s-a depus în stratul cel mai gros din ultimii ani în zona de munte.”
4. A doua deosebire, limbajul: textul literar folosește limbaj figurat, cu figuri de stil; textul nonliterar folosește cuvintele cu sensul lor propriu.
5. În exemplul literar am folosit comparația „ca o plapumă groasă și albă”. În cel nonliterar nu apare nicio figură de stil.

Răspuns: Deosebirea de scop: textul literar transmite emoții și imagini, textul nonliterar transmite informații reale. Deosebirea de limbaj: textul literar folosește limbaj figurat, textul nonliterar folosește cuvintele cu sensul propriu. Exemple: „Zăpada acoperise satul ca o plapumă groasă și albă.” (literar) și „Zăpada s-a depus în stratul cel mai gros din ultimii ani în zona de munte.” (nonliterar).

1. Într-un text nonliterar, răspunsurile la întrebările de bază stau de obicei în primul paragraf. Îl citesc cu atenție.
2. a) Cine? Elevii clasei a V-a B de la Școala Gimnazială din Vadu Nou, împreună cu doamna profesoară de geografie.
3. b) Ce? Au participat la o acțiune de curățare a malului râului.
4. c) Când? Vineri, 14 martie. Activitatea a durat trei ore.
5. d) Unde? Pe malul râului, în localitatea Vadu Nou.
6. Informațiile precise sunt cele care conțin o dată, un număr, un nume sau un loc. Aleg două dintre ele.

Răspuns: a) elevii clasei a V-a B, coordonați de doamna profesoară de geografie; b) o acțiune de curățare a malului râului; c) vineri, 14 martie, timp de trei ore; d) pe malul râului, la Vadu Nou. Informații precise, oricare două dintre: „Vineri, 14 martie”, „clasei a V-a B”, „trei ore”, „douăzeci și doi de elevi”, „patruzeci de saci”.

1. Împart textul în unități de înțeles. Fiecare propoziție aduce aici o idee nouă.
2. Prima idee: cum trăiesc albinele. O formulez scurt: „Albinele trăiesc în colonii și își fac adăpost în stupi.”
3. A doua idee: cu ce se hrănesc. „Se hrănesc cu nectar și polen, adunate din flori.”
4. A treia idee: la ce folosesc plantelor. „Transportă polenul și ajută plantele să facă fructe și semințe.”
5. A patra idee: ce produc pentru oameni. „Din nectar produc miere, folosită de oameni de mii de ani.”
6. Verific regula: fiecare idee principală se scrie într-o singură propoziție scurtă, cu cuvintele mele, nu prin copierea întregului text.

Răspuns: 1. Albinele trăiesc în colonii și își fac adăpost în stupi. 2. Se hrănesc cu nectar și polen, adunate din flori. 3. Transportă polenul și ajută plantele să facă fructe și semințe. 4. Din nectar produc miere, folosită de oameni de mii de ani.

1. a) Textul îmi spune pas cu pas ce să fac, cu verbe de comandă. Este instrucțional, o rețetă.
2. b) Textul îmi arată de ce se întâmplă ceva, cauza unui fenomen. Este explicativ.
3. c) Textul anunță o schimbare de program și are forma fixă a unui anunț de avizier. Este funcțional.
4. d) Textul îmi dă informații despre o specie, fără să explice o cauză și fără să îmi ceară ceva. Este informativ.
5. Regula scurtă: informativ răspunde la „ce este?”, explicativ la „de ce?” sau „cum funcționează?”, instrucțional la „ce am de făcut?”, iar funcțional are o formă fixă.

Răspuns: a) instrucțional; b) explicativ; c) funcțional; d) informativ.

1. Caut întâi figurile de stil: „cerul plângea cu lacrimi reci” este personificare, iar „curtea tristă” dă o stare omenească unui loc.
2. Caut apoi părerile: „din păcate”, „frumoasa noastră”, „e o mare nedreptate”, „dacă vor binevoi profesorii”. Toate arată ce simte autorul, nu ce s-a întâmplat.
3. Caut informația nesigură: „probabil că”. Într-un text nonliterar nu scrii ce nu știi sigur. Dacă data nu este stabilită, spui exact asta.
4. Păstrez faptele: a plouat, excursia la muzeu a fost amânată, urmează o dată nouă.
5. Rescriu simplu și obiectiv: „Ieri a plouat. Din cauza ploii, excursia la muzeu a fost amânată. Noua dată va fi anunțată de profesori.”

Răspuns: De exemplu: „Ieri a plouat. Din cauza ploii, excursia la muzeu a fost amânată. Noua dată va fi anunțată de profesori.” Am scos personificarea „cerul plângea”, însușirea „tristă”, părerile („din păcate”, „frumoasa noastră”, „o mare nedreptate”) și formularea nesigură „probabil”.

1. Încep cu titlul, care trebuie să anunțe exact conținutul, nu să fie poetic: „Târg de carte la școala noastră”.
2. Formulez invitația explicit, cu un verb de adresare directă: „Vă invităm…”, urmat de informațiile esențiale: când, la ce oră, unde și cine organizează.
3. Adaug în propoziția următoare ce se întâmplă acolo, tot cu informații concrete.
4. Închei cu recomandarea, formulată direct, cu un verb potrivit: „Vă recomandăm să…”.
5. Verific limbajul: nicio figură de stil, nicio părere personală, nicio formulare de tipul „probabil”.
6. Număr cuvintele, ca să mă încadrez între 40 și 60.

Răspuns: De exemplu: „Târg de carte la școala noastră. Vă invităm sâmbătă, 11 octombrie, între orele 10 și 14, în sala de festivități a școlii, la târgul de carte organizat de bibliotecă. Puteți cumpăra cărți la prețuri reduse sau schimba între voi volume citite. Vă recomandăm să aduceți cel puțin o carte pe care ați terminat-o.” Textul este nonliterar pentru că dă informații reale și precise, are un titlu care anunță exact conținutul și folosește un limbaj clar, fără figuri de stil.

1. a) Informația verificabilă este cea pe care o poți controla: mergi și te uiți, întrebi, citești un document.
2. a) Aleg: „Noua sală de sport a fost inaugurată în luna septembrie.” și „Sala are un teren de baschet și două vestiare.” Se acceptă și „Programul de folosire a fost afișat la intrare.”
3. b) Opinia se recunoaște după mărcile ei: „după părerea mea”, „cred că”, „mi se pare”, sau după superlative de tipul „cea mai reușită”.
4. b) Aleg: „După părerea mea, este cea mai reușită clădire din tot orașul.” și „Cred că elevii de gimnaziu ar trebui să aibă prioritate la înscriere.”
5. c) Textul vorbește despre o clădire reală, despre fapte care s-au petrecut cu adevărat. Nu creează personaje și nu inventează o lume, deci referința lui este realitatea.
6. c) Concluzia: nonliterar nu înseamnă lipsit de păreri. Înseamnă că textul se referă la lumea reală, nu la una imaginată.

Răspuns: a) „Noua sală de sport a fost inaugurată în luna septembrie.” și „Sala are un teren de baschet și două vestiare.” (se acceptă și propoziția despre program); b) „După părerea mea, este cea mai reușită clădire din tot orașul.” și „Cred că elevii de gimnaziu ar trebui să aibă prioritate la înscriere.”; c) pentru că textul se referă la fapte reale, verificabile, și nu creează o lume imaginată. Prezența opiniilor nu îl transformă în text literar.