CONTEXTUL DE COMUNICARE, elementele lui și cum schimbă mesajul - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VI-a)

1. a) Formula de adresare „Bună ziua” și propoziția completă, fără prescurtări, arată un registru formal.
2. b) Cuvântul „Salut” și prescurtarea „ok” arată un registru informal, relaxat.

Răspuns: a) formal (formulă de politețe, propoziție completă); b) informal (salut relaxat, prescurtare).

1. Mesajul folosește „te rog” și un ton politicos, dar direct, fără formule foarte oficiale de tipul „stimate coleg”.
2. E un ton potrivit unei relații de colaborare apropiate, nu strict ierarhice și nici de prietenie foarte relaxată.

Răspuns: O relație de colegi sau colaboratori, cu un ton politicos, dar nu foarte oficial.

1. Interlocutorul se schimbă: de la coleg la profesor, deci relația și registrul trebuie schimbate.
2. Mesajul formal are nevoie de o formulă de adresare, de o explicație politicoasă și de propoziții complete, fără prescurtări.
3. Conținutul rămâne același (nu a predat tema), dar forma se schimbă complet.

Răspuns: De exemplu: „Bună ziua, vă rog să mă scuzați, nu am reușit să predau tema, am avut o situație neprevăzută acasă.” Se acceptă orice variantă formală, politicoasă, cu același conținut.

1. a) „E-mail” este mijlocul prin care circulă mesajul: canalul.
2. b) Relația (elev - director), situația (oficială) și scopul (o cerere) descriu cadrul întreg în care are loc comunicarea: contextul.

Răspuns: a) canal; b) context (relația, situația și scopul comunicării).

1. Începutul, „Stimate domnule director” și „vă rog să aprobați”, este formal, potrivit unei cereri oficiale.
2. Finalul, „Sper că ne vedem curând, pa!”, e informal, ca într-un mesaj către un prieten.
3. Registrul trebuie să rămână același pe tot parcursul textului: amestecul formal-informal e o greșeală de context, nu de gramatică.

Răspuns: Greșeala este amestecul de registru: textul începe formal și se termină informal. Corect ar fi ca finalul să rămână oficial, de exemplu „Vă mulțumesc pentru înțelegere.”

1. Conținutul (mesajul) e simplu și neutru: o informație practică, fără emoție puternică sau formalitate cerută.
2. Relația se schimbă (mamă - coleg), dar situația (un anunț scurt, urgent) nu cere un registru foarte formal în niciunul dintre cazuri.
3. Concluzia: nu toate elementele contextului cer aceeași atenție în orice mesaj; când scopul e strict informativ și urgent, diferența de relație contează mai puțin decât la o cerere sau o scuză.

Răspuns: Mesajul rămâne potrivit în ambele situații pentru că scopul (un anunț scurt, urgent) nu cere un registru formal special, indiferent de relația cu receptorul; contextul contează mai mult atunci când mesajul e o cerere, o scuză sau o veste importantă.

1. Formula „Vă mulțumesc” și pronumele de politețe „Vă” arată un registru formal, deci o relație oficială, nu de prietenie.
2. Cuvântul „document” și promisiunea unui termen („până vineri”) arată un scop administrativ sau de lucru, nu o discuție personală.
3. Din formă, deducem un context oficial, între o persoană și o instituție sau un superior, cu un scop practic.

Răspuns: Relația e oficială (formulă de politețe, pronume „vă”), iar scopul e administrativ: emițătorul urmează să predea un document până la un termen.

1. Textul precizează explicit relația: Matei vorbește cu directorul școlii, o relație oficială, ierarhică.
2. Totuși, el răspunde relaxat, „ca și cum ar fi discutat cu un coleg de bancă”: un registru informal, nepotrivit relației reale.
3. Concluzia se sprijină direct pe contrastul dintre relația reală (formală) și registrul folosit (informal).

Răspuns: Nu, răspunsul nu este potrivit contextului: relația (elev - director) cere un registru formal, dar Matei a folosit un ton informal, nepotrivit situației.