- 5 secțiuni
- 70 de lecții
- 10 săptămâni
- CAPITOLUL 113
- 1.11. Textul narativ literar în proză. Acțiunea, timpul și spațiul.
- 1.22. Textul narativ literar. Narațiunea, instanțe ale comunicării narative.
- 1.33. Textul descriptiv literar în proză. Descrierea în proză
- 1.44. Texte continue și discontinue.
- 1.55. Contextul de comunicare.
- 1.66. Cuvântul. Sinonimele și antonimele.
- 1.77. Sensurile cuvintelor.
- 1.88. Omonimele. Cuvintele polisemantice.
- 1.99. Noțiuni de fonetică.
- 1.1010. Grupuri de sunete. Diftong, triftong, hiat.
- 1.1111. Despărțirea în silabe.
- 1.1212. Redactarea unei narațiuni la persoana I. Stilul.
- 1.1313. Evaluare unitatea I.
- CAPITOLUL 215
- 2.11. Textul narativ literar în proză. Timpul și spațiul.
- 2.22. Textul narativ literar. Momentele subiectului (etapele acțiunii)
- 2.33. Textul narativ literar. Personajele
- 2.44. Rezumatul. Oral și scris.
- 2.55. Valori ale culturii populare în spațiul românesc
- 2.66. Verbul. Actualizare
- 2.77. Verbul. Indicativul
- 2.88. Verbul. Modul imperativ
- 2.99. Verbul. Modul conjunctiv
- 2.1010. Verbul. Modul condițional-optativ
- 2.1111. Posibilități combinatorii ale verbului. Predicatul nominal
- 2.1212. Subiectul
- 2.1313. Complementul și circumstanțialul. Prepoziția
- 2.1414. Recapitulare
- 2.1515. Evaluare – capitolul II
- CAPITOLUL 315
- 3.11. Textul descriptiv literar în versuri
- 3.22. Descrierea în versuri. Figurile de stil
- 3.33. Textul descriptiv în versuri. Versificația
- 3.44. Textul nonliterar. Buletinul meteorologic. Știrea
- 3.55. Strategii de ascultare activă. Atitudini comunicative.
- 3.66. Substantivul. Actualizarea cunoștințelor
- 3.77. Cazurile substantivului. Cazul nominativ
- 3.88. Cazul acuzativ. Complementul direct și prepozițional
- 3.99. Cazul acuzativ. Circumstanțialele
- 3.1010. Cazul acuzativ. Atributul
- 3.1111. Cazul dativ. Complementul indirect
- 3.1212. Cazul genitiv. Articolul genitival
- 3.1313. Cazul vocativ. Posibilități combinatorii ale substantivului.
- 3.1414. Descrierea unui peisaj
- 3.1515. Recapitulare
- CAPITOLUL 412
- 4.11. Textul narativ literar în versuri
- 4.22. Textul narativ în versuri. Enumerația, personajele
- 4.33. Textul narativ în versuri. Semnificațiile textului
- 4.44. Dicția în interacțiunile verbale
- 4.55. Exprimarea adecvată a emoțiilor
- 4.66. Pronumele personal – Actualizare
- 4.77. Pronumele personal de politețe
- 4.88. Posibilități combinatorii ale pronumelui
- 4.99. Pronumele reflexiv
- 4.1010. Numeralul.
- 4.1111. Inserarea unor secvențe descriptive într-o narațiune.
- 4.1212. Evaluare – Capitolul IV
- CAPITOLUL 515
- 5.11. Textul narativ literar. Acțiunea, spațiul și timpul.
- 5.22. Textul narativ literar. Dialogul în textul literar.
- 5.33. Textul narativ literar. Personajele.
- 5.44. Semnificațiile textului.
- 5.55. Textul argumentativ. Organizarea textului argumentativ.
- 5.66. Performarea actelor de limbaj.
- 5.77. Strategii de concepere și comprehensiune a textului oral.
- 5.88. Adjectivul. Actualizarea cunoștințelor.
- 5.99. Posibilități combinatorii ale adjectivului.
- 5.1010. Adverbul.
- 5.1111. Gradele de comparație ale adverbului.
- 5.1212. Funcțiile sintactice ale adverbului.
- 5.1313. Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă.
- 5.1414. Recapitulare.
- 5.1515. Evaluare unitatea V.
5. Contextul de comunicare.
Când vorbești cu un prieten, cu un profesor sau când scrii un mesaj pe telefon, nu comunici la fel. De ce? Pentru că fiecare situație are propriile reguli nescrise — un cadru specific în care comunicarea se desfășoară. Acesta se numește contextul de comunicare. Îl întâlnești zilnic: alegi alte cuvinte când îi explici ceva bunicii față de când povestești ceva colegului tău. La școală, contextul te ajută să înțelegi de ce un text sună formal sau informal, de ce un personaj vorbește într-un fel anume sau de ce tu însuți trebuie să scrii altfel la un eseu decât la o cerere. Fără să-l înțelegi, comunicarea devine haotică.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei ști să identifici elementele contextului de comunicare dintr-un text sau dintr-o situație reală.
- Vei ști să explici cum influențează emițătorul și receptorul modul în care mesajul este construit.
- Vei ști să recunoști diferența dintre contextul formal și cel informal și să alegi registrul potrivit.
- Vei ști să analizezi cum locul, timpul și relația dintre participanți schimbă forma unui mesaj.
Cum arată în practică
Structura
Orice situație de comunicare are aceleași ingrediente: emițătorul (cel care transmite mesajul), receptorul (cel care îl primește), mesajul (ce se spune), canalul (cum ajunge mesajul — vorbit, scris, vizual), codul (limba sau sistemul de semne folosit) și contextul propriu-zis (locul, timpul, relația dintre participanți, scopul). De exemplu: un elev (emițător) îi trimite profesorului (receptor) un e-mail (canal scris, formal) în care cere o lămurire despre temă (mesaj). Același elev îi scrie colegului pe WhatsApp — contextul s-a schimbat complet, deci și mesajul se schimbă.
De reținut
1. Contextul nu înseamnă doar „unde” și „când” — înseamnă și relația dintre cei care comunică. Un mesaj între prieteni sună altfel decât unul dintre un elev și un director. 2. Registrul (formal sau informal) trebuie să fie consecvent pe tot parcursul mesajului — nu amesteci „Bună ziua” cu „Ce faci, șefu?” în același text oficial. 3. Canalul de comunicare face parte din context și influențează lungimea și forma mesajului: un SMS e scurt, o scrisoare oficială are formule fixe.
Greșeli frecvente
- Confundarea emițătorului cu autorul real: în texte literare, emițătorul poate fi un personaj sau un narator, nu neapărat scriitorul — citește cu atenție cine „vorbește” în text.
- Ignorarea relației dintre participanți: mulți elevi descriu contextul doar prin loc și timp, uitând că tipul de relație (coleg–coleg, elev–profesor) schimbă fundamental modul de comunicare.
- Amestecul de registre: să începi o cerere cu „Bună!” și să continui formal e o eroare de coerență — odată ales registrul, rămâi consecvent până la final.
Întrebări frecvente
Care e diferența dintre context și canal? Nu sunt același lucru?
Nu, deși sunt legate. Canalul e doar mijlocul prin care trimitem mesajul — voce, scris, imagine. Contextul e mult mai larg: include canalul, dar și relația dintre participanți, locul, timpul, scopul comunicării. Poți folosi același canal — de exemplu un e-mail — într-un context formal și într-unul informal. Canalul e o piesă din puzzle; contextul e tot tabloul.
Trebuie să memorez toți cei șase factori ai comunicării pe de rost?
Mai degrabă înțelege-i decât să-i memorezi mecanic. Dacă știi că orice comunicare are cineva care trimite, cineva care primește, ceva de transmis, un mod de a-l transmite și o situație în care totul se întâmplă — i-ai prins pe toți. Numele tehnice vin natural după ce înțelegi logica din spatele lor. Limba română nu e o listă de memorat, e un sistem viu.
De ce contează contextul dacă mesajul e același?
Mesajul nu e niciodată cu adevărat „același” când contextul se schimbă. „Poți să vii mâine?” sună total diferit dacă vine de la un prieten sau de la directorul școlii. Cuvintele pot fi identice, dar intonația, relația, așteptările — toate se schimbă. Contextul e cel care dă mesajului sensul real, nu doar cuvintele în sine.