- 5 secțiuni
- 70 de lecții
- 10 săptămâni
- CAPITOLUL 113
- 1.11. Textul narativ literar în proză. Acțiunea, timpul și spațiul.
- 1.22. Textul narativ literar. Narațiunea, instanțe ale comunicării narative.
- 1.33. Textul descriptiv literar în proză. Descrierea în proză
- 1.44. Texte continue și discontinue.
- 1.55. Contextul de comunicare.
- 1.66. Cuvântul. Sinonimele și antonimele.
- 1.77. Sensurile cuvintelor.
- 1.88. Omonimele. Cuvintele polisemantice.
- 1.99. Noțiuni de fonetică.
- 1.1010. Grupuri de sunete. Diftong, triftong, hiat.
- 1.1111. Despărțirea în silabe.
- 1.1212. Redactarea unei narațiuni la persoana I. Stilul.
- 1.1313. Evaluare unitatea I.
- CAPITOLUL 215
- 2.11. Textul narativ literar în proză. Timpul și spațiul.
- 2.22. Textul narativ literar. Momentele subiectului (etapele acțiunii)
- 2.33. Textul narativ literar. Personajele
- 2.44. Rezumatul. Oral și scris.
- 2.55. Valori ale culturii populare în spațiul românesc
- 2.66. Verbul. Actualizare
- 2.77. Verbul. Indicativul
- 2.88. Verbul. Modul imperativ
- 2.99. Verbul. Modul conjunctiv
- 2.1010. Verbul. Modul condițional-optativ
- 2.1111. Posibilități combinatorii ale verbului. Predicatul nominal
- 2.1212. Subiectul
- 2.1313. Complementul și circumstanțialul. Prepoziția
- 2.1414. Recapitulare
- 2.1515. Evaluare – capitolul II
- CAPITOLUL 315
- 3.11. Textul descriptiv literar în versuri
- 3.22. Descrierea în versuri. Figurile de stil
- 3.33. Textul descriptiv în versuri. Versificația
- 3.44. Textul nonliterar. Buletinul meteorologic. Știrea
- 3.55. Strategii de ascultare activă. Atitudini comunicative.
- 3.66. Substantivul. Actualizarea cunoștințelor
- 3.77. Cazurile substantivului. Cazul nominativ
- 3.88. Cazul acuzativ. Complementul direct și prepozițional
- 3.99. Cazul acuzativ. Circumstanțialele
- 3.1010. Cazul acuzativ. Atributul
- 3.1111. Cazul dativ. Complementul indirect
- 3.1212. Cazul genitiv. Articolul genitival
- 3.1313. Cazul vocativ. Posibilități combinatorii ale substantivului.
- 3.1414. Descrierea unui peisaj
- 3.1515. Recapitulare
- CAPITOLUL 412
- 4.11. Textul narativ literar în versuri
- 4.22. Textul narativ în versuri. Enumerația, personajele
- 4.33. Textul narativ în versuri. Semnificațiile textului
- 4.44. Dicția în interacțiunile verbale
- 4.55. Exprimarea adecvată a emoțiilor
- 4.66. Pronumele personal – Actualizare
- 4.77. Pronumele personal de politețe
- 4.88. Posibilități combinatorii ale pronumelui
- 4.99. Pronumele reflexiv
- 4.1010. Numeralul.
- 4.1111. Inserarea unor secvențe descriptive într-o narațiune.
- 4.1212. Evaluare – Capitolul IV
- CAPITOLUL 515
- 5.11. Textul narativ literar. Acțiunea, spațiul și timpul.
- 5.22. Textul narativ literar. Dialogul în textul literar.
- 5.33. Textul narativ literar. Personajele.
- 5.44. Semnificațiile textului.
- 5.55. Textul argumentativ. Organizarea textului argumentativ.
- 5.66. Performarea actelor de limbaj.
- 5.77. Strategii de concepere și comprehensiune a textului oral.
- 5.88. Adjectivul. Actualizarea cunoștințelor.
- 5.99. Posibilități combinatorii ale adjectivului.
- 5.1010. Adverbul.
- 5.1111. Gradele de comparație ale adverbului.
- 5.1212. Funcțiile sintactice ale adverbului.
- 5.1313. Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă.
- 5.1414. Recapitulare.
- 5.1515. Evaluare unitatea V.
5. Strategii de ascultare activă. Atitudini comunicative.
Ascultarea activă nu înseamnă să taci și să aștepți să vorbești tu. Înseamnă să fii cu adevărat prezent în conversație — să înțelegi, să reții, să reacționezi. O folosești la ore când profesorul explică ceva nou, când un coleg îți povestește ceva important sau când asculți o știre. La școală, un elev care ascultă activ notează mai bine, pune întrebări mai bune și înțelege mai repede. Dar și în viața de zi cu zi, oamenii care știu să asculte sunt cei cu care vrei să vorbești, pentru că te fac să te simți înțeles. Merită să înveți asta acum.
Ce vei învăța în această lecție
- Vei ști să identifici diferența dintre ascultarea pasivă și ascultarea activă într-o situație reală de comunicare.
- Vei ști să aplici strategii concrete de ascultare activă: contact vizual, note rapide, întrebări de clarificare.
- Vei ști să recunoști atitudini comunicative pozitive și negative în dialoguri și texte literare sau nonliterare.
- Vei ști să adopți o atitudine potrivită contextului — diferit vorbești cu un prieten, diferit cu un profesor sau un adult necunoscut.
Cum arată în practică
Structura
O situație de ascultare activă are trei momente clare. Înainte — te pregătești: știi despre ce e vorba, îți propui să fii atent, elimini distragerile. În timpul — asculți cu tot corpul: privești vorbitorul, dai din cap când înțelegi, notezi cuvintele-cheie, nu întrerupi. Dacă nu ai înțeles ceva, marchezi și întrebi după. După — verifici: reformulezi cu cuvintele tale ce ai reținut, pui întrebări de adâncire sau dai un feedback sincer. Această structură funcționează la oră, în conversații și chiar când asculți un podcast sau o emisiune.
De reținut
1. Contactul vizual nu înseamnă să te holbezi — înseamnă să arăți că ești acolo, prezent. 2. Întrebările bune nu întrerup, ci completează: le pui la momentul potrivit, nu când vorbitorul e la mijlocul ideii. 3. Atitudinea comunicativă se vede și în limbajul corpului — brațele încrucișate, privitul în telefon sau oftatul spun mai mult decât orice cuvânt.
Greșeli frecvente
- Confundarea tăcerii cu ascultarea — stai liniștit, dar te gândești la altceva. Corecție: ascultarea activă presupune implicare mentală, nu doar absența zgomotului.
- Întreruperea înainte ca vorbitorul să termine — crezi că ai înțeles și sari peste. Corecție: lasă ideea să se încheie, apoi reacționează; altfel poți greși complet sensul.
- Feedback exagerat sau fals — dai din cap și zici „da, da” fără să fi înțeles nimic. Corecție: un „nu am înțeles ultima parte, poți repeta?” e mult mai valoros decât o aprobare goală.
Întrebări frecvente
Care e diferența dintre ascultarea activă și cea normală?
Ascultarea „normală” e mai degrabă pasivă — auzi sunetele, dar mintea ta poate fi în altă parte. Ascultarea activă înseamnă că ești implicat: urmărești ideile, reacționezi, pui întrebări. E ca diferența dintre a privi pe geam și a te uita cu adevărat la ce se întâmplă afară. Una e automată, cealaltă e o alegere conștientă.
Cum știu ce atitudine comunicativă să adopt în funcție de situație?
Gândește-te la trei lucruri: cu cine vorbești, unde ești și ce scop ai. Cu un prieten poți fi relaxat, informal, poți glumi. Cu un profesor sau un adult pe care nu-l cunoști, tonul devine mai respectuos, mai atent. Nu e vorba de falsitate — e vorba că limbajul se adaptează la context, exact cum îți schimbi hainele în funcție de ocazie.
Pot fi penalizat la o teză dacă nu știu să descriu o strategie de ascultare activă?
La subiectele de comunicare orală sau la exercițiile despre situații de dialog, da — poate apărea o astfel de cerință. Dar mai important decât nota: dacă înțelegi cum funcționează ascultarea activă, vei răspunde corect și la orice variantă de exercițiu, fie că e grilă, fie că e text de analizat. Teoria e simplă când o conectezi la situații reale.