Cazul acuzativ e cazul mișcării, al acțiunii care se extinde dincolo de subiect. Îl folosești de fiecare dată când spui unde, când, cum sau de ce se întâmplă ceva — adică exact informațiile care fac o propoziție cu adevărat utilă. Fără circumstanțiale, fraza „Andrei aleargă” e săracă. Cu ele, „Andrei aleargă repede spre parc în fiecare dimineață ca să fie în formă” devine o imagine completă. La școală le întâlnești la analiză gramaticală și la compuneri. În viața reală le folosești constant, chiar dacă nu știi că le numești circumstanțiale.

Ce vei învăța în această lecție

• Vei ști să recunoști acuzativul după întrebările specifice fiecărui tip de circumstanțial.
• Vei ști să identifici și să deosebești circumstanțialul de loc, timp, mod și cauză.
• Vei ști să analizezi corect un circumstanțial: funcție sintactică, caz, întrebare.
• Vei ști să eviți confuzia dintre complementul direct și circumstanțial, ambele la acuzativ.

Cum arată în practică

Greșeli frecvente

• „Îl văd pe Dan” — circumstanțial de loc. Greșit. Pe Dan răspunde la pe cine?, deci e complement direct la acuzativ, nu circumstanțial.
• Confuzia dintre circumstanțialul de mod și cel de cauză: Plânge de durere — elevii pun întrebarea cum? în loc de din ce cauză?. Verifică dacă poți înlocui cu din cauza durerii — dacă da, e cauză.
• Omiterea prepoziției la analiză: la circumstanțialul de loc „merge la piață”, unii scriu că substantivul e singur la acuzativ. Prepoziția face parte din grup și trebuie menționată: acuzativ cu prepoziția „la”.

Întrebări frecvente