Când vorbești sau scrii, adjectivul nu stă singur — el se atașează întotdeauna de un substantiv și trebuie să se „potrivească” cu acesta. Dar ce înseamnă să te potrivești? Înseamnă că adjectivul se schimbă după gen, număr și caz, exact ca substantivul pe lângă care stă. Dacă uiți asta, propoziția sună straniu sau chiar greșit. Gândește-te cât de ciudat ar suna: „o carte frumos” în loc de „o carte frumoasă”. Posibilitățile combinatorii ale adjectivului sunt tocmai aceste reguli care îți arată cum se îmbină adjectivul cu substantivul — și de ce nu poți combina orice formă cu orice.

Ce vei învăța în această lecție

• Vei înțelege de ce adjectivul își schimbă forma în funcție de substantivul pe care îl însoțește.
• Vei ști să identifici acordul adjectivului în gen, număr și caz cu substantivul regent.
• Vei înțelege diferența dintre adjectivele variabile și cele invariabile și cum se comportă fiecare.
• Vei ști să eviți greșelile de acord care apar cel mai des în scriere și vorbire.

Exemplu din text

Greșeli frecvente

• Acord greșit la substantive neutre: „un tablou frumoasă” în loc de „un tablou frumos” — neutrul se comportă ca masculin la singular și ca feminin la plural.
• Adjectiv invariabil tratat ca variabil: „o rochie bleumarine” se spune corect, dar unii scriu „o rochie bleumarina” — adjectivele de culoare compuse sunt invariabile și nu primesc nicio terminație.
• Acord după substantivul din apropiere, nu după cel regent: în „valiza fetei drăguțe”, adjectivul se acordă cu valiza, nu cu fetei — deci forma corectă este „valiza drăguță a fetei”.

Întrebări frecvente