ADJECTIVUL acord, grade de comparație și funcții - EXERCIȚII REZOLVATE (clasele V-VII)

1. Căutăm cuvintele care răspund la întrebarea ce fel de? și care stau lângă un substantiv.
2. a) Ce fel de masă? rotundă. Ce fel de vază? albastră.
3. b) Ce fel de grădină? mică și plină (de trandafiri). Ce fel de trandafiri? parfumați. „Dar” este conjuncție, nu adjectiv.
4. c) Ce fel de vânt? rece. Ce fel de frunze? uscate.

Răspuns: a) „rotundă” (masa), „albastră” (vază); b) „mică” și „plină” (grădină), „parfumați” (trandafiri); c) „rece” (vântul), „uscate” (frunzele).

1. Articolul demonstrativ se alege după substantiv, nu după adjectiv: ne uităm la genul, numărul și cazul substantivului.
2. a) „fratele”: masculin, singular, deci cel. b) „sora”: feminin, singular, deci cea.
3. c) „copacii”: masculin, plural, deci cei.
4. d) „caietele”: neutru, plural. Neutrul la plural se poartă ca femininul („două caiete”, ca „două fete”), deci cele.
5. e) „fetiței” este feminin, singular, în genitiv (a cui păpușă?). La genitiv, forma feminină este celei.

Răspuns: a) cel; b) cea; c) cei; d) cele; e) celei („păpușa fetiței celei vesele”).

1. „vesel”: vesel, veselă, veseli, vesele. Toate patru sunt diferite: patru forme.
2. „nou”: nou, nouă, noi, noi. Pluralul e la fel la ambele genuri: trei forme.
3. „mare”: mare, mare, mari, mari: două forme.
4. „vechi”: vechi (un pantof vechi), veche (o haină veche), vechi (pantofi vechi), vechi (haine vechi). Formele distincte sunt doar „vechi” și „veche”: două forme.
5. „maro”: un pantof maro, o haină maro, pantofi maro, haine maro: nu se schimbă deloc, deci este invariabil.

Răspuns: „vesel”: 4 forme; „nou”: 3 forme; „mare”: 2 forme; „vechi”: 2 forme; „maro”: o singură formă (invariabil).

1. a) „mai puțin ... decât” compară două lucruri și arată o însușire mai slabă: comparativ de inferioritate.
2. b) „tot atât de ... ca” arată că însușirea e la fel de mare: comparativ de egalitate.
3. c) „cea mai” pune un obiect deasupra tuturor dintr-un grup („dintre concurenți”): superlativ relativ de superioritate. Articolul „cea” se acordă cu „Ana”.
4. d) „nespus de” arată însușirea la un nivel foarte înalt, fără comparație cu altceva: superlativ absolut.
5. e) „excelent” arată deja nivelul cel mai înalt al însușirii. Nu se poate spune „mai excelent” sau „foarte excelent”, deci este un adjectiv fără grade de comparație.

Răspuns: a) comparativ de inferioritate; b) comparativ de egalitate; c) superlativ relativ de superioritate; d) superlativ absolut; e) „excelent” nu are grade de comparație.

1. Pentru fiecare cuvânt ne întrebăm: de ce cuvânt depinde? Dacă depinde de un substantiv și se acordă cu el, e adjectiv; dacă depinde de un verb și nu se schimbă, e adverb.
2. a) Cum a explicat? Clar. Depinde de verbul „a explicat”: adverb.
3. b) Ce fel de răspuns? Clar. Depinde de substantivul „răspuns” (masculin, singular) și se acordă cu el: adjectiv.
4. c) Forma „clară” are desinența de feminin: se acordă cu „apa”, prin verbul copulativ „era”. Este adjectiv (nume predicativ).
5. d) Cum vorbesc? Încet. Depinde de verbul „vorbesc” și rămâne neschimbat chiar dacă subiectul e la plural: adverb.

Răspuns: a) adverb; b) adjectiv; c) adjectiv; d) adverb.

1. Adjectivele provenite din participiu seamănă cu forma verbului de la perfectul compus: „am supărat”, „am rupt”, „am lipit”. Încercăm, pentru fiecare, să găsim verbul.
2. „verde” și „alb” nu vin din niciun verb: sunt adjective propriu-zise.
3. „supărat” vine de la a supăra („l-am supărat”): adjectiv provenit din participiu.
4. „ruptă” vine de la a rupe („am rupt”), acordat la feminin singular cu „scrisoare”.
5. „lipit” vine de la a lipi („am lipit”), acordat cu „plic” (neutru, care la singular se acordă ca un masculin). Toate trei determină un substantiv și se acordă cu el, deci sunt adjective, nu verbe.

Răspuns: Propriu-zise: „verde”, „alb”. Provenite din participiu: „supărat” (a supăra), „ruptă” (a rupe), „lipit” (a lipi).

1. a) „părea” este aici verb copulativ: nu are sens complet fără „liniștită”. Adjectivul se leagă de subiectul „pădurea” prin verb, deci este nume predicativ, în nominativ.
2. b) „amabil” determină substantivul „vecinul”, precedat de prepoziția „cu” (acuzativ). Adjectivul, cu articolul demonstrativ „cel”, preia cazul substantivului: atribut adjectival, în acuzativ.
3. c) Cui le-am schimbat apa? Florilor: substantiv în dativ. „ofilite” (din participiul verbului a se ofili) îl determină: atribut adjectival, în dativ.
4. d) Culoarea cui? A rochiei: genitiv. „albastre” determină „rochiei”; la feminin singular, genitivul adjectivului arată ca pluralul. Atribut adjectival, în genitiv.

Răspuns: a) nume predicativ, nominativ; b) atribut adjectival, acuzativ; c) atribut adjectival, dativ; d) atribut adjectival, genitiv.

1. A. „geroasă”: cum a fost iarna? Adjectiv propriu-zis, la gradul pozitiv, legat de subiectul „iarna” prin verbul copulativ „a fost”: nume predicativ.
2. „îmbrăcați”: adjectiv provenit din participiul verbului a îmbrăca, acordat cu „copiii” (masculin, plural, nominativ). Determină substantivul, deci este atribut adjectival.
3. „mai rapidă”: adjectiv la gradul comparativ de superioritate („mai ... decât”), legat de subiectul „sania” prin verbul copulativ „părea”: nume predicativ.
4. B. „cel” din „cel mai înalt” face parte din superlativul relativ de superioritate al adjectivului „înalt”. Are forma de masculin singular pentru că se acordă cu substantivul „derdelușul”.
5. C. Superlativul relativ de inferioritate se formează cu „cel mai puțin”, iar numele predicativ cere un verb copulativ: „Dintre frați, Radu a fost cel mai puțin curajos.”

Răspuns: A. „geroasă”: adjectiv, nume predicativ; „îmbrăcați”: adjectiv (din participiu), atribut adjectival; „mai rapidă”: adjectiv la comparativ de superioritate, nume predicativ. B. Articol demonstrativ, parte din superlativul relativ, acordat cu „derdelușul” (masculin, singular). C. De exemplu: „Dintre frați, Radu a fost cel mai puțin curajos.”