PRONUMELE PERSONAL forme, cazuri și funcții - EXERCIȚII REZOLVATE (clasele V-VII)

Echipa Școala Virtuală · materie predată pe video de prof. Augustin Manta · publicat

Pronumele personal ține locul unui substantiv și arată persoana: cel care vorbește (eu, noi), cel cu care se vorbește (tu, voi) sau cel despre care se vorbește (el, ea, ei, ele). Mai jos găsești formele lui, cazurile, funcțiile sintactice și 8 exerciții rezolvate pas cu pas, de la ușor la greu.

Pronumele personal: persoane, forme și cazuri

Ce este. Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv, ca să nu îl repetăm: „Maria a sosit. Ea ne-a adus prăjituri.” Pronumele personal arată, în plus, persoana:

  • persoana I, cel care vorbește: eu (singular), noi (plural);
  • persoana a II-a, cel cu care se vorbește: tu, voi;
  • persoana a III-a, cel despre care se vorbește: el, ea (singular), ei, ele (plural).

Categoriile gramaticale ale pronumelui personal sunt persoana, numărul, genul și cazul. Genul se vede doar la persoana a III-a: el (masculin), ea (feminin), ei (masculin plural), ele (feminin plural). „Eu” poate fi spus și de un băiat, și de o fată, deci la persoanele I și a II-a nu precizăm genul.

Forme accentuate și neaccentuate (clasa a VI-a). La acuzativ și la dativ, pronumele personal are două serii de forme. Cele accentuate pot sta singure și pot primi prepoziție; cele neaccentuate sunt scurte și stau lipite de verb, adesea cu cratimă:

  • nominativ (cine?): eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele;
  • acuzativ (pe cine?): accentuate (pe) mine, tine, el, ea, noi, voi, ei, ele; neaccentuate mă (m-), te, îl (l-, -l), o (-o), ne, vă (v-), îi (i-), le;
  • dativ (cui?): accentuate mie, ție, lui, ei, nouă, vouă, lor; neaccentuate îmi (mi-), îți (ți-), îi (i-), ne (ni), vă (vi), le (li);
  • genitiv (al cui?), doar la persoana a III-a: lui, ei, lor: „cartea lui”, „vocea ei”, „casa lor”;
  • vocativ, doar la persoana a II-a: „Tu, vino încoace!”

Uneori, aceeași persoană apare de două ori, o dată cu forma accentuată și o dată cu cea neaccentuată: „Pe el îl știu de mult.”, „Mie îmi place iarna.” Ambele forme au aceeași funcție: forma neaccentuată o dublează pe cea accentuată.

Funcțiile sintactice se stabilesc după caz, la fel ca la substantiv:

  • nominativ: subiect („Ei au câștigat.”);
  • acuzativ: complement direct („Te aștept.”) sau, cu prepoziție, complement prepozițional („Vorbim despre ea.”) ori complement circumstanțial („Stai lângă mine.”);
  • dativ: complement indirect („Le-am scris.”);
  • genitiv: atribut pronominal genitival („prietenul lor”) sau, cu articolul genitival și după un verb copulativ, nume predicativ („Mingea este a lor.”).

Pronumele personal de politețe (clasele V-VII) arată respect: dumneata, dumneavoastră (persoana a II-a), dumnealui, dumneaei, dumnealor (persoana a III-a). Are un articol separat, în lista de mai jos.

Personal sau reflexiv? (clasa a VII-a) Formele mă, te, ne, vă și îmi, îți sunt comune. La persoana a III-a însă, reflexivul are forme proprii: se (acuzativ) și își (dativ), folosite când acțiunea se întoarce asupra subiectului. „Ana o pieptănă pe sora ei.” (personal) față de „Ana se pieptănă.” (reflexiv).

Exerciții rezolvate : pronumele personal

Încearcă întâi singur, apoi deschide rezolvarea și compară pașii.

EXERCIȚIUL 1Persoana și numărulușor

Identifică pronumele personale și precizează persoana și numărul fiecăruia:
a) „Eu citesc, iar tu desenezi.”
b) „Noi am plecat devreme, dar ei au rămas la joacă.”
c) „Voi știți unde este ea?”

Rezolvare pas cu pas
  1. Ne întrebăm pentru fiecare pronume: cine vorbește (persoana I), cui i se vorbește (a II-a) sau despre cine se vorbește (a III-a)? Apoi: o persoană sau mai multe?
  2. a) Eu: vorbitorul, o persoană: persoana I, singular. tu: cel căruia îi vorbesc: persoana a II-a, singular.
  3. b) Noi: vorbitorul împreună cu alții: persoana I, plural. ei: cei despre care se vorbește, mai mulți: persoana a III-a, plural, masculin.
  4. c) Voi: persoana a II-a, plural. ea: persoana a III-a, singular, feminin.

Răspuns: a) eu: pers. I, sg.; tu: pers. a II-a, sg. b) noi: pers. I, pl.; ei: pers. a III-a, pl. c) voi: pers. a II-a, pl.; ea: pers. a III-a, sg.

EXERCIȚIUL 2Înlocuiește substantivulușor

Înlocuiește substantivele îngroșate cu pronume personale potrivite:
a) „Andrei joacă fotbal.”
b) „Bunica face clătite.”
c) „Colegii mei au venit la serbare.”
d) „Fetele cântă în cor.”
e) „Tu și sora ta sunteți gemeni.”

Rezolvare pas cu pas
  1. Toate substantivele sunt subiecte, deci folosim forme de nominativ. Alegem persoana a III-a, iar genul și numărul le luăm de la substantiv.
  2. a) „Andrei”: masculin, singular, deci el. b) „Bunica”: feminin, singular, deci ea.
  3. c) „Colegii mei”: masculin, plural, deci ei. d) „Fetele”: feminin, plural, deci ele.
  4. e) Aici e o capcană: „tu” este deja persoana a II-a, iar grupul „tu și sora ta” înseamnă „voi”. Verbul „sunteți” confirmă persoana a II-a plural: voi.

Răspuns: a) El joacă fotbal. b) Ea face clătite. c) Ei au venit la serbare. d) Ele cântă în cor. e) Voi sunteți gemeni.

EXERCIȚIUL 3Pronume sau articolușor

Precizează dacă „o” este pronume personal sau articol nehotărât:
a) „Am cumpărat o minge nouă.”
b) „Mingea? O caut de o oră.”
c) „Pe Irina o cunosc de la grădiniță.”
d) „Am văzut-o ieri în parc.”

Rezolvare pas cu pas
  1. Articolul nehotărât „o” stă în fața unui substantiv feminin: „o minge”. Pronumele „o” stă lângă un verb și ține locul unui substantiv.
  2. a) „o” stă înaintea substantivului „minge”: articol nehotărât.
  3. b) „O caut”: „o” stă lângă verbul „caut” și ține locul cuvântului „mingea” (pe cine caut? mingea): pronume personal, persoana a III-a, singular, feminin, formă neaccentuată. „de o oră” conține însă articolul „o”, înaintea substantivului „oră”.
  4. c) „o cunosc”: „o” ține locul Irinei și dublează „pe Irina”: pronume personal.
  5. d) „am văzut-o”: legat de verb prin cratimă: pronume personal.

Răspuns: a) articol nehotărât; b) pronume personal (în „de o oră”, „o” e articol); c) pronume personal; d) pronume personal.

EXERCIȚIUL 4Accentuate, neaccentuate și cazulmediu

Grupează pronumele personale în forme accentuate și neaccentuate și precizează cazul fiecăruia:
a) „Nouă ne-a spus o poveste.”
b) „Pe voi vă așteaptă antrenorul.”
c) „Ție îți place ciocolata?”

Rezolvare pas cu pas
  1. Formele accentuate sunt cele „pline”, care pot sta singure: nouă, voi, ție. Formele neaccentuate sunt cele scurte, lipite de verb: ne-, vă, îți.
  2. a) Cui a spus? Nouă. „Nouă” și „ne-” răspund la cui?: ambele sunt în dativ.
  3. b) Pe cine așteaptă? Pe voi. „Pe voi” și „vă” răspund la pe cine?: acuzativ.
  4. c) Cui îi place? Ție. „Ție” și „îți”: dativ. În fiecare enunț, forma neaccentuată o dublează pe cea accentuată.

Răspuns: Accentuate: nouă (D), voi (Ac), ție (D). Neaccentuate: ne- (D), vă (Ac), îți (D).

EXERCIȚIUL 5Cazul și funcția sintacticămediu

Precizează cazul și funcția sintactică a pronumelor personale îngroșate:
a) „Ea a câștigat concursul.”
b) „Vecinul ne-a ajutat la mutare.”
c) „Le-am dus colegilor tema.”
d) „Bicicleta lui e nouă.”
e) „Mă gândesc des la ei.”
f) „Caietul acesta este al ei.”

Rezolvare pas cu pas
  1. a) Cine a câștigat? Ea: nominativ, subiect.
  2. b) Pe cine a ajutat? Pe noi („ne-”): acuzativ, complement direct.
  3. c) Cui le-am dus tema? Colegilor („le-”): dativ, complement indirect, dublat de substantivul „colegilor”.
  4. d) A cui bicicletă? A lui: genitiv, atribut pronominal genitival.
  5. e) La cine mă gândesc? „la ei”: acuzativ cu prepoziția „la”, cerută de verbul „a se gândi”: complement prepozițional.
  6. f) Al cui este caietul? Al ei. „Este” e verb copulativ, iar „al ei” (pronume personal în genitiv, precedat de articolul genitival „al”) completează predicatul: genitiv, nume predicativ.

Răspuns: a) N, subiect; b) Ac, complement direct; c) D, complement indirect; d) G, atribut pronominal genitival; e) Ac, complement prepozițional; f) G, nume predicativ.

EXERCIȚIUL 6Aceeași formă, cazuri diferitemediu

Precizează numărul și cazul pronumelor „ei” și „îi”:
a) „Ei au plecat în tabără.”
b) „Ei i-am dăruit o carte.”
c) „Casa ei are ferestre mari.”
d) „Îi văd pe copii din fereastră.”
e) „Îi dau bunicului ziarul.”

Rezolvare pas cu pas
  1. „ei” și „îi” au mai multe valori. Le deosebim punând întrebarea potrivită.
  2. a) Cine au plecat? Ei: nominativ, plural, masculin (verbul „au plecat” e la plural).
  3. b) Cui i-am dăruit? Ei (adică fetei): dativ, singular, feminin, dublat de „i-”.
  4. c) A cui casă? A ei: genitiv, singular, feminin.
  5. d) Pe cine văd? Pe copii: „îi” este acuzativ, plural, dublat de „pe copii”.
  6. e) Cui dau ziarul? Bunicului: „îi” este dativ, singular, dublat de „bunicului”.

Răspuns: a) plural, N; b) singular, D; c) singular, G; d) plural, Ac; e) singular, D.

EXERCIȚIUL 7Personal sau reflexivgreu

Precizează dacă pronumele îngroșat este personal sau reflexiv și indică cazul lui:
a) „Mama îl spală pe cățel.”
b) „Cățelul se spală singur, ca pisicile.”
c) „Dan își cumpără o carte.”
d) „Dan îi cumpără o carte surorii lui.”

Rezolvare pas cu pas
  1. Pronumele reflexiv trimite la subiect (acțiunea se întoarce asupra lui); pronumele personal trimite la altcineva. La persoana a III-a, formele reflexive sunt „se” (acuzativ) și „își” (dativ).
  2. a) „îl” înseamnă „pe cățel”, nu pe mama: personal, acuzativ.
  3. b) Cățelul se spală pe sine: „se” trimite la subiect, „cățelul”. Reflexiv, acuzativ.
  4. c) Dan cumpără cartea pentru sine: „își” = sieși, deci trimite la subiect. Reflexiv, dativ.
  5. d) „îi” înseamnă „surorii lui”, nu lui Dan: personal, dativ, dublat de „surorii”. În același enunț, „lui” este tot pronume personal, în genitiv.

Răspuns: a) personal, Ac; b) reflexiv, Ac; c) reflexiv, D; d) personal, D.

EXERCIȚIUL 8Tip Evaluare Naționalăgreu

Se dă textul: „Radu locuiește departe de bunici. Le-a scris lor o scrisoare lungă. Bunicii au citit-o seara, iar bunicul a pus-o lângă fotografia lui. Peste o săptămână, ei au trimis un colet.”
A. Precizează cazul și funcția sintactică a pronumelor subliniate.
B. Precizează ce parte de vorbire este „-o” din „au citit-o” și ce cuvânt înlocuiește.
C. Alcătuiește un enunț în care pronumele personal „ea” să fie la dativ, cu funcția de complement indirect.

Rezolvare pas cu pas
  1. A. „lor”: cui i-a scris? Lor (bunicilor). Dativ, plural, complement indirect, dublat de forma neaccentuată „le-”.
  2. „lui”: fotografia cui? A lui. Genitiv, atribut pronominal genitival.
  3. „ei”: cine au trimis? Ei (bunicii). Nominativ, plural, subiect.
  4. B. „-o” este pronume personal, persoana a III-a, singular, feminin, formă neaccentuată, în acuzativ. Înlocuiește substantivul „scrisoare” (ce au citit? scrisoarea): complement direct.
  5. C. Dativul lui „ea” este „ei” (formă accentuată) sau „i” (formă neaccentuată): „Ei i-am trimis o felicitare.” Cui i-am trimis? Ei: complement indirect.

Răspuns: A. „lor”: D, complement indirect; „lui”: G, atribut pronominal genitival; „ei”: N, subiect. B. Pronume personal, pers. a III-a, sg., fem., Ac, înlocuiește „scrisoare”. C. De exemplu: „Ei i-am trimis o felicitare.”

Cum recunoști un pronume personal

  • Ține locul unui nume de persoană, animal sau lucru și arată persoana: vorbitorul (eu, noi), cel căruia i se vorbește (tu, voi) sau cel despre care se vorbește (el, ea, ei, ele).
  • Formele scurte, lipite de verb (mă, te, îl, o, îi, le, îmi, îți), sunt tot pronume personale, în acuzativ sau în dativ. Le afli cazul punând întrebarea pe cine? sau cui?.
  • „lui”, „ei”, „lor” de după un substantiv, ca în „cartea lui”, sunt pronume personale în genitiv.

Greșeli frecvente la pronumele personal

  • „I-am dat la ea cartea.” Dativul nu se face cu „la”. Corect: „I-am dat ei cartea.” sau „I-am dat cartea.”
  • „El și cu eu am mers.” După prepoziția „cu”, pronumele „eu” trece în acuzativ: „El și cu mine am mers.” Sau, fără prepoziție: „El și eu am mers.”
  • Confunzi „l-am” cu „i-am”. „L-am sunat” răspunde la pe cine? (acuzativ, complement direct). „I-am spus” răspunde la cui? (dativ, complement indirect).

Exersează : pronumele personal

Din același capitol

Întrebări frecvente despre pronumele personal

Care sunt pronumele personale?

La nominativ: eu, tu, el, ea (singular) și noi, voi, ei, ele (plural). Au și forme de acuzativ (mine, tine, mă, te, îl, o...), de dativ (mie, ție, lui, îmi, îți, îi...) și, la persoana a III-a, de genitiv (lui, ei, lor).

Pronumele personal are gen?

Doar la persoana a III-a: el și ei sunt masculine, ea și ele sunt feminine. La persoanele I și a II-a (eu, tu, noi, voi) genul nu se precizează.

Ce funcție are forma neaccentuată când apare împreună cu cea accentuată?

Aceeași funcție. În „Pe el îl știu”, atât „pe el”, cât și „îl” sunt complement direct: forma neaccentuată o dublează pe cea accentuată.

Vrei să stăpânești toată materia, nu doar acest subiect?

Lecții video cu profesori, teste și fișe de lucru pentru tot gimnaziul - într-un singur abonament.

Abonează-te - 5 lei prima lună →

Vrei mai mult? Vezi toate resursele de limba română pentru clasele 5-8 →

Verifică-te: 5 întrebări

Alege un răspuns și vezi imediat dacă e corect. Nu se salvează nimic, îl poți relua oricând.

  1. 1. Ce este pronumele personal?

  2. 2. Care dintre următoarele cuvinte este un pronume personal?

  3. 3. Câte persoane are pronumele personal?

  4. 4. Care este forma de persoana a II-a, plural, a pronumelui personal?

  5. 5. În propoziția Ea citește o carte, cuvântul ea este:

Despre acest articol

Redactat de
Echipa editorială Școala Virtuală. Răspundem de conținutul lui și îl corectăm când găsim o greșeală.
Pe ce se bazează
Programa școlară în vigoare pentru gimnaziu, la limba și literatura română - aceleași noțiuni, în aceeași ordine în care se predau la clasă.
Cine predă tema
Augustin Manta, profesor de limba și literatura română cu 6 ani la catedră, predă lecțiile video de limba și literatura română pentru clasele V-VIII.
Publicat