PRONUMELE REFLEXIV, când se folosește și când nu - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VI-a)

1. Ne întrebăm de fiecare dată dacă pronumele trimite la aceeași persoană ca subiectul.
2. a) Subiectul este „Mihai”, iar „se” arată că tot el este trezit: pronume reflexiv.
3. b) Subiectul este „Fetele”, iar „își” arată că ele aleg pentru ele: pronume reflexiv.
4. c) Subiectul este „Bunicul”, iar „îl” trimite la altcineva: pronume personal.
5. d) Subiectul este „eu”, iar „m-” arată că eu m-am spălat pe mine: pronume reflexiv.
6. e) Subiectul este „Vecina”, iar „o” trimite la mama: pronume personal.

Răspuns: Pronume reflexive: a) „se”; b) „își”; d) „m-”. La c) și e) sunt pronume personale.

1. Acuzativul răspunde la întrebarea „pe cine?”. Formele neaccentuate sunt „se” și „s-” (ca în „s-a privit”), iar forma accentuată este „sine”.
2. Dativul răspunde la întrebarea „cui?”. Formele neaccentuate sunt „își” și „și-” (ca în „și-a cumpărat”), iar forma accentuată este „sieși”.
3. Enunț cu „sine”: „Radu vorbește mereu despre sine.”
4. Enunț cu „sieși”: „Nu-și dorea nimic sieși, ci doar celorlalți.”

Răspuns: Acuzativ: se, s- (neaccentuate), (pe) sine (accentuată). Dativ: își, și- (neaccentuate), sieși (accentuată).

1. Comparăm de fiecare dată subiectul cu persoana la care trimite pronumele.
2. a) Subiectul este „Andrei”, iar „o” trimite la sora lui, adică la altcineva: pronume personal.
3. b) Subiectul este „Andrei”, iar „se” trimite tot la Andrei: pronume reflexiv. Proba: „se ajută pe sine”.
4. c) Subiectul este „Profesoara”, iar „îi” trimite la altcineva, la elevul căruia îi explică: pronume personal.
5. d) Subiectul este „Profesoara”, iar „își” trimite tot la ea: pronume reflexiv. Proba: „își explică sieși hotărârea”.

Răspuns: a) personal; b) reflexiv; c) personal; d) reflexiv.

1. Încercăm întâi forma accentuată: dacă merge „pe sine”, avem acuzativ; dacă merge „sieși”, avem dativ.
2. a) „se îmbracă pe sine”: acuzativ. Îmbracă pe cine? pe sine, deci complement direct.
3. b) „își face sieși patul”: dativ. Face cui? sieși, deci complement indirect.
4. c) „s-au felicitat pe sine”: acuzativ, complement direct. Aici sensul este reciproc, unul pe altul, dar cazul rămâne acuzativ.
5. d) „și-au notat sieși tema”: dativ, complement indirect.

Răspuns: a) acuzativ, complement direct; b) dativ, complement indirect; c) acuzativ, complement direct; d) dativ, complement indirect.

1. Aplicăm testul: încercăm să adăugăm „pe sine” sau „sieși”.
2. a) „se gândește pe sine” nu se poate spune. Verbul „a se gândi” nu există fără „se”, deci „se” este marcă a reflexivității, fără funcție sintactică.
3. b) „se piaptănă pe sine” se poate spune, deci „se” este pronume reflexiv, acuzativ, complement direct.
4. c) Nu știm cine construiește. „Se” nu trimite la un subiect care face acțiunea asupra sa, deci este marcă a reflexivității.
5. d) „și-a cumpărat sieși o minge” se poate spune, deci „și-” este pronume reflexiv, dativ, complement indirect.
6. e) „a-și da seama” este o expresie cu sens de „a înțelege”. „Și-” face parte din expresie și nu se analizează separat.

Răspuns: Pronume reflexive cu funcție sintactică: b) și d). Mărci ale reflexivității: a), c) și e).

1. a) La persoana I, dativ, forma este „îmi”: „Eu îmi cumpăr un caiet.” Proba merge: „îmi cumpăr sieși un caiet”, deci complement indirect.
2. b) La persoana a II-a, acuzativ, forma este „te”: „Tu te speli pe față.”
3. c) La persoana a III-a, dativ, forma este „își”: „Ei își pregătesc ghiozdanele.”
4. d) La persoana I plural, acuzativ, forma este „ne”: „Noi ne ajutăm între noi.”
5. e) Forma accentuată de acuzativ, persoana a III-a, este „sine”: „Ea vorbește despre sine.”

Răspuns: a) îmi (dativ); b) te (acuzativ); c) își (dativ); d) ne (acuzativ); e) sine (acuzativ).

1. „s-a trezit”: „s-” este pronume reflexiv, acuzativ, complement direct (a trezit pe sine).
2. „Și-a pregătit”: „Și-” este pronume reflexiv, dativ, complement indirect (a pregătit sieși).
3. „s-a îmbrăcat”: acuzativ, complement direct (a îmbrăcat pe sine).
4. „se auzeau”: nu știm cine aude, iar „se” nu poate fi înlocuit cu „pe sine”. Este marcă a reflexivității, fără funcție sintactică.
5. „se temea”: verbul „a se teme” nu există fără „se”, deci și aici avem o marcă a reflexivității.
6. „și-a promis”: dativ, complement indirect (a promis sieși).
7. „se va întoarce”: verbul „a se întoarce” nu există fără „se”, nu poți spune „Irina va întoarce pe sine”, deci proba cade. Este marcă a reflexivității, fără funcție sintactică. Atenție, sunt trei forme fără funcție sintactică în text, nu două: „se auzeau”, „se temea” și „se va întoarce”.

Răspuns: Cu funcție sintactică: „s-” (trezit) și „s-” (îmbrăcat), la acuzativ, complement direct; „Și-” (pregătit) și „și-” (promis), la dativ, complement indirect. Fără funcție sintactică (mărci ale reflexivității): „se auzeau”, „se temea” și „se va întoarce”.

1. a) Greșit: subiectul „Ana” și pronumele „se” trimit la aceeași persoană, deci este pronume reflexiv, acuzativ, complement direct.
2. b) Greșit: proba arată „scrie sieși tema”, nu „pe sine”. Este dativ, complement indirect.
3. c) Greșit din două motive. Forma de dativ ar fi „își”, nu „se”, iar aici nu se știe cine face acțiunea, deci „se” este doar marcă a reflexivității, fără funcție sintactică.
4. d) Greșit: verbul „a se gândi” nu există fără „se”, deci forma scurtă face parte din verb și nu primește funcție sintactică.

Răspuns: a) pronume reflexiv, acuzativ, complement direct; b) dativ, complement indirect; c) marcă a reflexivității, fără funcție sintactică („se” nu este niciodată dativ); d) marcă a reflexivității, fără funcție sintactică.