CIRCUMSTANȚIALA DE SCOP: ca să, pentru ca să și conjunctivul - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VIII-a)

1. a) Predicatele: „a plantat” și „să aibă”. În ce scop a plantat roșii? „ca să aibă legume proaspete toată vara”. Regentul: „a plantat”.
2. b) Cu ce scop s-a dus la bibliotecă? „să împrumute un atlas”. Regentul: „s-a dus”, un verb de mișcare.
3. c) În ce scop am închis fereastra? „ca să nu intre țânțarii”. Regentul: „am închis”.
4. d) Pentru ce a scris mai mare? „pentru ca elevii din ultima bancă să vadă bine”. Regentul: „a scris”.

Răspuns: a) „ca să aibă legume proaspete toată vara”, regent „a plantat”; b) „să împrumute un atlas”, regent „s-a dus”; c) „ca să nu intre țânțarii”, regent „am închis”; d) „pentru ca elevii din ultima bancă să vadă bine”, regent „a scris”.

1. a) Elementul de relație este locuțiunea conjuncțională „ca să”. Predicatul „să știu” este la conjunctiv. („unde am rămas” este o altă subordonată, completivă directă a lui „să știu”.)
2. b) Elementul de relație este conjuncția „să”, după verbul de mișcare „a ieșit”. Predicatul „să taie” este la conjunctiv.
3. c) Elementul de relație este „ca… să”, cu subiectul „bebelușul” așezat între cele două cuvinte. Predicatul „să nu se trezească” este la conjunctiv.
4. Observ că, în toate cele trei fraze, verbul subordonatei stă la conjunctiv, pentru că arată o intenție.

Răspuns: a) „ca să”, conjunctiv; b) „să”, conjunctiv; c) „ca… să”, conjunctiv.

1. Exprim intenția printr-un verb la conjunctiv, introdus prin „ca să” sau „să”.
2. a) „pentru maraton” devine „ca să alerge la maraton”: „S-a antrenat toată iarna ca să alerge la maraton.”
3. b) Infinitivul „a-ți mulțumi” devine conjunctiv: „Am venit să-ți mulțumesc.” sau „ca să-ți mulțumesc”.
4. c) „cumpărarea unui telescop” devine „ca să-mi cumpăr un telescop”: „Strâng bani ca să-mi cumpăr un telescop.”
5. Verific: în ce scop? Răspunsul este acum o propoziție cu predicat.

Răspuns: a) „…ca să alerge la maraton.” b) „Am venit să-ți mulțumesc.” c) „Strâng bani ca să-mi cumpăr un telescop.”

1. Mă întreb: subordonata spune un fapt care există deja (motiv) sau ceva urmărit (intenție)? Mă uit și la modul verbului.
2. a) Lumina era deja puternică: motiv, verbul la indicativ. De ce? Cauză.
3. b) Să nu fie orbit de lumină este ce urmărește: intenție, verbul la conjunctiv. În ce scop? Scop.
4. c) Musafirii erau așteptați, faptul era cunoscut: motiv. De ce a gătit mai mult? Cauză.
5. d) Ajungerea mâncării pentru toți este ce urmărește mama: intenție, conjunctiv. Scop.

Răspuns: a) de cauză; b) de scop; c) de cauză; d) de scop.

1. Pun întrebarea de la verb. Dacă verbul cere un obiect (ce?), subordonata este completivă directă. Dacă verbul are deja sens complet și subordonata arată intenția, este de scop.
2. a) Ce ne-a cerut? „să alergăm trei ture”: completivă directă.
3. b) În ce scop am alergat? „să mă încălzesc”. Pot pune „ca să” fără să schimb sensul: scop.
4. c) Ce mi-a spus bunica? „să-mi iau mănușile”: completivă directă. Subordonata spune conținutul vorbelor bunicii, nu scopul pentru care a vorbit.
5. d) În ce scop mi-am luat mănușile? „să nu-mi înghețe degetele”. Pot spune „ca să nu-mi înghețe degetele”: scop.

Răspuns: a) completivă directă; b) circumstanțială de scop; c) completivă directă; d) circumstanțială de scop. Testul: dacă poți pune „ca să” în locul lui „să”, este scop.

1. a) „ca” singur nu introduce scopul, iar verbul trebuie să fie la conjunctiv: „Citesc cu voce tare ca să înțeleg mai bine.”
2. b) Circumstanțiala de scop stă înaintea regentei, deci se desparte prin virgulă: „Ca să ajungem la timp, am plecat cu o oră mai devreme.”
3. c) Elementul de relație este „ca să”, verbul „să știe” este la conjunctiv, iar subordonata stă după regentă, fără virgulă: fraza este corectă.

Răspuns: a) „…ca să înțeleg mai bine.” b) „Ca să ajungem la timp, am plecat…” c) corect.

1. Caut predicatele: „s-a înscris”, „lucrează”, „să termine”, „cere”, „să nu aibă”. „a învăța” este la infinitiv, deci nu este predicat.
2. a) În ce scop lucrează? „ca să termine robotul până la concurs”. În ce scop cere sfaturi? „pentru ca proiectul ei să nu aibă greșeli”. Sunt două circumstanțiale de scop.
3. b) „pentru a învăța programare” răspunde tot la „în ce scop s-a înscris?”, dar nu are verb la un mod personal: este circumstanțial de scop exprimat prin verb la infinitiv, parte a propoziției „Elena s-a înscris la cercul de robotică pentru a învăța programare”.
4. c) Infinitivul devine conjunctiv: „Elena s-a înscris la cercul de robotică ca să învețe programare.”

Răspuns: a) două: „ca să termine robotul până la concurs” și „pentru ca proiectul ei să nu aibă greșeli”; b) circumstanțial de scop exprimat prin verb la infinitiv, nu propoziție; c) „…ca să învețe programare.”

1. a) În ce scop a aprins tata felinarul? „ca musafirii să găsească ușor poarta”: circumstanțială de scop, introdusă prin „ca… să”, cu subiectul „musafirii” între cele două cuvinte.
2. b) De ce a aprins felinarul? „Fiindcă afară se întunecase”: circumstanțială de cauză, introdusă prin conjuncția „fiindcă”.
3. c) „să găsească”: modul conjunctiv, timpul prezent.
4. d) Pun intenția la început și apoi virgula: „Ca să nu uit nimic, mi-am făcut o listă.”

Răspuns: a) circumstanțială de scop; b) circumstanțială de cauză, conjuncția „fiindcă”; c) conjunctiv prezent; d) de exemplu: „Ca să nu uit nimic, mi-am făcut o listă.”