TEXTUL DE OPINIE: fapte și opinii, preferințe și formule de exprimare - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VIII-a)

1. Mă întreb pentru fiecare enunț: se poate verifica? Ar putea cineva să fie, pe bună dreptate, de altă părere?
2. a) Programul se poate verifica pe ușa bibliotecii: fapt.
3. b) „Mi se pare că” și „ar trebui” arată o judecată personală: opinie.
4. c) Data și locul se pot verifica: fapt.
5. d) Nu are formulă de opinie, dar „cel mai potrivit” este o apreciere; altcineva poate prefera vara: opinie.
6. e) Se poate verifica printr-un experiment: fapt.

Răspuns: Fapte: a), c), e). Opinii: b) și d). Enunțul d) arată că o opinie se poate ascunde și fără „cred că”.

1. a) Spune doar ce îi place vorbitorului și nu încearcă să convingă: preferință.
2. b) Este o judecată despre cum ar trebui să fie orarul, susținută cu un motiv („deoarece…”): opinie.
3. c) „Îmi plac mai mult” exprimă un gust personal: preferință.
4. d) „Sunt de părere că” introduce o judecată despre o situație din realitate, pe care o poți susține cu argumente: opinie.

Răspuns: Preferințe: a) și c). Opinii: b) și d).

1. a) Prima frază spune ce crede autorul și este introdusă prin „Sunt de părere că”: aceasta este opinia.
2. b) A doua frază povestește ce s-a întâmplat, cu date care se pot verifica (luna plantării, luna în care s-au copt roșiile). Nu conține nicio apreciere, deci este un fapt. Autorul îl folosește ca exemplu pentru răbdare.
3. c) Formulele de opinie sunt „Sunt de părere că” și „cred că”. Cuvântul „Probabil” arată că autorul nu e sigur că toți colegii ar fi încântați.

Răspuns: a) „Sunt de părere că fiecare școală ar trebui să aibă o grădină îngrijită de elevi.” b) „În grădina școlii noastre am plantat răsaduri de roșii în aprilie, iar primele roșii s-au copt abia în iulie.” Se poate verifica și nu exprimă o judecată personală. c) „sunt de părere că”, „cred că”; nesiguranță: „probabil”.

1. Păstrez informația din fapt, adaug o judecată personală și un motiv introdus prin „pentru că”, „deoarece” sau „fiindcă”.
2. a) Cu „Din punctul meu de vedere”: judec parcul după pistă și spun de ce contează.
3. b) Cu „Consider că”: judec durata filmului și dau motivul.
4. c) Cu „Sunt de părere că”: judec târgul și spun ce aduce elevilor.

Răspuns: De exemplu: a) „Din punctul meu de vedere, parcul din cartier este cel mai bun loc pentru familii, pentru că are o pistă de biciclete.” b) „Consider că filmul este prea lung pentru elevii mici, deoarece durează trei ore.” c) „Sunt de părere că târgul de carte din decembrie este o idee bună, fiindcă îi apropie pe elevi de lectură.” Se acceptă orice formulări corecte.

1. a) Formulele care nu lasă loc de îndoială: „sunt convins că”, „cu siguranță”, „nu am nicio îndoială că”.
2. Formulele care arată că vorbitorul nu e sigur: „poate”, „probabil”, „mi se pare că”.
3. b) „Toți” face afirmația falsă: ajunge un singur elev care își face temele cu plăcere. Pun în loc o formulă de opinie, înlocuiesc „toți” cu „mulți” și adaug un motiv.

Răspuns: a) Certitudine: sunt convins că, cu siguranță, nu am nicio îndoială că. Nesiguranță: poate, probabil, mi se pare că. b) De exemplu: „Mi se pare că mulți elevi se plâng de teme, probabil pentru că primesc multe în aceeași zi.”

1. Un dezacord politicos are trei pași: recunoști ce e bun în părerea celuilalt, spui părerea ta cu o formulă de opinie, adaugi un motiv.
2. a) Scot „Ce prostie!”, care jignește. Încep cu ce poate fi adevărat în părerea celuilalt, apoi spun ce cred eu și de ce.
3. b) Înlocuiesc „N-ai dreptate deloc” cu o formulă care respectă părerea celuilalt și adaug motivul preferinței mele.

Răspuns: De exemplu: a) „Înțeleg de ce ți s-a părut plictisitor la început, însă eu cred că finalul a meritat așteptarea, pentru că a explicat tot misterul.” b) „Respect părerea ta, dar eu consider că romanul e mai bun decât filmul, deoarece arată și gândurile personajelor.”

1. Problema 1: prima propoziție anunță doar tema, nu o opinie. O opinie trebuie să spună ce crezi despre temă.
2. Problema 2: a doua frază exprimă o preferință („Mie îmi plac mult câinii”), nu un argument. Spune ce îi place autorului, dar nu arată de ce ar avea dreptate.
3. Problema 3: ultima frază prezintă părerea ca pe un adevăr absolut („Toată lumea știe”) și îi jignește pe cei care nu au animale („nu înțelege nimic”). Tonul unui text de opinie trebuie să fie calm și respectuos.
4. Rescriu: formulez o opinie clară, dau două argumente diferite, fiecare cu un exemplu, și închei reluând opinia.

Răspuns: De exemplu: „Cred că un animal de companie îl ajută pe un copil să devină mai responsabil. În primul rând, are grijă zilnic de altcineva: un câine trebuie hrănit și plimbat la ore fixe. În al doilea rând, învață să fie răbdător, fiindcă un pisoi nu se obișnuiește cu el dintr-o zi. Așadar, consider că îngrijirea unui animal este o lecție bună de responsabilitate.”

1. Hotărăsc opinia: sunt de acord cu afirmația.
2. Aleg două argumente diferite: odihna care aduce energie și timpul pentru alte activități utile. Pentru fiecare caut un exemplu concret.
3. Aleg un contraargument („se pierde materie”) și îl combat (o singură zi pe lună, anunțată din timp).
4. Închei reluând opinia cu alte cuvinte, fără idee nouă.
5. Folosesc două formule de opinie („consider că”, „cred că”) și conectori („în primul rând”, „în al doilea rând”, „prin urmare”). Număr cuvintele: textul model are 129.

Răspuns: Text model: „Consider că fiecare elev ar trebui să aibă, o dată pe lună, o zi fără teme. În primul rând, o pauză scurtă îi ajută pe copii să se odihnească și să revină la lecții cu mai multă energie. De exemplu, după o duminică liberă, eu rezolv exercițiile de luni mai repede și greșesc mai puțin. În al doilea rând, ziua liberă ar lăsa timp pentru lucruri care contează la fel de mult: o carte citită de plăcere, sportul sau o vizită la bunici. Unii spun că o zi fără teme înseamnă materie pierdută. Totuși, o singură zi pe lună nu strică ritmul, mai ales dacă profesorii o anunță din timp. Prin urmare, cred că o zi fără teme nu ne-ar face mai leneși, ci mai odihniți și mai atenți.”