PRONUMELE POSESIV și adjectivul pronominal posesiv - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. Ne uităm dacă forma posesivă are lângă ea un substantiv pe care îl determină.
2. a) „mea” determină substantivul „bicicleta”: adjectiv pronominal posesiv.
3. b) „a mea” stă singur și ține locul lui „bicicleta mea”: pronume posesiv.
4. c) „noștri” determină „părinții”: adjectiv pronominal posesiv.
5. d) „ai noștri” stă singur și înseamnă „părinții noștri”: pronume posesiv. Și „ai tăi”, din aceeași propoziție, este pronume posesiv.

Răspuns: a) adjectiv pronominal posesiv; b) pronume posesiv; c) adjectiv pronominal posesiv; d) pronume posesiv.

1. Partea a doua (tale, nostru, sa, voștri) arată posesorul; genul și numărul întregii forme arată obiectul posedat.
2. a) „tale”: un posesor, persoana a II-a (tu). „ale”: obiecte feminine sau neutre, plural (de exemplu „ale tale” = cărțile tale).
3. b) „nostru”: mai mulți posesori, persoana I (noi). „al”: obiect masculin sau neutru, singular (grădinarul nostru, satul nostru).
4. c) „sa”: un posesor, persoana a III-a (el sau ea). „a”: obiect feminin, singular (mama sa).
5. d) „voștri”: mai mulți posesori, persoana a II-a (voi). „ai”: obiecte masculine, plural (frații voștri).

Răspuns: a) posesor: pers. a II-a, sg.; obiect: fem./neutru, pl. b) posesor: pers. I, pl.; obiect: masc./neutru, sg. c) posesor: pers. a III-a, sg.; obiect: fem., sg. d) posesor: pers. a II-a, pl.; obiect: masc., pl.

1. Păstrăm forma posesivă și punem în fața ei articolul posesiv potrivit cu obiectul posedat: al (masc./neutru sg.), a (fem. sg.), ai (masc. pl.), ale (fem./neutru pl.).
2. a) „pisica”: feminin singular, deci a noastră: „A noastră doarme toată ziua.”
3. b) „creioanele”: neutru plural, care se acordă ca un feminin plural, deci ale tale: „Le-am găsit pe ale tale sub bancă.” (complementul direct cere „pe”).
4. c) „unchii”: masculin plural, deci ai mei: „Ai mei locuiesc la Iași.”
5. d) „desenul”: neutru singular, care se acordă ca un masculin, deci al vostru: „Mi-a plăcut al vostru.”

Răspuns: a) a noastră; b) (pe) ale tale; c) ai mei; d) al vostru.

1. Articolul se acordă cu obiectul posedat, nu cu cel care vorbește.
2. a) Obiectul este „stiloul”: neutru singular, acordat ca un masculin, deci al. Faptul că vorbește o fată nu schimbă nimic.
3. b) Obiectul este „cartea”: feminin singular, deci a, chiar dacă vorbește un băiat.
4. c) „păpușile”: feminin plural, deci ale.
5. d) „câinii”: masculin plural, deci ai.

Răspuns: a) al meu; b) a mea; c) ale tale; d) ai noștri.

1. a) Capcana: „al ei” nu este pronume posesiv. „Ei” este pronume personal în genitiv (persoana a III-a), iar „al” este articol genitival. Ce e mai colorat? „al ei” (tabloul ei): pronume personal în genitiv, cu funcția de subiect.
2. b) Cine a ajuns primul? „Al meu”: nominativ, subiect.
3. c) „este” e verb copulativ; a cui este umbrela? „a ta”: nominativ, nume predicativ.
4. d) Cui le-am pregătit o surpriză? „Alor noștri”: dativ, complement indirect, dublat de „le-”.
5. e) Despre ce am discutat? „despre ale voastre”: acuzativ cu prepoziția „despre”, cerută de verbul „a discuta”: complement prepozițional.

Răspuns: a) „al ei” este pronume personal în genitiv (subiect), nu posesiv; b) N, subiect; c) N, nume predicativ; d) D, complement indirect; e) Ac, complement prepozițional.

1. „sa” este formă posesivă (a lui, a ei) și stă după un substantiv feminin. „s-a” este pronumele reflexiv „se” + verbul auxiliar „a” și stă lângă un participiu (întâlnit, oprit, bucurat).
2. Verificare rapidă: dacă poți înlocui cu „ta” („verișoara ta”), scrii sa; dacă poți înlocui cu „m-am” („m-am întâlnit”), scrii s-a.
3. a) „s-a întâlnit” (verbul a se întâlni) și „verișoara sa” (verișoara ei): s-a, apoi sa.
4. b) „compunerea sa” (a ei): adjectiv pronominal posesiv: sa.
5. c) „s-a oprit” (verbul a se opri, la perfectul compus): s-a.
6. d) „s-a uitat” (verbul a se uita) și „rochia sa” (rochia ei): s-a, apoi sa. Atenție: la genitiv și dativ forma devine „sale”: „culoarea rochiei sale”.

Răspuns: a) s-a, sa; b) sa; c) s-a; d) s-a, sa.

1. Articolul „al, a, ai, ale” nu decide singur valoarea. Hotărâtor este dacă forma determină un substantiv sau îl înlocuiește.
2. a) „al nostru” determină substantivul „vecin” (ce vecin? al nostru). Substantivul este nearticulat, de aceea adjectivul a primit articol: adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival.
3. b) „al nostru” stă singur și înseamnă „calul nostru”: pronume posesiv, subiect.
4. c) „a ta” determină „rochia” (între ele stă adjectivul pronominal „aceasta”): adjectiv pronominal posesiv.
5. d) „lor” este pronume personal în genitiv (atribut pronominal genitival), nu posesiv. „ale mele” înlocuiește „cărțile mele”: pronume posesiv.

Răspuns: a) adjectiv pronominal posesiv; b) pronume posesiv; c) adjectiv pronominal posesiv; d) „lor”: pronume personal în genitiv; „ale mele”: pronume posesiv.

1. A. „Al meu”: stă singur și înlocuiește „zmeul meu”; cine a rămas agățat? Pronume posesiv, subiect.
2. „meu” (din „fratele meu”): determină substantivul „fratele”: adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival.
3. „nostru” (din „zmeul nostru”): determină „zmeul”: adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival.
4. „al nostru” (din „cel mai frumos zmeu al nostru”): determină substantivul nearticulat „zmeu”, de aceea are articol: adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival.
5. B. Complementul direct răspunde la pe cine? ce? și, fiind pronume, se construiește cu „pe”: „Am adus caietele mele, dar pe ale tale le-am uitat acasă.”

Răspuns: A. „Al meu”: pronume posesiv, subiect; „meu”: adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival; „nostru”: adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival; „al nostru”: adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival. B. De exemplu: „Am adus caietele mele, dar pe ale tale le-am uitat acasă.”