SUBORDONAREA ÎN FRAZĂ: regenta, elementele de relație și schema frazei - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VIII-a)

1. Caut întâi predicatele, apoi verific care propoziție poate sta singură.
2. a) Predicate: „a spus”, „plecăm”. „Bunica ne-a spus” poate sta singură: principală. „că plecăm mâine” depinde de ea: subordonată.
3. b) Predicate: „a sunat”, „au ieșit”. „elevii au ieșit în curte” este principala, chiar dacă stă a doua. „Când a sunat clopoțelul” este subordonata.
4. c) Predicate: „am găsit”, „căutam”. Principala: „Am găsit cartea”; subordonata: „pe care o căutam”.
5. d) Predicate: „ne-am grăbit”, „să prindem”. Principala: „Ne-am grăbit”; subordonata: „ca să prindem trenul”.

Răspuns: Principalele: a) „Bunica ne-a spus”; b) „elevii au ieșit în curte”; c) „Am găsit cartea”; d) „Ne-am grăbit”. Subordonatele: „că plecăm mâine”, „Când a sunat clopoțelul”, „pe care o căutam”, „ca să prindem trenul”.

1. a) „că” leagă propozițiile și nu are funcție în subordonată: conjuncție subordonatoare.
2. b) „când” arată timpul în subordonată („pleacă când?”): adverb relativ.
3. c) „care”, precedat de prepoziția „pe”, înlocuiește substantivul „povestea”: pronume relativ.
4. d) „ca să” are două cuvinte și funcționează ca o conjuncție: locuțiune conjuncțională subordonatoare.
5. e) „deși” leagă și nu are funcție sintactică: conjuncție subordonatoare.

Răspuns: a) „că”, conjuncție; b) „când”, adverb relativ; c) „pe care”, pronume relativ cu prepoziție; d) „ca să”, locuțiune conjuncțională; e) „deși”, conjuncție.

1. Pun întrebarea de la fiecare cuvânt al regentei și văd la care răspunde subordonata.
2. a) Ce am aflat? „că ai câștigat concursul”. Regentul este verbul „am aflat”.
3. b) Care oraș? „unde m-am născut”. Subordonata determină substantivul „orașul”.
4. c) Convins de ce? „că vei reuși”. Subordonata completează adjectivul „convins”.
5. d) Subordonata depinde de cuvântul „iată”, care este o interjecție.

Răspuns: a) verbul „am aflat”; b) substantivul „orașul”; c) adjectivul „convins”; d) interjecția „iată”.

1. a) Cine m-a ajutat? „care” (colegul). Este subiectul verbului „m-a ajutat”.
2. b) Ce vrei? „ce”. Este complementul direct al verbului „vrei”.
3. c) „că” doar leagă; nu răspunde la nicio întrebare din subordonată. Conjuncție, fără funcție sintactică.
4. d) Ne duce unde? „unde”. Este complementul circumstanțial de loc al verbului „ne duce”.

Răspuns: a) subiect; b) complement direct; c) fără funcție (conjuncție); d) complement circumstanțial de loc.

1. Sensul poate fi asemănător (cauză și urmare), dar raportul îl decide elementul de relație și dependența.
2. a) „deci” este conjuncție coordonatoare, iar ambele propoziții pot sta singure: coordonare (conclusivă).
3. b) „pentru că a studiat mult” răspunde la „de ce a reușit?” și depinde de verbul „a reușit”: subordonare (cauzală).
4. c) „dar” este conjuncție coordonatoare: coordonare (adversativă).
5. d) „fiindcă m-ai chemat” răspunde la „de ce am venit?”: subordonare (cauzală).

Răspuns: a) coordonare; b) subordonare; c) coordonare; d) subordonare. Coordonarea are conjuncții coordonatoare, iar subordonata răspunde la o întrebare pusă unui cuvânt din regentă.

1. Predicate: „a spus”, „pleacă”, „se termină”. Fraza are trei propoziții.
2. P1: „Mi-a spus” nu depinde de nimic: principala.
3. P2: „că pleacă la bunici” răspunde la „ce mi-a spus?”: subordonată, cu regenta P1 (cuvântul regent „a spus”).
4. P3: „când se termină școala” arată când pleacă: subordonată, cu regenta P2 (cuvântul regent „pleacă”), nu P1.

Răspuns: P1 principală; P2 subordonată lui P1 (regent „a spus”); P3 subordonată lui P2 (regent „pleacă”). P2 este în același timp subordonată și regentă.

1. a) Întârzierea este cauza: „Fiindcă a întârziat, autobuzul a plecat fără el.” Subordonata cauzală stă înaintea regentei, deci pun virgulă.
2. b) „Prietenul meu” repetă substantivul „prieten”; îl înlocuiesc cu „care”, care devine subiect în subordonată: „Am un prieten care cântă la chitară.”
3. c) A doua propoziție arată scopul: „Învață în fiecare zi ca să ia examenul.” Subordonata stă după regentă: fără virgulă.

Răspuns: a) „Fiindcă a întârziat, autobuzul a plecat fără el.” b) „Am un prieten care cântă la chitară.” c) „Învață în fiecare zi ca să ia examenul.”

1. a) Predicate: „am ajuns”, „a arătat”, „stăteau”. P1 „Când am ajuns la bibliotecă”: subordonată, introdusă prin adverbul relativ „când”. P2 „doamna bibliotecară ne-a arătat raftul”: principală. P3 „unde stăteau cărțile de aventuri”: subordonată, introdusă prin adverbul relativ „unde”.
2. b) P1 arată când ne-a arătat raftul: cuvântul regent este verbul „a arătat” din P2. P3 răspunde la „care raft?”: cuvântul regent este substantivul „raftul” din P2.
3. c) În „pe care îl recomandase profesorul”, „pe care” răspunde la „pe cine recomandase profesorul?”: complement direct, reluat prin pronumele personal „îl”.
4. d) Aleg un verb ca regent și pun după el o subordonată cu „cum”: „Bunicul ne-a arătat cum se altoiește un măr.”

Răspuns: a) P1 subordonată („când”), P2 principală, P3 subordonată („unde”); b) P1: verbul „a arătat”; P3: substantivul „raftul”; c) complement direct; d) de exemplu: „Bunicul ne-a arătat cum se altoiește un măr.”