FRAZA: propoziția principală și secundară, coordonarea și subordonarea - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. a) Caut verbele la mod personal: doar „s-au jucat”. Enunțul e lung, dar are un singur predicat, deci este propoziție.
2. b) Găsesc două predicate: „am aflat” și „vine”. Două predicate înseamnă două propoziții, deci este frază.
3. c) Găsesc „s-a urcat” și „miaună”, două predicate care au același subiect, „pisica”. Sunt tot două propoziții, deci frază.
4. d) „ar fi mâncat” este o singură formă verbală compusă (condițional-optativ perfect), deci un singur predicat. Enunțul este propoziție.

Răspuns: a) propoziție (1 predicat); b) frază (2 predicate); c) frază (2 predicate); d) propoziție (1 predicat, „ar fi mâncat”).

1. a) Caut predicatele în ordine: „am ajuns”, „plecase”, „am așteptat”. Sunt trei, deci fraza are trei propoziții.
2. b) „ar fi ajuns” este o singură formă de verb (condițional-optativ perfect), nu două predicate separate („ar fi” și „ajuns”).
3. b) După conjuncția coordonatoare „dar” vine al doilea predicat, „a găsit” (cu negația „nu”). Fraza are două propoziții, legate prin „dar”.

Răspuns: a) 3 propoziții: „am ajuns”, „plecase”, „am așteptat”; b) 2 propoziții: „ar fi ajuns”, „a găsit”.

1. a) Predicatele sunt „a citit” și „ai recomandat”, deci două propoziții: „Mihai a citit cartea” și „pe care i-ai recomandat-o”.
2. a) „Mihai a citit cartea” are sens complet singură: este principală. „pe care i-ai recomandat-o” depinde de substantivul „cartea” (care carte?): este secundară, introdusă prin pronumele relativ „care”, precedat de prepoziția „pe”.
3. b) Predicatele sunt „termini” și „mergem”: „Dacă termini tema până la cinci” și „mergem la patinoar”.
4. b) „mergem la patinoar” poate forma singură un enunț: este principală. „Dacă termini tema până la cinci” nu are sens complet singură: este secundară, introdusă prin conjuncția subordonatoare „dacă”. Observ că aici secundara stă înaintea principalei.

Răspuns: a) principală: „Mihai a citit cartea”; secundară: „pe care i-ai recomandat-o”, element de relație pronumele relativ „care”. b) secundară: „Dacă termini tema până la cinci”, element de relație conjuncția „dacă”; principală: „mergem la patinoar”.

1. a) Ambele propoziții pot sta singure, iar „dar” arată o opoziție între ele: coordonare adversativă.
2. b) „fiindcă aveam o veste pentru ea” arată de ce am sunat-o și nu are sens singură: depinde de „am sunat-o”. Este subordonare, prin conjuncția subordonatoare „fiindcă”.
3. c) Cele două acțiuni se exclud (ori rămâi, ori pleci), iar legătura o face „sau”: coordonare disjunctivă.
4. d) A doua propoziție arată urmarea primei, iar „deci” introduce concluzia: coordonare conclusivă.
5. e) Fiecare propoziție adaugă o informație, legate prin „și”: coordonare copulativă.

Răspuns: a) coordonare adversativă („dar”); b) subordonare („fiindcă”); c) coordonare disjunctivă („sau”); d) coordonare conclusivă („deci”); e) coordonare copulativă („și”).

1. a) A doua propoziție arată cauza rămânerii acasă și depinde de „am rămas”: pun conjuncția subordonatoare „deoarece”.
2. b) Cele două variante se exclud: pun conjuncția coordonatoare „sau”.
3. c) Secundara arată locul și depinde de substantivul „școala”: pun adverbul relativ „unde”.
4. d) Nota bună este urmarea exersării: pun conjuncția coordonatoare conclusivă „deci”.
5. e) Secundara arată despre care colegă este vorba și depinde de substantivul „colega”; în ea, elementul de relație este subiectul verbului „m-a ajutat”, deci pun pronumele relativ „care”. Secundara desparte în două principala, „Colega se numește Ioana”.

Răspuns: a) deoarece (subordonare); b) sau (coordonare); c) unde (subordonare); d) deci (coordonare); e) care (subordonare).

1. a) Coordonare: păstrez ambele propoziții de sine stătătoare și le leg cu o conjuncție coordonatoare conclusivă: „Plouă, deci rămânem în casă.”
2. a) Subordonare: transform „plouă” în cauza rămânerii în casă, cu o conjuncție subordonatoare: „Rămânem în casă pentru că plouă.” Dacă mut secundara la început, pun virgulă: „Pentru că plouă, rămânem în casă.”
3. b) Substantivul „cartea” se repetă. Îl înlocuiesc în a doua propoziție cu pronumele relativ „care”, iar propoziția devine secundară.

Răspuns: a) „Plouă, deci rămânem în casă.” (coordonare); „Rămânem în casă pentru că plouă.” (subordonare). b) „Am citit o carte care vorbește despre dinozauri.”

1. Pornesc de la principala care va fi regentă: „elevii au ieșit în curte”.
2. Adaug înaintea ei secundara cu „când”, care arată momentul: „Când a sunat alarma”. Pentru că stă înaintea regentei, o despart prin virgulă.
3. Adaug a doua principală, cu o opoziție, legată prin „dar”: „dar Radu a rămas în clasă”.
4. Verific: trei predicate („a sunat”, „au ieșit”, „a rămas”), deci trei propoziții.

Răspuns: Exemplu: „Când a sunat alarma, elevii au ieșit în curte, dar Radu a rămas în clasă.” P1 „Când a sunat alarma”: secundară, regenta P2. P2 „elevii au ieșit în curte”: principală. P3 „dar Radu a rămas în clasă”: principală, coordonată adversativ cu P2. Se acceptă orice frază care respectă schema.

1. a) Caut predicatele: „a strâns”, „s-a terminat”, „a rămas”, „terminase”. Sunt patru, deci fraza are patru propoziții.
2. b) Verific ce propoziții pot sta singure: „Ioana a strâns cărțile” și „dar colega ei a rămas în bancă”. Sunt principale; „dar” este conjuncție coordonatoare, nu subordonatoare.
3. c) „după ce s-a terminat ora” depinde de „a strâns” (când a strâns?); o introduce locuțiunea conjuncțională subordonatoare „după ce”.
4. c) „fiindcă nu își terminase exercițiul” depinde de „a rămas” (de ce a rămas?); o introduce conjuncția subordonatoare „fiindcă”.
5. d) Conjuncția „dar” leagă cele două principale și arată o opoziție: coordonare adversativă.

Răspuns: a) 4 propoziții. b) „Ioana a strâns cărțile”; „dar colega ei a rămas în bancă”. c) „după ce s-a terminat ora”, introdusă prin locuțiunea conjuncțională „după ce”; „fiindcă nu își terminase exercițiul”, introdusă prin conjuncția „fiindcă”. d) raport de coordonare adversativă, prin conjuncția „dar”.