CONJUNCȚIA coordonatoare și subordonatoare - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. a) Enunțul are două predicate, „ploua” și „au ieșit”, deci două propoziții. Cuvântul care le leagă este dar.
2. b) Există un singur predicat, predicatul nominal „sunt colegi”. Cine sunt colegi? Andrei și Victor: două subiecte ale aceluiași predicat. Și leagă două părți de propoziție de același fel.
3. c) Două predicate: „am rămas” și predicatul nominal „eram răcit”. Legătura o face fiindcă, între două propoziții.

Răspuns: a) „dar”, leagă două propoziții; b) „și”, leagă două subiecte; c) „fiindcă”, leagă două propoziții.

1. Ne întrebăm pentru fiecare: leagă elemente egale (coordonare) sau leagă o propoziție care depinde de alta (subordonare)?
2. „Și”, „nici” adună; „însă” opune; „sau” arată o alegere; „deci” arată o concluzie. Toate leagă elemente egale, deci sunt coordonatoare.
3. „Că”, „dacă”, „deoarece”, „cu toate că”, „pentru că” introduc o propoziție care depinde de alta: „Știu că vii.”, „Plec deoarece e târziu.” Sunt subordonatoare.

Răspuns: Coordonatoare: și, sau, însă, deci, nici. Subordonatoare: dacă, deoarece, că, cu toate că, pentru că.

1. a) „Sau” pune în față două posibilități, dintre care alegi una: disjunctivă.
2. b) A doua propoziție este o concluzie a primei: pentru că tema e gata, pot ieși. „Deci” este conclusivă.
3. c) „Ci” opune „lapte” lui „ceai”, după o negație: adversativă.
4. d) „Nici... nici” adună două subiecte, într-o propoziție negativă: copulativă.

Răspuns: a) disjunctivă; b) conclusivă; c) adversativă; d) copulativă.

1. Simple sunt cele formate dintr-un singur cuvânt care nu se mai poate descompune: „și”, „dar”, „sau”.
2. Compuse sunt cele scrise ca un singur cuvânt, dar formate din mai multe elemente: „deoarece” (de + oare + ce), „fiindcă” (fiind + că), „deși” (de + și).
3. Locuțiunile conjuncționale se scriu din mai multe cuvinte separate, dar funcționează împreună ca o singură conjuncție: „cu toate că”, „din cauză că”, „prin urmare”.

Răspuns: Simple: și, dar, sau. Compuse: deoarece, fiindcă, deși. Locuțiuni conjuncționale: cu toate că, din cauză că, prin urmare.

1. a) „Cu” stă în fața substantivului „fratele” și îi cere acuzativul. Nu leagă două propoziții și nici două subiecte: e prepoziție.
2. b) „Și” leagă două subiecte ale aceluiași predicat „au venit”: cine au venit? Mihai și fratele. Nu cere caz: e conjuncție coordonatoare copulativă. Observă și verbul la plural: semn că avem două subiecte.
3. c) „Fără” este urmat de substantivul „umbrelă”, în acuzativ: prepoziție.
4. d) „Fără să” este urmat de un verb, „salute”, și introduce o propoziție nouă. Este locuțiune conjuncțională subordonatoare.

Răspuns: a) prepoziție; b) conjuncție; c) prepoziție; d) locuțiune conjuncțională.

1. Metoda: încercăm să punem o întrebare verbului din propoziția introdusă de cuvântul subliniat. Dacă cuvântul răspunde, are funcție, deci e adverb relativ. Dacă nu, e conjuncție.
2. a) „vine dacă?” nu are sens ca întrebare. „Dacă” doar leagă: conjuncție subordonatoare.
3. b) Când vine? Răspunsul este chiar „când”, care arată timpul: adverb relativ, complement circumstanțial de timp în propoziția „când vine”.
4. c) „Că” nu răspunde la nicio întrebare: conjuncție subordonatoare.
5. d) Unde locuiește? „Unde” arată locul: adverb relativ, complement circumstanțial de loc.

Răspuns: a) conjuncție; b) adverb relativ; c) conjuncție; d) adverb relativ.

1. a) Concluzia vine după cauză: „Ploua, deci am luat umbrela.” Înaintea lui „deci” punem virgulă.
2. b) Propoziția „ploua” devine subordonată, iar „am luat umbrela” rămâne regentă: „Am luat umbrela pentru că ploua.” „Pentru că” este locuțiune conjuncțională.
3. c) Opoziția cere un sens contrar: „Ploua, dar nu am luat umbrela.” Am adăugat „nu”, ca ideile să se opună.
4. d) Ne trebuie un singur verb cu două răspunsuri la ce?: „Vrei ceai sau lapte?” Ce vrei? Ceai sau lapte: două complemente directe, legate de o conjuncție disjunctivă.

Răspuns: De exemplu: a) „Ploua, deci am luat umbrela.”; b) „Am luat umbrela pentru că ploua.”; c) „Ploua, dar nu am luat umbrela.”; d) „Vrei ceai sau lapte?”

1. „Dar” leagă două propoziții principale și opune ideile: conjuncție coordonatoare adversativă, simplă.
2. „Că” leagă propoziția „vremea se va strica până la apus” de verbul „știau”, de care depinde. Nu răspunde la nicio întrebare: conjuncție subordonatoare, simplă.
3. „Până la” stă în fața substantivului „apus”, care este în acuzativ, și nu introduce o propoziție. Este prepoziție compusă, nu conjuncție. Aici era capcana exercițiului.
4. „Deși” introduce propoziția „rucsacii erau grei”, care depinde de „au urcat repede”: conjuncție subordonatoare, compusă.
5. B. Locuțiunea conjuncțională conclusivă din lista învățată este „prin urmare”: „Am exersat zilnic, prin urmare am câștigat concursul.”

Răspuns: A. „dar”: conjuncție coordonatoare adversativă; „că”: conjuncție subordonatoare; „până la”: prepoziție compusă; „deși”: conjuncție subordonatoare. B. De exemplu: „Am exersat zilnic, prin urmare am câștigat concursul.”