INTERJECȚIA, onomatopeele și interjecția predicativă - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. Caut cuvintele care exprimă direct o senzație, o chemare sau imită un sunet și care nu își schimbă forma.
2. a) „Brr” exprimă senzația de frig.
3. b) „Hei” este o chemare, prin care vorbitorul atrage atenția cuiva.
4. c) „Ham-ham” imită lătratul câinelui: este o onomatopee, scrisă cu cratimă pentru că e repetată.
5. d) „Ah” exprimă admirația.

Răspuns: a) „brr”; b) „hei”; c) „ham-ham”; d) „ah”.

1. Senzații și stări: „au” (durere), „of” (necaz, tristețe), „vai” (spaimă, compasiune sau necaz).
2. Îndemnuri, chemări, adresări: „măi” (adresare), „pst” (cere liniște sau atenție), „hai” (îndemn).
3. Onomatopee: „miau” (pisica), „poc” (o lovitură), „cucu” (cucul). Ele imită sunete, nu exprimă stări.

Răspuns: Senzații și stări: au, of, vai. Îndemnuri și chemări: măi, pst, hai. Onomatopee: miau, poc, cucu.

1. a) „Vai” exprimă admirația și nu face parte din propoziție, deci se desparte prin virgulă. Enunțul este exclamativ, deci se încheie cu semnul exclamării: „Vai, ce frumos ai desenat!”
2. b) Onomatopeea repetată se scrie cu cratimă: „Cineva bătea cioc-cioc la ușă.”
3. c) „Au” exprimă durerea și e rostit apăsat: poate fi urmat de semnul exclamării, iar ce urmează începe cu literă mare: „Au! M-am înțepat!” Se acceptă și „Au, m-am înțepat!”.

Răspuns: a) „Vai, ce frumos ai desenat!”; b) „cioc-cioc”; c) „Au! M-am înțepat!” (sau „Au, m-am înțepat!”).

1. Încerc să înlocuiesc fiecare interjecție cu un verb și verific dacă propoziția are alt predicat.
2. a) „Hai” = „să mergem”. Fără ea nu rămâne niciun predicat („la bibliotecă”), deci este predicativă.
3. b) „Of” nu poate fi înlocuit cu un verb; propoziția are predicatul „am uitat”. Nu este predicativă și nu are funcție sintactică.
4. c) „Iată” = „privește”. Propoziția nu are alt predicat, deci „iată” este predicativă.
5. d) „Vai” exprimă necazul; predicatul propoziției este „am așteptat”. Nu este predicativă.

Răspuns: Predicative: a) „hai” și c) „iată”. Fără funcție sintactică: b) „of” și d) „vai”.

1. a) „Poftim” se folosește când dai ceva cuiva: „Ia creionul!” Verbul „ia” este la imperativ.
2. b) „Uite” atrage atenția asupra unui lucru: „Privește curcubeul!”
3. c) „Zdup” imită zgomotul unei căderi sau al unei mișcări bruște și arată ce a făcut iepurele: „Iepurele a sărit în tufiș.”
4. Observ că înlocuirea merge la toate trei: interjecțiile erau predicate verbale.

Răspuns: De exemplu: a) „Ia creionul!”; b) „Privește curcubeul!”; c) „Iepurele a sărit în tufiș.”

1. a) În prima propoziție, „poftim” înseamnă „ia”, nu se conjugă și nu are subiect: interjecție. În a doua, „poftim” are subiectul „noi” (inclus) și complementul „vă”: este verbul „a pofti”, la indicativ prezent.
2. b) „Of” izolat prin virgulă exprimă necazul: interjecție. „Un of” are articol nehotărât în față și înseamnă „o durere, un necaz”: substantiv.
3. c) „Tic-tac” după „face” imită sunetul: interjecție (onomatopee). „Tic-tacul” are articolul hotărât „-ul”: substantiv.

Răspuns: a) interjecție / verb; b) interjecție / substantiv; c) interjecție (onomatopee) / substantiv.

1. a) „Hai” ține locul verbului „vino” și formează singur predicatul: predicat verbal.
2. b) După verbul „face” pun întrebarea „ce face?”: „cucurigu”. Onomatopeea are funcția de complement direct.
3. c) „Ah” este izolat prin virgulă, iar propoziția „am înțeles” are predicatul ei: interjecția nu are funcție sintactică.
4. d) „Trosc” arată ce a făcut ușa („s-a izbit de perete”). Nu există alt verb în propoziție, deci onomatopeea este predicat verbal.

Răspuns: a) predicat verbal; b) complement direct; c) fără funcție sintactică; d) predicat verbal.

1. A. „Pst” cere liniște și atenție: interjecție de adresare (chemare). „Tic-tac” și „zdup” imită sunete: onomatopee. „Vai” exprimă o stare sufletească (spaima).
2. B. „Tic-tac” răspunde la întrebarea „ce face ceasul?”: complement direct. În „Deodată, zdup! o carte de pe raft.” nu există niciun verb; „zdup” arată ce a făcut cartea (a căzut): predicat verbal. Subiectul lui este „o carte”.
3. C. „Vai” nu face parte din propoziția „ce m-am speriat”. Virgula o izolează de restul enunțului.

Răspuns: A. „pst”: interjecție de adresare; „tic-tac”, „zdup”: onomatopee; „vai”: interjecție care exprimă o stare sufletească. B. „tic-tac”: complement direct; „zdup”: predicat verbal. C. Virgula izolează interjecția, care nu are funcție sintactică.