INTERJECȚIA, onomatopeele și interjecția predicativă - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)
Interjecția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă senzații, sentimente, îndemnuri, chemări sau imită sunete din natură: „Au, m-am tăiat!”, „Hai la joacă!”, „Ceasul face tic-tac.” Mai jos găsești felurile interjecțiilor, punctuația lor, interjecția predicativă și 8 exerciții rezolvate pas cu pas, de la ușor la greu.
Interjecția: feluri, scriere și funcții sintactice
Ce este. Interjecția este o parte de vorbire neflexibilă (nu își schimbă forma după gen, număr, caz sau persoană) prin care vorbitorul își exprimă direct o senzație, o stare sufletească sau o voință, ori imită un sunet. Este caracteristică vorbirii vii și dialogului, de aceea apare des în replicile personajelor.
Felurile interjecțiilor, după ce exprimă:
- senzații și stări sufletești: durere („au”), frig („brr”), mirare sau admirație („ah”, „oh”), necaz sau tristețe („of”, „vai”);
- îndemnuri, chemări, adresări: „hai”, „hei”, „măi”, „pst” (cere liniște sau atenție), „iată”, „uite”, „poftim”, „na”;
- onomatopee, care imită sunete din natură, strigăte ale animalelor sau zgomote: „miau”, „ham”, „mac-mac”, „poc”, „zdup”, „cioc-cioc”, „tic-tac”.
Scrierea și punctuația. Interjecțiile repetate sau formate din două părți se scriu cu cratimă: „ha-ha”, „cioc-cioc”, „tic-tac”, „mac-mac”. Interjecția care nu face parte din propoziție se desparte de restul enunțului prin virgulă („Vai, ce frig e!”) sau prin semnul exclamării, când e rostită apăsat („Au! M-am lovit.”).
Interjecția fără funcție sintactică. De cele mai multe ori, interjecția stă izolată: o poți scoate din enunț, iar propoziția rămâne completă. În „Of, iar plouă!”, propoziția este „iar plouă”, iar „of” nu are funcție sintactică.
Interjecția predicativă. Unele interjecții țin locul unui verb și au funcția de predicat verbal: „Hai la film!” (să mergem), „Iată autobuzul!” (privește), „Poftim caietul!” (ia). Și o onomatopee poate fi predicativă, când arată acțiunea subiectului: „Mingea, poc! în geam.” (a lovit). Testul: dacă o poți înlocui cu un verb la mod personal și fără ea propoziția ar rămâne fără predicat, interjecția este predicativă. Morfologic, ea rămâne interjecție; doar funcția sintactică este cea de predicat.
Alte funcții ale onomatopeelor. După verbul „a face”, onomatopeea răspunde la întrebarea ce? și are funcția de complement direct: „Rața face mac-mac.” (face ce?).
Interjecție sau alt cuvânt? „Poftim cartea!” conține interjecția „poftim”, dar în „Vă poftim la masă.” avem verbul „a pofti”, conjugat. Iar când primește articol sau determinant („un of adânc”, „tic-tacul ceasului”), cuvântul a devenit substantiv.
Exerciții rezolvate : interjecția
Încearcă întâi singur, apoi deschide rezolvarea și compară pașii.
EXERCIȚIUL 1Găsește interjecțiileușor
Transcrie interjecțiile din enunțurile de mai jos:
a) „Brr, ce frig e în cameră!”
b) „Hei, așteaptă-mă și pe mine!”
c) „Afară, câinele făcea ham-ham la poștaș.”
d) „Ah, ce apus frumos!”
Rezolvare pas cu pas
- Caut cuvintele care exprimă direct o senzație, o chemare sau imită un sunet și care nu își schimbă forma.
- a) „Brr” exprimă senzația de frig.
- b) „Hei” este o chemare, prin care vorbitorul atrage atenția cuiva.
- c) „Ham-ham” imită lătratul câinelui: este o onomatopee, scrisă cu cratimă pentru că e repetată.
- d) „Ah” exprimă admirația.
Răspuns: a) „brr”; b) „hei”; c) „ham-ham”; d) „ah”.
EXERCIȚIUL 2Ce exprimă interjecțiaușor
Grupează interjecțiile după ce exprimă (senzații și stări sufletești; îndemnuri, chemări și adresări; onomatopee): au, măi, miau, of, pst, poc, vai, hai, cucu.
Rezolvare pas cu pas
- Senzații și stări: „au” (durere), „of” (necaz, tristețe), „vai” (spaimă, compasiune sau necaz).
- Îndemnuri, chemări, adresări: „măi” (adresare), „pst” (cere liniște sau atenție), „hai” (îndemn).
- Onomatopee: „miau” (pisica), „poc” (o lovitură), „cucu” (cucul). Ele imită sunete, nu exprimă stări.
Răspuns: Senzații și stări: au, of, vai. Îndemnuri și chemări: măi, pst, hai. Onomatopee: miau, poc, cucu.
EXERCIȚIUL 3Scrie și punctuează corectușor
Rescrie corect enunțurile, cu semnele de punctuație și cratima necesare:
a) „Vai ce frumos ai desenat”
b) „Cineva bătea cioc cioc la ușă.”
c) „Au m-am înțepat”
Rezolvare pas cu pas
- a) „Vai” exprimă admirația și nu face parte din propoziție, deci se desparte prin virgulă. Enunțul este exclamativ, deci se încheie cu semnul exclamării: „Vai, ce frumos ai desenat!”
- b) Onomatopeea repetată se scrie cu cratimă: „Cineva bătea cioc-cioc la ușă.”
- c) „Au” exprimă durerea și e rostit apăsat: poate fi urmat de semnul exclamării, iar ce urmează începe cu literă mare: „Au! M-am înțepat!” Se acceptă și „Au, m-am înțepat!”.
Răspuns: a) „Vai, ce frumos ai desenat!”; b) „cioc-cioc”; c) „Au! M-am înțepat!” (sau „Au, m-am înțepat!”).
EXERCIȚIUL 4Predicativă sau nu?mediu
Precizează dacă interjecțiile subliniate sunt predicative:
a) „Hai la bibliotecă!”
b) „Of, am uitat cheile!”
c) „Iată răspunsul corect!”
d) „Vai, cât am așteptat!”
Rezolvare pas cu pas
- Încerc să înlocuiesc fiecare interjecție cu un verb și verific dacă propoziția are alt predicat.
- a) „Hai” = „să mergem”. Fără ea nu rămâne niciun predicat („la bibliotecă”), deci este predicativă.
- b) „Of” nu poate fi înlocuit cu un verb; propoziția are predicatul „am uitat”. Nu este predicativă și nu are funcție sintactică.
- c) „Iată” = „privește”. Propoziția nu are alt predicat, deci „iată” este predicativă.
- d) „Vai” exprimă necazul; predicatul propoziției este „am așteptat”. Nu este predicativă.
Răspuns: Predicative: a) „hai” și c) „iată”. Fără funcție sintactică: b) „of” și d) „vai”.
EXERCIȚIUL 5Înlocuiește cu un verbmediu
Înlocuiește interjecțiile predicative cu verbe potrivite, păstrând sensul:
a) „Poftim creionul!”
b) „Uite curcubeul!”
c) „Iepurele, zdup! în tufiș.”
Rezolvare pas cu pas
- a) „Poftim” se folosește când dai ceva cuiva: „Ia creionul!” Verbul „ia” este la imperativ.
- b) „Uite” atrage atenția asupra unui lucru: „Privește curcubeul!”
- c) „Zdup” imită zgomotul unei căderi sau al unei mișcări bruște și arată ce a făcut iepurele: „Iepurele a sărit în tufiș.”
- Observ că înlocuirea merge la toate trei: interjecțiile erau predicate verbale.
Răspuns: De exemplu: a) „Ia creionul!”; b) „Privește curcubeul!”; c) „Iepurele a sărit în tufiș.”
EXERCIȚIUL 6Interjecție sau altă parte de vorbiremediu
Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate:
a) „Poftim biletul tău!” / „Vă poftim la aniversarea mea.”
b) „Of, ce zi grea!” / „Avea un of pe suflet.”
c) „Ceasul face tic-tac.” / „Tic-tacul ceasului mă ține treaz.”
Rezolvare pas cu pas
- a) În prima propoziție, „poftim” înseamnă „ia”, nu se conjugă și nu are subiect: interjecție. În a doua, „poftim” are subiectul „noi” (inclus) și complementul „vă”: este verbul „a pofti”, la indicativ prezent.
- b) „Of” izolat prin virgulă exprimă necazul: interjecție. „Un of” are articol nehotărât în față și înseamnă „o durere, un necaz”: substantiv.
- c) „Tic-tac” după „face” imită sunetul: interjecție (onomatopee). „Tic-tacul” are articolul hotărât „-ul”: substantiv.
Răspuns: a) interjecție / verb; b) interjecție / substantiv; c) interjecție (onomatopee) / substantiv.
EXERCIȚIUL 7Funcția sintactică a interjecțiilorgreu
Precizează funcția sintactică a interjecțiilor subliniate:
a) „Hai cu noi la munte!”
b) „Cocoșul face cucurigu în zori.”
c) „Ah, am înțeles!”
d) „Și ușa, trosc! de perete.”
Rezolvare pas cu pas
- a) „Hai” ține locul verbului „vino” și formează singur predicatul: predicat verbal.
- b) După verbul „face” pun întrebarea „ce face?”: „cucurigu”. Onomatopeea are funcția de complement direct.
- c) „Ah” este izolat prin virgulă, iar propoziția „am înțeles” are predicatul ei: interjecția nu are funcție sintactică.
- d) „Trosc” arată ce a făcut ușa („s-a izbit de perete”). Nu există alt verb în propoziție, deci onomatopeea este predicat verbal.
Răspuns: a) predicat verbal; b) complement direct; c) fără funcție sintactică; d) predicat verbal.
EXERCIȚIUL 8Tip Evaluare Naționalăgreu
Citește fragmentul: „Pst! Ascultă! Ceasul vechi din hol face tic-tac, iar afară vântul șuieră. Deodată, zdup! o carte de pe raft. Vai, ce m-am speriat!”
A. Precizează felul interjecțiilor subliniate după ce exprimă.
B. Precizează funcția sintactică a interjecțiilor „tic-tac” și „zdup”.
C. Explică rolul virgulei de după „Vai”.
Rezolvare pas cu pas
- A. „Pst” cere liniște și atenție: interjecție de adresare (chemare). „Tic-tac” și „zdup” imită sunete: onomatopee. „Vai” exprimă o stare sufletească (spaima).
- B. „Tic-tac” răspunde la întrebarea „ce face ceasul?”: complement direct. În „Deodată, zdup! o carte de pe raft.” nu există niciun verb; „zdup” arată ce a făcut cartea (a căzut): predicat verbal. Subiectul lui este „o carte”.
- C. „Vai” nu face parte din propoziția „ce m-am speriat”. Virgula o izolează de restul enunțului.
Răspuns: A. „pst”: interjecție de adresare; „tic-tac”, „zdup”: onomatopee; „vai”: interjecție care exprimă o stare sufletească. B. „tic-tac”: complement direct; „zdup”: predicat verbal. C. Virgula izolează interjecția, care nu are funcție sintactică.
Cum recunoști o interjecție
- Exprimă direct o senzație, o emoție, o chemare sau imită un sunet, fără să numească acțiunea sau obiectul.
- Nu își schimbă forma: nu are gen, număr, caz sau persoană.
- De obicei este izolată prin virgulă sau semnul exclamării. Dacă propoziția nu are alt predicat și interjecția se poate înlocui cu un verb, este predicativă.
Greșeli frecvente la interjecție
- Analizezi interjecția predicativă ca verb. În „Hai la film!”, „hai” are funcția de predicat verbal, dar morfologic rămâne interjecție.
- Consideri predicativă orice interjecție. În „Of, iar plouă!” predicatul este „plouă”. „Of” nu poate fi înlocuit cu un verb, deci nu are funcție sintactică.
- Scrii fără cratimă onomatopeele repetate. Corect: „tic-tac”, „cioc-cioc”, „mac-mac”, „ha-ha”. Fără cratimă, par două cuvinte separate.
Exersează : interjecția
Din același capitol
- Lecția: Adverbul, actualizare
- Adverbul: actualizare și clasificări
- Predicatul verbal și nominal, recapitulare
- Modul imperativ, formă afirmativă și negativă
- Dialogul în textul literar: greșeli frecvente și exemple
- Lecția: Numeralul, actualizare
Întrebări frecvente despre interjecție
Interjecția are funcție sintactică?
De cele mai multe ori, nu: stă izolată prin virgulă. Interjecțiile predicative („hai”, „iată”, „poftim”) au funcția de predicat verbal, iar o onomatopee după „a face” poate fi complement direct.
Ce sunt onomatopeele?
Sunt interjecții care imită sunete din natură, strigăte ale animalelor sau zgomote: „miau”, „ham”, „poc”, „tic-tac”.
Cum se scriu interjecțiile repetate?
Cu cratimă între părți: „ha-ha”, „cioc-cioc”, „tic-tac”. Interjecția izolată se desparte de restul enunțului prin virgulă sau prin semnul exclamării.
Vrei să stăpânești toată materia, nu doar acest subiect?
Lecții video cu profesori, teste și fișe de lucru pentru tot gimnaziul - într-un singur abonament.
Abonează-te - 5 lei prima lună →Vrei mai mult? Vezi toate resursele de limba română pentru clasele 5-8 →
Verifică-te: 5 întrebări
Alege un răspuns și vezi imediat dacă e corect. Nu se salvează nimic, îl poți relua oricând.
1. Ce parte de vorbire este interjecția?
2. Care dintre următoarele interjecții este o onomatopee?
3. În propoziția Trosc! se auzi o lovitură puternică., cuvântul trosc are funcția sintactică de:
4. În care dintre următoarele propoziții interjecția are rol de predicat?
5. Care dintre următoarele grupuri conține NUMAI onomatopee?
Despre acest articol
- Redactat de
- Echipa editorială Școala Virtuală. Răspundem de conținutul lui și îl corectăm când găsim o greșeală.
- Pe ce se bazează
- Programa școlară în vigoare pentru gimnaziu, la limba și literatura română - aceleași noțiuni, în aceeași ordine în care se predau la clasă.
- Cine predă tema
- Augustin Manta, profesor de limba și literatura română cu 6 ani la catedră, predă lecțiile video de limba și literatura română pentru clasele V-VIII.
- Publicat
Exerciții rezolvate din aceeași clasă
PRONUMELE NEGATIV și adjectivul pronominal negativ - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)
Capitolul 4
PRONUMELE DE ÎNTĂRIRE, forme, acord și funcția sintactică - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)
Capitolul 4
ARTA SPECTACOLULUI, de la textul dramatic la scenă, cu exemple - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)
Capitolul 5
ASCULTAREA ACTIVĂ, ce este și cum o exersezi - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a V-a)
Capitolul 5
NUMERALUL, ce este, felurile și scrierea corectă - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VI-a)
Capitolul 5
ADVERBUL, ACTUALIZARE: locuțiuni adverbiale și clasificări - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)
Capitolul 5
