CEREREA: structură, formule de adresare și model - EXERCIȚII REZOLVATE (clasa a VII-a)

1. (A) Te adresezi direct directorului, la începutul textului: este formula de adresare.
2. (B) Apar numele, clasa și școala celui care scrie, după cuvântul „Subsemnatul”: este prezentarea solicitantului.
3. (C) Arată ce anume se cere (o adeverință), prin formula „vă rog să”: este solicitarea, adică obiectul cererii.
4. (D) Începe cu „deoarece” și spune de ce e nevoie de adeverință: este motivarea.
5. (E) Este formula de încheiere, de politețe.
6. (F) Numește funcția și instituția căreia îi este trimisă cererea, la final: este destinatarul.

Răspuns: (A) formula de adresare; (B) prezentarea solicitantului; (C) solicitarea; (D) motivarea; (E) formula de încheiere; (F) destinatarul.

1. a) În formula de adresare te adresezi direct persoanei, ca atunci când o strigi. Folosesc cazul vocativ: „Domnule Director,”.
2. b) La final notez cui îi este adresată cererea. Întrebarea este „cui?”, deci folosesc cazul dativ: „Doamnei Directoare a Școlii Gimnaziale nr. 7”.
3. Verific: „Domnului” și „Doamnei” sunt forme de dativ, potrivite doar pentru destinatar; „Domnule” și „Doamnă” sunt forme de vocativ, potrivite doar pentru adresare.

Răspuns: a) „Domnule Director,” (vocativ); b) „Doamnei Directoare a Școlii Gimnaziale nr. 7” (dativ).

1. Cererea începe cu formula de adresare: rândul 3.
2. Urmează corpul cererii, cu prezentarea, solicitarea și motivul: rândul 4.
3. După corpul cererii vine formula de încheiere: rândul 1.
4. Apoi data și semnătura: rândul 5.
5. La final, în josul paginii, destinatarul, în dativ: rândul 2.

Răspuns: 3, 4, 1, 5, 2.

1. Formula de adresare „Salut, doamna directoare!” este familiară. Într-o cerere scriu „Doamnă Directoare,”, în vocativ, urmat de virgulă.
2. Lipsește prezentarea completă: „Sunt Vlad din a șaptea” nu spune numele de familie, clasa exactă și școala. Corect: „Subsemnatul Marin Vlad, elev în clasa a VII-a B la…”.
3. Pronumele „te” și verbul „lași” sunt de persoana a II-a, familiare. Destinatarului mă adresez cu forma de politețe: „vă rog să-mi aprobați învoirea…”.
4. Motivul este prea lung și povestit („care stă departe… nu am mai văzut-o de mult… mama zice”). Păstrez esențialul, într-o propoziție.
5. „Mersi!” este un cuvânt familiar. Formula de încheiere potrivită este „Vă mulțumesc.” Tot aici observ că lipsesc data, semnătura și destinatarul.

Răspuns: Greșeli: formula de adresare familiară („Salut, doamna directoare!”); prezentarea incompletă; adresarea cu „te” în loc de forma de politețe „vă”; motivul prea lung, cu detalii inutile; încheierea familiară „Mersi!”. În plus, lipsesc data, semnătura și destinatarul.

1. Caut informația de care are nevoie destinatarul: carnetul a fost pierdut. Unde anume l-ai pierdut nu contează pentru aprobare.
2. Elimin cuvintele de conversație („știți”, „cred că”, „nu sunt sigur”) și repetițiile.
3. Păstrez consecința importantă, doar dacă ajută la motivare: fără carnet nu poți folosi biblioteca.
4. Formulez politicos, cu un conector de cauză: „deoarece mi-am pierdut carnetul de elev”.

Răspuns: De exemplu: „…deoarece mi-am pierdut carnetul de elev.” sau „…deoarece mi-am pierdut carnetul de elev, necesar pentru accesul la bibliotecă.”

1. a) „Vreau” sună ca o pretenție. Folosesc forma de politețe și un verb specific: „vă rog să-mi eliberați o adeverință de elev”.
2. b) Imperativul „lăsați-mă” nu e potrivit. Cer aprobarea: „vă rog să-mi aprobați transferul în clasa a VII-a A”. Precizez și clasa în care vreau să ajung.
3. c) „Dați-mi voie” devine „vă rog să-mi aprobați participarea la olimpiada de istorie, etapa locală”.
4. Verific: toate formulările sunt la persoana I singular, cu „vă” de politețe, și spun exact ce se cere.

Răspuns: a) „vă rog să-mi eliberați o adeverință de elev”; b) „vă rog să-mi aprobați transferul în clasa a VII-a A”; c) „vă rog să-mi aprobați participarea la olimpiada de istorie, etapa locală”.

1. Textul (1) informează un public larg despre ceva (club, zi, oră, sală). Nu cere nimic unui destinatar anume: este un anunț.
2. Textul (3) are o formulă de adresare afectuoasă („Dragă Ana”), adresare la persoana a II-a singular și ton familiar: este un mesaj personal, nu un text oficial.
3. Textul (2) începe cu „Subsemnatul”, prezintă solicitantul și conține o solicitare explicită, cu formula de politețe „vă rog să”, urmată de un motiv introdus prin „deoarece”.
4. Aleg două trăsături clare pentru justificare: formula de prezentare a solicitantului și solicitarea formulată politicos, cu motivare.

Răspuns: Textul (2) este o cerere: are formula de prezentare „Subsemnatul…” și o solicitare formală („vă rog să-mi aprobați…”), motivată („deoarece…”). Textul (1) este un anunț, iar textul (3) este un mesaj personal.

1. Încep cu formula de adresare, în vocativ: „Domnule Director,”.
2. Scriu prezentarea: „Subsemnatul Dobre Radu, elev în clasa a VII-a B la Școala Gimnazială nr. 2 din Sibiu,”.
3. Formulez solicitarea politicos și exact (ce, cât timp): „vă rog să-mi aprobați împrumutul unui microscop din laboratorul de biologie, în perioada 9-13 noiembrie 2026,”.
4. Adaug motivul, într-o propoziție: „deoarece pregătesc un proiect despre celula vegetală pentru ora de biologie.”
5. Închei cu „Vă mulțumesc.”, apoi data (stânga) și semnătura (dreapta), iar la final destinatarul, în dativ.

Răspuns: Model: „Domnule Director, / Subsemnatul Dobre Radu, elev în clasa a VII-a B la Școala Gimnazială nr. 2 din Sibiu, vă rog să-mi aprobați împrumutul unui microscop din laboratorul de biologie, în perioada 9-13 noiembrie 2026, deoarece pregătesc un proiect despre celula vegetală pentru ora de biologie. / Vă mulțumesc. / Data: 5 noiembrie 2026 · Semnătura: Dobre Radu / Domnului Director al Școlii Gimnaziale nr. 2 din Sibiu”. Se acceptă orice cerere care are toate părțile, în ordine, în registru formal.